O întîlnire cu principiul divin din lume

Adrian URMANOV
Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
O întîlnire cu principiul divin din lume png

„Milă voiesc, iar nu jertfă“ spune Iisus la un moment dat, însă contextul nu are nimic de a face cu mila socială, cu mila-filantropie, ci cu o formă aparte de iertare. În creştinism, a milui înseamnă a menţine în viaţă pe cel miluit; mila-iertare a lui Hristos este o succesiune neîntreruptă de noi începuturi, de ridicări din moarte, din eşec. Mila te orientează permanent către viitorul celui de lîngă tine şi te forţează să te concentrezi exclusiv pe potenţialul divin pe care îl poartă în el, ca fiinţă zidită după chipul lui Dumnezeu. Pentru cel care are milă (pentru Hristos, în primul rînd), toţi sîntem fiinţe fără trecut şi cu nimic altceva înaintea noastră decît această perspectivă a îndumnezeirii. 

Mila creştină nu are nimic de a face cu o alegere, cu a discerne între cei faţă de care poţi avea milă şi cei care nu sînt vrednici a fi miluiţi. De asemenea, mila lui Hristos nu conţine nici un element de superioritate faţă de cel miluit, şi se păstrează în afara oricărei nuanţe de autoritate şi forţă. Mila creştinului nu poate avea discernămînt, pentru că asta presupune a judeca, şi nu provine dintr-o atitudine superioară sau de autoritate a celui care o practică, pentru că asta o rupe de smerenie. Pe de o parte, a avea milă înseamnă să vezi în celălalt propria neputinţă, manifestată în alte forme, însă avînd acelaşi fundament uman. Atunci cînd ajuţi, ajuţi cu conştiinţa şi ruşinea celui care se recunoaşte pe sine în cel ajutat. Dintr-o altă perspectivă, a avea milă presupune a recunoaşte în omul din faţa ta acel chip al Dumnezeirii pe care L-a întrupat Hristos. A milui se transformă astfel într-un proces de căutare şi slujire a ceea ce este divin în fiecare om şi în lume per ansamblu. 

Există însă momente în care Hristos se referă exact la sugestiile iniţiale – a hrăni, a îmbrăca, a vizita pe cel din închisoare, a ajuta pe cel bolnav etc. Există, de asemenea, exemplul limpede al Sfîntului Pavel, care organizează primele „programe“ creştine de ajutor reciproc, iar Scrisorile sale abundă în îndemnuri de a contribui la astfel de activităţi. Însă şi aceste exemple, la rîndul lor, trebuie corectate prin prisma contextului. Astfel, Hristos condamnă nu atît lipsa acestor activităţi (lista Sa nu este exhaustivă, iar mîntuirea nu este direct dependentă de aceste activităţi, pentru că asta ar condiţiona material accesul la mîntuire), ci condamnă incapacitatea (lipsa voinţei şi a efortului pe care voinţa îl presupune) de a recunoaşte în fiecare om imaginea chipului Său. Deloc întîmplator, Iisus le reproşează lipsa lor de dragoste faţă de El Însuşi – pe Mine M-aţi văzut şi nu M-aţi hrănit, pe Mine nu M-aţi îmbrăcat etc. În mod similar, Sfîntul Pavel face o categorică distincţie valorică între activităţile de ajutor social şi cele de ajutor duhovnicesc – diaconii sînt „creaţi“ tocmai pentru a prelua asupra lor aceste activităţi de natură practică, pentru a nu deturna preoţii de la adevărata lucrare – aceea a rugăciunii şi a contribuţiei la mîntuirea lumii întregi. 

Mila în sensul cu adevărat creştin este periculoasă pentru că presupune manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu printr-o atitudine interioară de jerftă faţă de orice om. Iar a spune că orice om – alb sau negru, bărbat sau femeie, drept sau păcătos (iar păcătos poate însemna oricît de multe) – este imaginea lui Hristos este înfiorător de mult. A spune că toţi aceşti oameni sînt cunoscuţi, iubiţi şi respectaţi de Dumnezeu „din pîntecele mamei“ lor, şi că această dragoste rămîne nemişcată, neschimbată, neîmpuţinată de-a lungul întregii vieţi este mult mai greu şi dincolo de înţelegerea noastră. Însă tot ce vine „din“ Dumnezeu este dincolo de mintea noastră; iar ceea ce aparţine logicii noastre este, cu siguranţă, urmarea unei desfigurări a adevărului.

În esenta lui, creştinismul este simplu – înseamnă a urma lui Hristos, cu singurul scop al Învierii din morţi. Creştinii au fost şi au rămas nebunii acestei lumi pentru că nădejdea lor este „nebunie şi sminteală“. Însă orice nu se judecă în oglinda morţii nu este creştinesc, iar oricine nu trăieşte „în buza morţii“ nu este creştin. În mod fundamental, milă înseamnă a contribui la această nebunie a speranţei în Înviere. Din perspectiva aceasta, rugăciunea şi activităţile de misiune sînt manifestări ale milei net superioare faţă de activităţile filantropice. Într-o lume în care nebunia nădejii în Înviere dispare, legea iubirii rămîne pentru că este scrisă pe „tăbliţele de carne ale inimii“; formele ei de manifestare se deformează, însă, şi decad duhovniceşte, de la o slujire jertfelnică a acelei părţi dumnezeieşti din fiecare dintre noi, la o slujire rece a nevoilor materiale. 

În treacăt ar merita, poate, menţionat şi faptul că mîntuirea este o stare de a fi care vizează nu numai omul, ci şi realitatea materială care îl înconjoară; mîntuirea presupune omul în acea stare a lui de a fi care încorporează cosmosul. Cu alte cuvinte, nădejdea Învierii şi mila care o însoţeşte nu trebuie direcţionate numai către fiinţele umane; există, din această perspectivă a luptei între moarte şi Înviere, o responsabilitate umană, a fiecăruia dintre noi, faţă de materialitatea în care ne trăim viaţa, o stare de responsabilitate din care s-ar putea dezvolta principiile unei ecologii creştine.

Adrian Urmanov este poet; doctorand în cadrul Universităţii Durham, Marea Britanie (Arts and Humanities Research Council scholarship).

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.