O carte nu încape într-o fereastră de Zoom

Oana BOCA STĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
O carte nu încape într o fereastră de Zoom jpeg

Dacă va fi să alunec vreodată pe o coajă de banană din cauza unui blestem mai vechi, nu este nevoie să fac prea multe socoteli. Știu sigur cînd a plecat spre mine această vrajă rea. Pe 24 noiembrie 2009! Iar arhitectul ei este, cu siguranță, un fan de-al lui Salman Rushdie care m-a hulit în fața Teatrului Odeon, supărat că nu a reușit să prindă un loc la eveniment.

Poate nu vă mai amintiți, dar la finalul lui 2009 Salman Rushdie a acceptat să vină la București. O vizită care s-a ivit de azi pe mîine (las deoparte detaliile din spatele culiselor...), acompaniată de fascinație, teamă și nerăbdare.

Ca să putem controla accesul la eveniment, cu cîteva săptămîni înainte de întîlnirea cu Salman Rushdie le-am oferit celor interesați posibilitatea procurării unor tichete de acces gratuite de la casieria teatrului. Cum era de așteptat, biletele s-au epuizat în mai puțin de o jumătate de oră. Asta nu i-a impiedicat, însă, pe enorm de mulții fani ai lui Rushdie să se adune pe treptele Odeonului în orele de dinainte de debutul evenimentului (unii chiar din Cluj, Craiova sau Brașov), sperînd că vor avea parte de un miracol. Pentru cei mai norocoși dintre ei, mulți la număr, minunea s-a întîmplat. Pentru alții, ușile destinului s-au blocat atunci cînd Dorina Lazăr a strigat „Doamnă Oana, îmi dărîmați balcoanele!”.

Acum, la un deceniu de la această întîmplare, nu pot să nu mă întreb dacă fanii cunoscutului scriitor și eseist britanic de expresie indiană s-ar mai înghesui să dărîme balcoanele Teatrului Odeon sau ar fi mulțumiți cu un streaming online. Ar fi, oare, de ajuns astăzi un astfel de gest cultural compensator?

De fapt, cît de mult s-a modificat comportamentul consumatorului de proiecte culturale în ultimii ani? Întrebarea mă preocupă de dinainte de această pandemie urîcioasă. M-am tot gîndit la ea în ultima perioadă, de cînd transmisiile live ale evenimentelor culturale au tot acompaniat, precum un cățeluș cuminte crescut cu o lesă de fibră optică, desfășurarea lor pur și simplu. Eram anul trecut la Timișoara, bucuroasă că am reușit să îl aducem la festivalul nostru de literatură pe Adam Michnik, cînd cineva despre care știu că îl prețuiește pe cunoscutul intelectual polonez și care urma să facă a doua zi un interviu cu el ne-a întrebat dacă transmitem live evenimentul de la Muzeul de Artă. Dorea să urmărească dialogul cu Michnik de acasă, pentru că avea ceva de lucru...

Din păcate, începînd din luna martie a acestui an, transmisiile live ale evenimentelor fizice din sfera culturii scrise au devenit o amintire aproape frumoasă: Zoom-ul și mega-reducerile online la cărți au fost cele două coordonate care ne-au populat cotidianul în primăvara și vara acestui an.

„Citește românește”, campania de promovare – vînzare? – a cărților semnate de autori români desfășurată pe site-ul unui cunoscut retailer autohton, o acțiune a cărei paternitate n-am priceput dacă Ministerul Culturii și-a asumat-o pînă la capăt, a fost una dintre cele mai comentate proiecte desfășurate în timpul acestei pandemii. Dar nu pentru rezultatele ei, ci pentru colecția de glume amare pe care le-a lăsat în urmă. Și pentru felul în care a sfidat drama librăriilor fizice din aceste luni. Într-o țară în care toate analizele din ultimii ani au semnalat faptul că una dintre cele mai mari probleme ale pieței de carte din România o constituie distribuția și, mai ales, dispariția accelerată a librăriilor fizice, Ministerul Culturii a ales să crediteze o acțiune a unui retailer aproape interesat de cărți… O fi fost ceva la îndemînă, au găsit campania la Registratură? Cine știe…

În schimb, pot să vă povestesc ce a făcut Spania, una dintre cele mai afectate țări în perioada acestui lockdown. Sub sloganul #TodoEmpiezaEnUnaLibrería (#TotulÎncepeÎntr-oLibrărie), campania lor națională și-a propus să readucă în atenția publicului librăriile, spații culturale simbolice și vitale pe piața de carte, a căror redeschidere, au apreciat cei de la Asociación de Cámaras del Libro de España, au puterea de a reactiva întreaga industrie. Mai exact, proiectul a recunoscut și a subliniat importanța librăriilor, ca punte de legătură în lanțul de carte, între autori, editori și cititori, într-un exercițiu de comunicare integrată, susținut, desigur, și de Ministerul Culturii de la Madrid.

În România, marea tragedie lăsată în urmă de această pandemie nu este lipsa evenimentelor, care au migrat înregimentate spre mediul online, sau a vînzării de carte – deși statisticile vorbesc despre o scădere importantă. Marea problemă, consider eu, este felul în care retailer-ii online au curtat și au reușit să preia tîrgurile de carte, mutîndu-le în online, și felul în care mișcarea aceasta a afectat afacerile lanțurilor de librării. Aveți puterea să vă imaginați o lume bună a cărții, cu abundență, bestselleruri și public de zeci de mii de cititori la fiecare eveniment, însă fără librării fizice? Eu nu.

Dacă astăzi aș mai lucra la Editura Polirom și l-aș convinge pe Salman Rushdie să „vină” pe Zoom la Gaudeamus-ul pe stil nou din această toamnă, sînt sigură că aș scăpa de bombănelile și apostrofările legate de accesul publicului la eveniment. Întrebarea este cum aș putea muta magia de la Odeon pe Zoom.

Oana Boca Stănescu este manager cultural (Headsome Communication). Promovează cărți și autori din vara lui 2003.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.