O normalitate raţionalizată

Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- 3-2 nu dădeai nici pe vremuri, cînd erai chipeş şi se uitau colegele după tine dimineaţa, cînd ajungeai la birou, spune un domn grizonant. Priveşte atent la mutarea pe care o face partenerul său, îşi trece palma peste fruntea asudată şi-şi face vînt cu basca. - E bun şi 3-2, dacă ştii ce să faci cu el... Lasă, nici cu tine nu mi-era ruşine. Te purtai numai cu cravată, la patru ace. Mioara nu te lăsa să pleci la serviciu decît aşa. Ferchezuit. Erau alte vremuri atunci. Cald sau frig, te îmbrăcai altfel. Cămaşă, costum, cravată. Femeile se îmbrăcau şi ele altfel. - Lumea s-a schimbat. Eu am ieşit la pensie în ’96. Directorul de atunci a fost dat afară. Au cumpărat fabrica francezii, acum produc piese pentru biciclete. Au încercat cu şeminee, dar lumea e obişnuită cu sobele din teracotă şi nu au avut mare succes. - Ai rămas cu dorul de maşini de război?! Acum nu se mai fac războaie cu maşini. Te termină cu economia. Îţi cumpără industria. Munceşti pentru ei şi cumperi mîncare tot de la ei. Noroc cu căpşunarii care aduc bani în ţară. Muncesc de dimineaţă pînă noaptea şi apoi vin să le construiască copiilor casă aici. - N-au ce face. Ăsta a fost un lucru bun în trecut... 5-3, poartă-n casă! Nene, dar mai lasă-ne şi pe noi să cîştigăm (un domn mărunţel pufăie înfundat în faţa zarurilor norocoase ale amicului său. Îşi propteşte barba în palma stîngă, iar cu dreapta aruncă zarurile). Cum spuneam, atunci primeai casă de-a gata. Aveai serviciu, nu te durea capul. - Aşa-i, cum spui tu, dar ţi-era, crezi, mai bine?... Ziceai de mine! Uite ce zar bun dădui! - Ce era, bre, mai bine? Casa, serviciul, maşina? Da, dintr-un salariu mergeam şi la mare şi la Pucioasa, la cumnată-mea, dar tot nişte nenorociţi erau! Libertate, bre, asta nu aveam! Parcă eram la puşcărie, nu vorbeam, nu discutam nimic că imediat te turna careva şi intrai pe mîna securistului... - Nu ştiu... Uite acum, ziceam de căpşunari - facem muncile cele mai grele, pe care spaniolu’, italianu’ nu mai vor să le mai facă. Românul munceşte din greu, adună cu chiu cu vai ceva şi... la 35 de ani încă nu are casă. Nenorociţi aşa cum erau ăia, parcă oamenii o duceau mai bine. - Acum fiecare se duce unde îi convine mai mult. Nu mai e ca înainte, să ieşi la pensie de la primul serviciu - se bagă în discuţie un tînăr care a ajuns la locul de "joacă" al seniorilor pe o bicicletă. A proptit-o în fugă de un gard, iar acum stă la umbră lîngă jucători cu urechile ciulite, spre exasperarea acestora. - Dar tu de ce nu eşti la muncă, undeva? Ce tot stai aici? Te ţine taică-tu acasă, să nu faci nimic? - îl apostrofează domnul grizonant, vizibil deranjat de intervenţia tînărului în discuţia lor, de oameni mari. Ce ştii tu despre "înainte"? Totul se cumpăra pe sub mînă... Tot timpul te ascundeai. Dacă luai carne de la cineva, trei săptămîni stăteai cu frica-n sîn să nu te fi zărit careva. Umblai pe întuneric, ca animalele! Bre, voi nu ştiţi... De ce ziceai că pierzi vremea p-aci? - Lucrez noaptea. La bar. Ziua nu fac nimic. Lucrez la negru, dar merge. Iese banul - şi scoate dintr-un rucsac telefonul mobil pe care începe să-l butoneze de zor. Mie-mi convine. - Asta nu e meserie. Mai tîrziu din ce o să trăieşti? Ăştia te ţin cît eşti tînăr. Apoi găsesc pe altul. - Lasă-l că nici cum eram noi nu era bine. 23 de ani am mers în acelaşi loc. Asta făceam toţi, munceam la grămadă... Intrai într-o fabrică sau o uzină şi acolo te uita Dumnezeu. Eu am schimbat cîţiva directori, ştiam toate colegele pe numele mic. În ultimii ani îmi spuneau "tataie". - Tot la femei te gîndeşti, Mariane. Pe vremea noastră aveai mai mult de convins la o domnişoară. - Ei, asta nu cred că e adevărat. Cred că ţi-era ţie frică de ele. Dacă ieşeam la o iarbă verde sau la o prăjitură era suficient. La nevastă-mea a fost mai greu. Că era de familie mai veche, cu principii. I-am cunoscut părinţii, mama socră ne-a servit cu dulceaţă de cireşe amare şi apă. Au mai trecut apoi cîteva săptămîni de tatonări... - Pînă cînd i-ai spus: "Auzi, sîntem tineri, dar cît timp mai consumăm aşa, pe vizite...". Ne-ai mai spus, Mariane, ştie toată lumea povestea. - O spun pentru băiatul ăsta tînăr, el nu are de unde să ştie. - Ei, mi-a mai povestit şi mie taică-miu. Despre ceaiuri, despre mers la cinematograf pe rîndurile din spate... - Vezi, mă, că ştie. Ăştia din ziua de azi ştiu de toate. La şcoală vă învaţă, mă? - Nu, bre, la şcoală... - 5-4. Vezi că nu mai eşti atent. Te-am dat afară! Ce şcoală...? Nu vezi ce note iau la bacaloriat? Noroc cu şcolile particulare. Nu se mai face carte. Pe noi ne băteau profesorii pînă învăţam. Acuma nu te mai lasă să-i baţi. Te bat ei pe tine. N-ai văzut la televizor? Le e frică profesorilor de ei. - Acuma se pune altfel problema. Cîştigi banul, nu îţi mai trebuie şcoală. Eu cînd am luat prima chenzină mi-am luat pantofi crem. Aveam un costum de vară, din ăla cu mînecă scurtă şi cînd m-am dus cu el la servici portarul mi-a zis: "Să trăiţi tov. director!". Aveam salariu 1.400 de lei şi pe pantofi am dat vreo 270. Erau din piele, de la Clujana. Acuma am văzut că se poartă mai mult haine rupte... Zarurile se succed, gradele, partidele de table şi poveştile despre trecut aşijderea. Poveşti în cuvinte simple, despre un "mai bine" redus la stadiul de serviciu, casă şi vacanţe la Pucioasa, amintiri despre un trecut "mai rău" în care normalitatea se dădea la raţie. De cele mai multe ori însă, se termina pînă ajungeai în faţa ghişeului.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.