O ficţiune periculoasă

Bogdan CHIRIŢOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 160 din 1 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- promisiunile exagerateale sistemului blocheaza dezvoltarea sănătăţii - În discuţiile despre sistemul de sănătate, ne tot agăţăm de o ficţiune: aceea că putem avea un sistem public care oferă îngrijiri complete de sănătate tuturor şi în mod gratuit. Nu trebuie să ştii multă economie ca să înţelegi că cererea de servicii şi bunuri medicale, aparent gratuite, depăşeşte capacitatea financiară a sistemului. Soluţiile nu sînt multe şi nu trebuie să inventăm apa caldă sau să revoluţionăm teoria politicilor publice: e nevoie de atragerea unor resurse suplimentare (mai ales creşterea fondurilor private), să eliminăm din actualele inechităţi, să recunoaştem limitele sistemului şi să transparentizăm cheltuielile. Statul român cheltuie pentru sănătate aproximativ 4% din produsul nostru intern brut. Chiar dacă Guvernul va reuşi performanţa promisă în programul de guvernare - de a creşte alocaţiile bugetare pentru sănătate la 6% din PIB pînă în 2008 -, România va continua să cheltuiască pentru sănătate atît în termeni relativi (procent din PIB), cît şi în termeni absoluţi (măsurat în euro) mult mai puţin decît celelalte state-membre ale Uniunii Europene. Vechile state membre (aşa-numitele UE 15) alocă 8-10% din PIB, iar PIB-ul per capita al României nu reprezintă decît o treime din media Uniunii. Cu cheltuieli per capita de 6-7 ori mai mari în euro decît România, vechii europeni se confruntă şi ei cu o criză a sistemului de sănătate şi încearcă să reziste presiunii creşterii costurilor. Cum România nu are nici o şansă să aloce resurse comparabile pentru sănătate în viitorul previzibil, este evident că trebuie să facem ceva în plus faţă de necesara, dar insuficienta creştere a finanţării publice. Un sistem ipocrit Dacă alocăm atît de puţin, cum a făcut faţă sistemul pînă acum? Prin inechitatea accesului la îngrijiri medicale. Un fost ministru al Sănătăţii îmi spunea că sistemul supravieţuieşte doar pentru că jumătate din populaţie moare liniştită acasă, fără a-şi cere dreptul la îngrijirile promise teoretic de sistemul public. Există în mod evident o imensă diferenţă de acces la sănătate între jumătatea rurală a populaţiei şi cea urbană. Bugetarea pe bază istorică (îţi dăm în funcţie de cît ai cheltuit anul trecut) perpetuează inechităţile şi arbitrariul - s-a ajuns astfel ca raportul bugetelor per capita pentru medicamente compensate, între diferite judeţe, să varieze de la 1 la 4. Practic, am asigurat supravieţuirea sistemului public prin instituţionalizarea tacită a ipocriziei publice. Promitem tot pentru toţi, dar nu ne ajung banii, aşa că "toţi" devine în practică "fiecare". Şi fiecare se descurcă individual. Aşa insuficiente cum sînt, resursele nu sînt raţionalizate în mod transparent, pe baza unor reguli raţionale care să asigure tratamente medicale eficace pentru cei care au cea mai mare nevoie. În realitate, relaţiile şi şpaga asigură accesul la îngrijiri de sănătate peste medie, în timp ce cei care nu posedă aceste "resurse" trebuie să se mulţumească cu servicii sub standard. Ne salvează Europa? Nici integrarea europeană nu va fi o binecuvîntare pentru sectorul de sănătate românesc. Politica de sănătate este în cea mai mare măsură o responsabilitate naţională, iar intervenţia directă a UE în acest sector este redusă. Există însă importante influenţe indirecte, care vor mări costurile de sănătate. Similar României, multe dintre statele membre îşi folosesc puterea mare de negociere (statul e cel mai important angajator) pentru a menţine salariile din domeniul sănătăţii la nivele relativ scăzute. Consecinţa firească este că, în timp, aceste state se confruntă cu lipsa personalului medical, din cauza atractivităţii scăzute a unei astfel de cariere - tinerii ajung să prefere unei cariere medicale, care implică în jur de 10 ani de pregătire profesională (facultate plus specializare), una în domeniul financiar, unde sînt necesari doar trei ani de facultate, iar veniturile - mult mai mari decît în medicină. Însă, oricît de neatractiv ar părea unui britanic salariul din sănătate, el este extrem de tentant pentru medicii români. În ciuda creşterilor de salarii din ultimii doi ani, salariile din sănătate rămîn în România sub media naţională, iar mulţi dintre medicii români au venituri modeste - în special medicii de familie, rezidenţii şi cei din specialităţile mai puţin tentante financiar. De aceea, mulţi medici vor fi tentaţi să plece din ţară. Situaţia va fi şi mai dramatică în ceea ce priveşte personalul mediu, faţă de care există mai puţine restricţii privind integrarea pe piaţa muncii din alte state membre. Migraţia personalului medical va obliga Guvernul să continue creşterea accelerată a salariilor. O altă presiune financiară asupra sistemului va veni dinspre numărul în creştere de români care călătoresc în Europa. Dacă sînt salarizaţi legal într-un alt stat membru, cheltuielile lor medicale vor fi suportate de asigurările sociale ale respectivului stat membru, dar în cazul turiştilor (cu care sînt asimilaţi şi muncitorii ilegali), medicina de urgenţă va fi decontată de sistemul românesc de asigurări sociale, la preţuri europene. În plus, tot mai mulţi români vor dori să beneficieze de servicii medicale în străinătate, pentru acele prestaţii inexistente aici, care vor trebui, de asemenea, să fie plătite la preţurile lor europene. În fine, integrarea deplină a României în Piaţa Unică Europeană va forţa egalizarea preţurilor efective ale medicamentelor (care, în ciuda mitului prevalent, sînt în multe cazuri mai ieftine, deocamdată, aici). Toţi aceşti factori exercită o presiune în sensul creşterii cheltuielilor publice pentru sănătate. Soluţii Soluţia pentru a face faţă acestor presiuni este de a atrage fonduri private, care să suplimenteze fondurile publice. Tot mai multe firme îşi asigură salariaţii în regim privat. Deja sumele plătite direct de populaţie sînt considerabile - estimate la aproximativ 1% din PIB, deci aproximativ un sfert faţă de fondurile publice. Lipsa de transparenţă reduce însă eficienţa utilizării acestor fonduri. Ministrul Sănătăţii şi-a pus speranţa în asigurările private de sănătate, cărora le-a conferit deductibilitatea fiscală prin noul cod fiscal. Asigurările private sînt o veche speranţă a sistemului de sănătate - dna ministru Bartoş le declarase în 2001 prioritatea numărul 1 a propriului mandat! Însă au fost ţinute pe loc nu atît de lipsa stimulentelor fiscale, cît de neclaritatea a ceea ce se poate asigura. Cu alte cuvinte, oamenii plătesc în sistem privat, dar nu e limpede pentru ce anume. În acest moment, serviciile private par a se suprapune peste cele publice. Medic de familie există şi la stat, şi la privaţi. De ce plătesc oamenii pentru medici de familie la care ar avea acces prin asigurarea publică? Poate pentru că sînt trataţi prost acolo. Sau pentru că, oricum, trebuie să le ofere ceva plăţi informale. Dar sînt puţini cei care îşi permit acum ca, după ce plătesc 13% din venit pentru asigurările publice de sănătate, să suporte costul adiţional al unei asigurări private integrale. Asigurările private îşi vor găsi clienţi numai dacă vor suporta serviciile suplimentare pe care statul nu le poate asigura (total sau parţial). În acest scop, asigurările publice trebuie să pună la punct acel pachet se servicii pe care le pot, în mod realist, asigura fiecărui pacient, din orice parte a ţării. Statul ar trebui să se hotărască ce anume poate plăti. De pildă, în situaţia actuală, se întîmplă ca omul să ştie că are dreptul să cheme o Salvare de la stat. Tot aşteaptă, se întîmplă să nu vină cu orele. Dacă are bani, cheamă una privată. Dacă nu are bani, Dumnezeu cu mila! Situaţia este nu doar nedreaptă şi riscantă, dar şi nepredictibilă. E un exemplu de ipocrizie şi de amestec între serviciile publice, doar teoretic accesibile tuturor, în mod gratuit, şi serviciile private, accesibile doar pentru unii. Pentru a introduce o doză de realism economic în comportamentul pacienţilor, ar trebui luată şi decizia, dificilă politic, de a obliga pacienţii din sistemul public să suporte o parte din costul tratamentului (ceea ce în prezent se întîmplă oficial doar în cazul medicamentelor şi al unora dintre analizele efectuate ambulatoriu). Ambele soluţii sînt discutate de ani de zile. Ministerul, Casa (de Asigurări Sociale de Sănătate) şi Colegiul Medicilor îşi tot pasează sarcina elaborării ghidurilor / protocoalelor terapeutice (care ar urma să precizeze ce servicii suportă statul, în cazul unui anumit diagnostic). Spaima politică a blocat, ministru după ministru, introducerea co-plăţilor (partea din cost suportată de pacient) oficiale şi a listelor de aşteptare pentru intervenţiile fără caracter de urgenţă. Cererea practic nelimitată de servicii medicale trebuie pusă în acord cu resursele publice limitate. Dar în loc de o raţionalizare transparentă, eficientă şi, în final, mai echitabilă, sistemul de sănătate a continuat să raţionalizeze informal, pe baza relaţiilor şi a şpăgii (o co-plată netransparentă). Atît timp cît statul pretinde că acordă gratuit totul, va fi imposibil pentru firmele de asigurări să propună un pachet atractiv pentru un mare număr de români. Vom rata astfel şansa de a aduce la lumină, a eficientiza şi a creşte fondurile private, care ar putea suplimenta resursele publice alocate sănătăţii. _____________ Bogdan Chiriţoiu este consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Departamentul de Sănătate Publică. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, apoi un master în Studii Europene la London School of Economics. Urmează doctoratul în cadrul Academiei de Studii Economice cu o teză despre Asigurările Sociale de Sănătate în statele Europei Centrale şi de Est.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.