O minte sănătoasă după un sport sănătos!
1. Ce sport/sporturi aţi practicat în tinereţe? 2. Ce nu suportaţi în sportul de azi? 3. Care spectacol sportiv v-a rămas întipărit în minte? 4. Sportivul/sportivii preferat/preferaţi. Adriana BABEŢI 1. Gimnastică ritmică (la Palatul Pionierilor), atletism (în şcoala generală) şi canotaj (la facultate). 2. Vulgaritatea unor galerii, mitocănia unor patroni, antrenori şi chiar sportivi; dispariţia unui tip de graţie inteligentă şi a unei moralităţi pe care sportul, ca orice tip de joc, le presupune. 3. Seara campionilor, meciul România-Brazilia '94, de la Timişoara. Şi o mai veche imagine a galeriei timişorene, cînd într-o noapte Poli a luat o bătută magnifică, în cîntecele şi încurajările a mii şi mii de oameni muraţi de ploaie. 4. Paolo Maldini. Lucian BOIA 1. Mi-a plăcut şi îmi place foarte mult să înot, fără a fi însă un profesionist. Şi merg foarte mult pe jos. Cel mai bine gîndesc plimbîndu-mă. Dar asta ţine de o anume igienă a vieţii. 2. Importanţa şi puterea banului. Dar asta nu priveşte exclusiv sportul. Întotdeauna lumea a fost dominată de bani, puterea banului era însă mereu contrabalansată de ceva în societăţile tradiţionale şi chiar în cele occidentale ale secolului XIX. Astăzi nici religia, nici patriotismul, democraţia însăşi nu mai funcţionează fără bani. 3. Jocurile olimpice, campionatele mondiale... Mă interesează competiţia în sine, nu un sport sau o anume confruntare. 4. Nu cred că m-a impresionat vreodată un sportiv atît de mult. Emil BRUMARU 1. Am jucat fotbal, am fost portar - aveam bune reflexe - sau bec, adică fundaş. Am mai jucat volei şi am făcut-o foarte bine: scoteam mingi prin rostogolire pe spate. Era spectaculos, se uitau fetele la mine... 2. Faptul că fotbaliştii au cele mai mişto femei. Sînt invidios pe ei. 3. Eram puşti cînd s-a transmis la radio meciul Bulgaria-România; i-am bătut cu 1-0 la ei acasă. Urmăresc însă toate meciurile Braziliei şi, bineînţeles, sporturile feminine, mai ales voleiul pe plajă. Îmi place, după ce marchează cîte un punct, cum se bat ele peste fund. 4. Una dintre surorile Williams, cea grasă, şi Lance Armstrong. Neagu DJUVARA 1. Sport fac şi acum. În copilărie, la Sinaia, am făcut schi şi, mai tîrziu, mergeam în fiecare an cîte o lună în Alpii francezi. Tot în copilărie am învăţat să călăresc la nişte unchi de-ai mei de la ţară. În Africa, unde am trăit 23 de ani, am făcut călărie zilnic. Am înfiinţat chiar un club de echitaţie care la început avea numai 2 cai şi care apoi a ajuns la 75 de cai. 2. Vînzarea şi cumpărarea fotbaliştilor. Îmi plăcea cînd echipele de fotbal aveau jucători naţionali. 3. Concursurile de bob de la Sinaia din tinereţea mea. 4. Boris Becker. Nora IUGA 1. Am făcut înot la Şcoala de Înot de la Sibiu. Eram foarte bună. Pe la 17 ani puteam traversa Lacul Herăstrău dus-întors dintr-o suflare. 2. Nu-mi plac conflictele, acel frecuş al intereselor care, de fapt, există la toate nivelurile societăţii. Inclusiv în lumea scriitorilor. 3. Toate campionatele mondiale de fotbal, unde ţin cu Brazilia. Îmi amintesc un astfel de meci dintre Brazilia şi Anglia pe cînd bărbatul meu încă mai trăia. El ţinea cu Anglia, dar a învins Brazilia. Ce-a mai fost în familia noastră atunci! 4. Björn Borg, Boris Becker (cred că în spatele privirii sale atît de reci se ascundea un suflet emotiv), Beckenbauer şi, bineînţeles, Ruud Gullit, după care am fost înnebunită cînd juca la AC Milan. Aurora LIICEANU 1. Am făcut floretă la Facultatea de Filozofie pentru că mă fascina acea întretăiere dintre un tip de mişcare artistică şi sport. De altfel, în copilărie, începînd cu clasa a V-a, mersesem cîţiva ani la o şcoală de balet. Am mai făcut şi schi. 2. Expresia colectivă, gregară a plăcerii, moda galeriilor şi a grupurilor mari. Topirea individului în mulţime mă sperie şi mă deranjează. 3. Olimpiada de la Atena, pentru felul în care grecii şi-au regizat simbolurile naţionale, o formă elegantă a nevoii moderne ca prin sport să se recupereze identitatea naţională. 4. Elisabeta Lipă şi Marius Urzică, pentru echilibru şi decenţa prezentării. Nicolae MANOLESCU 1. Foarte multe, dar numai sporturi de pămînt: fotbal, handbal, volei, tenis şi atletism, mai exact, 100/200 m şi triplu-salt. 2. Caracterul de divertisment şi latura lui comercială exagerată. În general, nu cred că sportul are legătură cu comerţul. Comerţul falsifică sportul, vînzarea de jucători de fotbal fiind, de fapt, o vînzare de sclavi. Clubul este stăpînul lor. 3. Meciul din Liga Campionilor de acum cîţiva ani: Manchester United - Deportivo La Coru
