O comoditate: televiziunea care "face" democratie

Valentina BÂCU
27 iulie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vechii greci mergeau în agora pentru a-i asculta pe vorbitorii lor. Astăzi, e suficient să deschidem televizoarele. Iar mîine, poate, vom vota direct prin telecomandă... Viitorul sună "teledemocratic"? Discuţia despre rolul mass-media în funcţionarea democraţiei este deja capitol de dicţionar. S-au scris sute, poate mii de cărţi, s-au făcut zeci de filme, s-a vorbit - fireşte - la televiziuni... Încă de-acum aproape 20 de ani (în 1987, mai precis), un cercetător francez - Gérard Mermet - publica o carte care a fost extrem de influentă la vremea respectivă: Démocrature. Comment les médias transforment la démocratie. Mermet vorbea despre rolul presei în general şi definea "democratura" - o combinaţie între "democraţie" şi "dictatură" - drept o societate în care rolul pivotal este jucat de mass-media. Pînă la urmă, ce este rău în faptul că o societate este "guvernată" de presă - nu este aceasta, oare, "cîinele de pază al democraţiei"? Răspunsul este în cele 255 de pagini ale cărţii. Dar, chiar şi fără să fi citit studiul lui G. Mermet, ne putem închipui că ceva nu e în regulă cu această ecuaţie. Dacă presa este "cîinele de pază al democraţiei", şi acest cîine a ajuns să latre direct în urechile noastre - ca-n celebra reclamă la Deutsche Gramophon -, unde este Democraţia?? Este, oare, normal ca o societate să fie condusă de mass-media - sau, în orice caz, "modelată" în asemenea măsură de ceea ce se scrie în ziare, se vorbeşte la radio şi se vede la televizor? Nu ar trebui, oare, să existe un echilibru? Nu este cumva prea mult? Cît de mult este "prea mult"? Şi: cum ne dăm seama cînd este "prea mult"? Astăzi, fireşte, constatăm că "mass-media" invocată de G. Mermet s-a redus la una singură: Televiziunea. Lucrul este valabil şi la noi, şi în Franţa, şi în Statele Unite. Profeţia lui Warhol ("În viitor, toată lumea va fi celebră timp de 15 minute") s-a adeverit cu asupra de măsură - şi cu particularitatea că cei care ocupă numai cele "15 minute" de antenă vor întotdeauna mai mult... Există oameni care au devenit celebri pentru că au apărut la televizor de mai multe ( = prea multe) ori. Şi au apărut de atîtea ori pentru că au ceea ce se cheamă "charismă". Sînt celebri pentru că sînt celebri. Şi, fiind celebri, ajung politicieni. "Charisma" ţine loc de discurs, iar celebritatea, de platformă politică. Este redundant să mai vorbim despre importanţa "Imaginii" într-o civilizaţie care se trezeşte cu Imaginea, se închină la Ea şi se culcă cu Ea. Imaginile vehiculate de televiziune sînt cele mai insistente, cele mai influente şi cele mai remanente. Iar Televiziunea (ca medium) este uzina globală care produce cea mai mare cantitate de imagine - de acum şi, probabil, din toate timpurile. În măsura în care acest bombardament non-stop a iradiat minţile noastre, să ne "imaginăm" ce s-ar întîmpla dacă, prin absurd (sau miracol), această gigantică uzină şi-ar înceta, brusc, activitatea... Măcar timp de o săptămînă! N-ar fi exclus să asistăm la scene de anarhie socială şi, poate, la un colaps al sistemului politic. De unde putem deduce importanţa covîrşitoare a Imaginii Cotidiene şi felul în care acest drog ne-a afectat judecata. Numai că distopia imaginată mai sus nu ar fi decît "paguba colaterală" a unor disfuncţii pe care (nu) le observăm. Căci ce altceva sînt apariţiile politicienilor noştri la tot felul de triste emisiuni de divertisment cu public? Privat de agora, "exilat" - cînd este chemat - în talk-show-uri politice, (cîteodată) figurant vehement la ştiri, politicianul e nevoit să-şi lustruiască imaginea (care este) şi să facă rating. Căci, să fim serioşi, ce poate "spune" el în respectivele emisiuni de divertisment, între un dans şi-o cîntare? Va vorbi rareori despre politică (deşi va încerca...), va prezenta publicului o "faţă umană" (de familist, de regulă) şi va demonstra - transpirînd, adesea - că este "de gaşcă". Acest comportament-robot riscă să devină (de nu va fi devenit deja) "gradul zero al politicii"... Dar se poate şi mai mult: manifestele politice se anunţă mai întîi la televizor, "la vedere", "democratic"! Totul (lovituri de palat, manevre şi intrigi) se face şi se desface, transparent, "pe sticlă". Pînă şi revoluţia s-a făcut - vă amintiţi? - la televizor... Cum să nu crezi, cînd vezi cu ochii tăi?! Ceea ce unii intelectuali descoperă - la noi, mai de curînd, şi în orice caz fără efect în "agora" - este că, de fapt, "the medium is the message" (cum spunea, de mult, McLuhan). Cu alte cuvinte, nu (prea) contează ce spui, important este să apari. Mai mult: o apariţie cu rating are un efect "bulgăre de zăpadă". Vei fi invitat tot mai des, peste tot - vei "face" televiziunile, chit că vei spune peste tot (şi, cum spuneam, nici nu va mai conta) acelaşi lucru. Căci "mesajul" este conţinut în însăşi apariţia ta pe sticlă. Şi cum sticla (adică televizorul) este noul idol al tribului, o parte din această calitate magică se transferă asupra ta. Practic, în viitor - dacă lucrurile merg în această direcţie -, nu doar că vom vota din fotoliu, cu degetul pe telecomandă, pentru a schimba, democratic, un om politic cu altul; vom vota pentru a participa, religios-comunitar, la un ritual. Democraţia va deveni, efectiv, o formă - o "imagine". Iar visul oricărui politician democrat - poporul, demos-ul, luînd parte plin de abnegaţie la procesul votării - se va preschimba, fără a schimba o virgulă din "definiţia postului", în opusul său: nu votezi pentru a înlocui un politician mai prost cu unul mai bun, ci pentru a înlocui unul mai anost cu unul mai simpatic - şi, în plus, pentru a te "împărtăşi" de la sticla magică... Idolatrizînd Televiziunea, poporul va "face" democraţia - dar nu în sensul activ, ci în cel argotic. Astăzi, termenul de "teledemocraţie" este tot mai des folosit pentru a denumi impactul tehnologiei informatice asupra democraţiei. Peisajul pare să se modifice în sensul unei reconfigurări a zonelor de influenţă, cu o pondere tot mai mare a Internetului. Se vorbeşte despre "tehno-utopişti" (care încearcă să faciliteze accesul tuturor utilizatorilor IT la procesul democratic) şi despre "cyber-anarhişti" (care vor să pună beţe-n roate puterilor constituite). Explozia exponenţială a blogurilor, a site-urilor de orice fel şi a comportamentelor aferente (de computer-dependenţă) tinde să acrediteze o posibilă imagine a unui viitor nu atît distopic, cît disfuncţional. Căci, schimbînd televizorul pe un calculator - dar rămînînd comutat pe "Imagine" -, nu schimbi mare lucru în ecuaţia Om-Idolul tribului. Democraţia "accesată" cu un simplu clic poate fi prea puţin democraţie şi prea mult computer game. Un simplu "demo". Revenind: la greci, agora era trecerea obligatorie în drumul spre democraţie. Chit că oamenii stăteau, locului, să-i asculte pe oratori, ei trebuia să iasă din case şi să se ducă în piaţa publică pentru asta. Astăzi, televiziunea (iar mîine, Internetul) îţi aduc "democraţia" la domiciliu, ca şi cum ar fi vorba de un catering comunitar. Discuţiile sînt, încet-încet, înlocuite cu o acceptare pioasă a Imaginii Atotputernice, iar votantul de mîine va fi obezul de pe canapea, tastînd "Mutra-Cea-Mai-Cool" într-un joc-concurs multimedia numit - aţi ghicit! - "DEMOCRASSY*"... Vi se pare o viziune pesimistă? Greşiţi: asta era varianta optimistă; pentru cea "pesimistă", tastaţi ▼. * "crass" = ignoranţă crasă

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni