O cititoare

Luciat
Publicat în Dilema Veche nr. 163 din 23 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ţin, de vreo zece luni, un blog despre cărţile pe care le citesc. Bine, nu numai despre asta: şi despre ce mi se mai întîmplă mie sau îmi mai trece prin cap. Nu e vorba de "critică literară", în nici un caz. Nici de recenzii sau cronici sau cum s-or mai numi ele. Pe bloguri e vorba pur şi simplu de "însemnări". Libertatea e totală, poţi să scrii cum vrei, despre ce vrei, cît de mult vrei. Nu există un sumar, o politică a redacţiei, un standard de calitate, o obligaţie de a fi la zi etc. Pe de altă parte, nu există nici "scop" sau "motivaţie". De ce ai scrie despre cărţi aşa, amatoristic? Păi, în primul rînd pentru că-mi place, în al doilea rînd pentru că pot (ah, ce-mi lipsesc emoticoanele de pe Internet!) şi în al treilea rînd pentru că mă ajută să mă lămuresc eu mai bine. N-am nimic original de spus despre critica literară, doar că uneori criticii îmi lasă impresia că nu le place nici să citească şi nici să scrie, că nu pot să spună exact ce cred şi că, departe de a dori să se lămurească ei mai bine, se prefac că sînt deja lămuriţi. O recenzie publicată într-o revistă arată prea rar de ce a citit omul ăla cartea, care e pînă la capăt părerea lui, dacă a ales-o că aşa a vrut el, sau doar i-a revenit sarcina în şedinţa de redacţie (eventual că i-au cerut-o autorul, editura). Prea rar pot eu să bag mîna în foc că criticul X a ales cu mînuţa lui o carte (nu contează dacă din librărie sau din teancul primit la redacţie), a citit-o nefiind presat de nici o obligaţie (nici faţă de autor sau editură, nici faţă de propria-i carieră) şi a scris despre ea exact ceea ce crede, fără să omită să spună că n-a înţeles ceva din ea, cînd e cazul. Iar cînd e evident de ce a citit omul ăla cartea, de multe ori nu e deloc de bine. N-o să spun nimic despre articole în care e ridicată în slăvi o carte oarecare (din care un pasaj, evident rudimentar, e citat drept exemplu de "rafinament", cum am mai văzut). O să spun că mă irită cumplit şi nenumărate recenzii de tipul "radere". Chiar dacă criticul are dreptate. Pentru că intenţia e clară: creşterea prestigiului cronicarului, care a făcut un sacrificiu citind, de dragul carierei lui. De multe ori, ştiu dinainte care va fi verdictul. Ştie toată lumea, de altfel. Ştia şi criticul, se aştepta, nefericitul, să sufere preţ de 300 de pagini, ca să poată, la final, să se dea mare în două pagini dispreţuitoare. Mă rog, să zicem că uneori e un serviciu util adus publicului. Dar în general e un deserviciu enorm pe care criticul şi-l aduce sieşi. Nu se poate să citeşti cu creionul în mînă chestii care nu-ţi plac şi să nu rămîi după aia cu sechele. Nu se poate ca, după un timp, să nu simţi că ai distrus ceva în tine, poate tocmai plăcerea cu care te-ai apucat cîndva de meserie. Cititorii simpli sînt cei care nu pun mîna nici morţi pe o carte despre care ştiu dinainte că n-o să le placă. Dar ca să ştie dinainte, trebuie totuşi să citească şi cronici, recenzii, chiar cărţi întregi de critică, uneori şi de teorie. Nu ştiu cîţi sînt, cert e că sînt. Dacă e să mă refer la mine, pot să vă informez că mi se rupe cam de majoritatea polemicilor şi disputelor din presa noastră culturală. Nu mă interesează decît ce cărţi ar merita să citesc şi pe care să le evit. Pînă la urmă, mai utile mi-au fost pentru asta comentariile vizitatorilor de pe blogul meu, cititori pasionaţi, şi unii mult mai avizaţi decît mine. Cărora le mulţumesc şi sper să mă mai viziteze şi să-mi mai spună părerile lor. Eventual uitînd de carierele de critici sau de scriitori de care au grijă în reviste. http://luciat.wordpress.com

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: