O parte din mine

Publicat în Dilema Veche nr. 1033 din 25 ianuarie – 31 ianuarie 2024
Foto: Marco / flickr
Foto: Marco / flickr

Începutul e o parte din mine, dar eu nu mă regăsesc în el. La început, eu nu existam, dar multitudinea începuturilor – Facerea, particulele elementare, genitorii mei – sînt, pe misterioase căi, prezente în mine. Începuturile sînt materia primă a „datului” și a destinului.

Din anatomia începutului fac parte o componentă centripetă, aglutinantă, care presupune o aglomerare de factori sau o acumulare de masă critică, și o funcție centrifugă, explozivă, de propagare și diseminare. Există începuturi declanșate de o polaritate generatoare: femeie-bărbat, întuneric-lumină, foc-apă ș.a., și începuturi solitare, care au în spate un unic protagonist: Autorul.

Un început „exemplar”, originar e ex nihilo, se produce din nimic și e, astfel, de natură magică, miraculoasă. Iar celelalte începuturi reproduc întrucîtva acest mister: prima frază a unei cărți, bunăoară, se așterne pe o pagină goală și apare relativ „din nimic”, dacă facem abstracție de intenția și de mintea autorului. Tradus matematic, ca trecere de la nimic la ceva, începutul e trecerea de la 0 la 1. Iar zero, începutul, rămîne o parte din cele mai mari și mai complexe numere: ce-ar fi milioanele, trilioanele și sextilioanele fără multele zerouri? Ca limită fină între nimic și ceva, ca linie imaginară între neant și ființă, începutul în sine e cvasi-imperceptibil, aproape că nu există.

Tandemul început-sfîrșit, analog perechii trecut-viitor, intersectează tema spațiu-timpului. Începutul răspunde la întrebările „cînd?” sau „unde?”, dar și la întrebările „cum?”, „de ce?”, jucînd altfel și rolul de cauză, de principiu a ceva. Cele patru cauze aristotelice pot fi înțelese ca tot atîtea începuturi. Piatra e „cauza materială” a unei statui, dar și „începutul” ei.

Începutul și sfîrșitul sînt demarcații care survin în întinderea infinită a continuumului spațio-temporal, sînt decupaje care creează, într-o structură altminteri amorfă, un rost, un context, o poveste cu început și sfîrșit.

Ca materie brută, „netocmită și goală”, începutul deschide către o infinitate de posibilități. „Bunătatea” începutului constă în spațiul de creștere pe care cu discreție și generozitate îl prilejuiește și îl prefigurează. Un început reușit presupune o artă a dozajului. Un alergător bun știe că rezerva de putere nu se irosește la start, ci se păstrează pentru „ultima sută”. O masă reușită nu te ghiftuiește cu antreuri, ci îți îngăduie să te bucuri de desert.

Începutul și sfîrșitul se întrepătrund, precum șarpele Uroboros care își înghite coada. Chipul unui făt (dezvăluit de o imagine ecografică) e spectral, hidos, din altă lume, și seamănă tulburător de mult cu o hîrcă. Facerea și desfacerea, compunerea și descompunerea, clocotul începutului și fermentația descompunerii sînt descumpănitor de apropiate.

Într-un singur ceas pulsează 3.600 de începuturi și sfîrșituri de secundă. Pe măsură ce privim mai adînc în miezul lucrurilor, ciclurile început-sfîrșit se întețesc, devin mai scurte și mai iuți, pînă ce par să se suprapună, oferind paradoxal o imagine cvasistatică a timpului.

Lucrurile mari și de necuprins (universul, divinitatea) tind să fie „fără de început și fără de sfîrșit”. Lucrurile mai mărunte, dar nu neapărat neînsemnate – viața, operele și lucrările omenești – au îndeobște începuturi și finaluri clar delimitate în timp și spațiu. (Chiar dacă unele șantiere „fără de sfîrșit” concurează prin fluiditatea termenelor însuși Universul, părînd să poarte asupră-le blestemul primului mare șantier de după potop, Turnul Babel.) Dacă „fără de început și fără de sfîrșit” e atributul celor sfinte, un început fără sfîrșit nu sună bine – trimite la ratare, la lucrul ne-isprăvit, la ne-desăvîrșire. „Ce rost are o operă fără un bun sfîrșit?”, se întreabă retoric unii filozofi, în încercarea de a găsi un sens „secularizat” morții. Există și aici numeroase, ilustre excepții: Sfîntul Ieronim, Adorația magilor sau Bătălia de la Anghiari ale lui Leonardo da Vinci, Fuga nr. 19 a lui Bach (Arta fugii), Simfonia nr. 9 a lui Bruckner, a zecea a lui Gustav Mahler, ultimul recviem al lui Mozart, catedrala Sagrada Familia – sînt doar cîteva dintre capodoperele neterminate ale lumii.

Ceva care are doar sfîrșit, care se termină fără să înceapă, e mai greu de imaginat. Aici s-ar putea înscrie un eveniment fulgerător, care se consumă înainte să fi început cu adevărat, asemenea unei explozii. Sau o situație în care amploarea și radicalitatea finalului obnubilează zorii începuturilor – apocalipsa. Există totuși o noblețe a lipsei de început, un prestigiu al „noului”, al virginității și neprihănirii. Ascetul, monahul trăiește „neînceput” – și în pofida începutului (ca păcat originar) – în orizontul unei desăvîrșiri sau „finalități” transcendente. Practicarea însăși a virtuții e cultivarea lipsei de început, e un exercițiu de desăvîrșire care anulează „începutul” păcatului originar.

Într-o succesiune firească, începutul precedă sfîrșitul: începutul e cel dintîi, iar sfîrșitul e cel din urmă. Dacă însă cei dintîi vor fi cei de pe urmă, nu-mi rămîne decît să închei așa cum am început. Începutul e o parte din mine, dar eu nu mă regăsesc în el.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.