O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi

Suzana DAN
Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image

Copilăria mea s-a petrecut afară. Uliță, grădină, curte, împrejurimile satului în care am crescut, grădina din vîrful dealului unde mergeam cu bunicul la rărit straturile de morcovi, grădina în care același bunic plantase și altoise ca nimeni altul o grozăvie de livadă, bunic căruia îi datorez cunoștințe despre neamuri și feluri de mere cum rar ne mai este dat să dibuim prin piețele zilelor noastre. De la același Tata Moșu am învățat despre plantele medicinale. Alea de îl fac bine pe om și la cap, și la betegelile de sezon, și la alea legate de vîrstă, dar și cele folositoare la salvat găinile cînd dă boala-n ele. Cu bagajul ăsta nostalgic am încercat să-mi găsesc locul într-un oraș în care oameni la fel de mucaliți ca acasă poate am găsit, dar natură mai greu. Așa că am crescut mici grădini, de la frunze puse în pahare cu apă din care au ieșit rădăcini și apoi au crescut monștri plini de frunze și flori, la bucăți de pămînt în care mi-am băgat ghearele și am încercat să cresc plante căpoase la fel ca mine și pregătite sufletește pentru vicisitudinile unei planete care arde sau îngheață. Nu am descoperit apa caldă cu felurile astea de grădini, dimpotrivă, m-am bucurat să îmi găsesc în cărți frați și surori care au îmbrățișat natura în felul ăsta, mult mai profund și mai frumos ca mine și cărora le aduc pioasă recunoștință și mulțumire*. Fiindcă iubirile astea, cum sînt grădinile pentru mine, de exemplu, nu au cum să nu fie legate subtil de însăși viața mea, fascinația și fricile mele. 

Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo. Evident că nu am crescut o pastișă a fantasticului traseu inițiatic din grădina italiană în cartierul Grivița precum canibala Elocika în încercarea furibundă de a o concura pe fiica marelui Vanderbilt**. Dar dacă te apleci cu atenție, orice grădină este un loc al misterelor. Grădina asta a apocalipsei a devenit un teren în care, la începutul acestui an, am recenzat cu mare mîndrie peste 50 de neamuri de plante perene pe care, sincer, habar nu am cum naiba le-am înghesuit în acel spațiu, deci un amestec de neamuri, forme, culori și arome care au devenit un loc extrem de apetisant pentru albine (ăsta fiind cel mai surprinzător lucru pe care am reușit să-l obțin). Și după un an și jumătate de grădină apocaliptică am deschis un nou teren în cartierul grădinilor, cum îmi place să numesc zona Grădinii Icoanei unde se afla Rezidența9, un loc de care, iată, sînt legată de peste o jumătate de decadă. DEGETE VERZI a fost un proiect început în 2021, dar care crește în continuare sub forma unei grădini din spațiul generos al Rezidenței în care continui micul meu experiment al plantelor perene și în care am plantat primii arbori din viața mea, un mic omagiu care închide cercul acestei relatări și care mă întoarce în cutia cu amintiri, la primele mele plimbări în parcul Cișmigiu, unde am descoperit cu uimire și fascinație arborele lalea. Vecinul acestui arbore – nou locatar din grădina Rezidenței – este un tei, încă un mirositor în hoarda încăpățînată de balauri verzi care sper că va supraviețui bălăriilor inodore care cotropesc orașul odată cu noua urbanizare.

Poate ar trebui să povestesc un pic de unde obsesia asta a mea legată de plantele perene. Menționam la început că am empatizat cu plante dispuse să trăiască fără exces de subvenții din partea omului. În contextul unor spații vaste, o asemenea soluție îmi pare chiar sustenabilă și, legat de acest lucru, o diletantă entuziastă ca mine poate ține un discurs drăguț, dar vă asigur că există specialiști serioși care v-ar aduce argumente imbatabile că asta este calea cea bună pentru a readuce natura în jurul nostru. Ca reacție la atitudinea păguboasă a panseluțelor, palmierilor și platanilor municipalităților, am decis că pot, măcar la nivelul ăsta minuscul, să cresc un exemplu de grădină sustenabilă și cu costuri minime. Normal că și o astfel de grădină are nevoie de îngrijire, dar gradul de autonomie este radical diferit față de o amenajare care ignoră condițiile spațiului în care urmează să se dezvolte. Deci totul se rezumă, de fapt, la un pic de atenție și un pic de înțelegere. Pentru că, așa cum spuneam și la început, o grădină e ca o viață.

* Ioana Tudora, La curte  grădină, cartier și peisaj urban în București, Editura Curtea Veche, 2009; Éric Lenoir, Petit traité du jardin punk – Apprendre à désapprendre, 2018; Terre Vivante, Derek Jarman, Modern Nature, 2018, Vintage Classics. 

** personaj din romanul 12 scaune de Ilf și Petrov.

Suzana Dan este artistă vizuală și directorul de programe al Rezidenței BRD Scena9.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.