O carieră internaţională

Sivia CHIŢIMIA
Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iniţial n-a existat nici un Moş Crăciun. Trecerea dintre ani era marcată cu vreascuri aprinse, cu roţi de foc rostogolite de pe dealuri şi cu cîte o buturugă care trosnea magic, pe tipsia celei mai lungi nopţi a anului. Potrivit credinţelor legate de noaptea solstiţiului de iarnă, momentul era "naşpa" pentru viitorul lumii şi al soarelui care trebuia ajutat cu focuri aprinse şi priveghi pentru a-şi recăpăta "vitalitatea". Prin secolul III, în Imperiul roman, la 25 decembrie se sărbătorea Dies natalis Solis invicti, ziua naşterii Soarelui neînvins, personificat de Mitra, zeu persan al soarelui şi luminii. Din secolul IV, odată cu oficializarea creştinismului în Imperiul roman, se va fixa data naşterii lui Christos (lat. Natalis Christi) la 25 decembrie, fără să fie bazată pe o atestare istorică, ci doar pe misionarism strategic. De aici şi numele noii sărbători solstiţiale: it. Natale, fr. Noël. În 429, Iustinian decretează această zi ca sărbătoare a Imperiului roman, cînd avea loc comemorarea rituală a naşterii lui Iisus prin participarea la sfînta liturghie. La unele popoare, denumirea sărbătorii va încorpora ideea de slujbă religioasă (latinul missa) prăznuind Naşterea. În Anglia, Augustin de Canterbury introduce sărbătoarea Crăciunului în 604 numită Christ mass day, de unde şi cunoscutul Merry Christmas! Cu aceeaşi semnificaţie, olandezul Kerkmisse se află la originea cuvîntului "chermeză", petrecere publică, venit la noi din francezul kermesse. Înţelesurile cuvîntului "Crăciun" pe care acum îl folosim cu atîta nonşalanţă, au produs multă bătaie de cap filologilor. Hasdeu lega denumirea de adjectivul latin crastinus (de mîine), accentuînd ideea ajunului sărbătorii şi magia lui "ceea ce se va petrece mîine". Ovid Densusianu îl deriva din lat. Creatio (creaţie, naştere), naşterea lui Christos fiind echivalată cu naşterea şi înnoirea timpului. Problema este că sărbătoarea ar fi trebuit să se cheme, în acest caz, "Creciune". Cea mai acceptată este ipoteza lui Gh. Muşu şi Cicerone Poghirc care derivă cuvîntul din albanezul Kërcun (kersun) - lemn, ciot, buturugă, care a dat în limba română cracă şi crăci. Accentul cade aici pe buturuga arzînd în noaptea solstiţială, evocînd totodată şi lumina care, potrivit legendei, ar fi cuprins staulul cînd s-a născut Christos. Ecoul acestui simbolism din scena Naşterii s-a păstrat în obiceiul european de a aprinde, în seara de Crăciun, o buturugă care trebuia să ardă întreaga noapte. În Provence, înainte de a se aprinde în vatră, ea era stropită cu vin. Prin secolul XIX, în Alsacia, buturuga decorată cu funde şi dantele era aprinsă ritual de cel mai tînăr membru al familiei. Odinioară, sărbătoarea Crăciunului era numită "Noaptea buturugii" care ardea tradiţional în această zi. Cu timpul, prin scurtare, a rămas doar buturugă - Kërcun - Crăciun, aşa cum din lat. Via strata s-a păstrat doar strata care va da stradă. La români, Crăciunul nu desemnează doar Naşterea Domnului, ci şi un personaj îndeobşte mînios, rău, căruia i s-a adăugat mai tîrziu apelativul "moş". În Legendele Maicii Domnului, Simion Fl. Marian adună la capitolul "Maica Domnului şi Crăciunul", cîteva poveşti populare despre acest "moş". Una din legende spune că la marginea Bethleemului, peştera, respectiv staulul unde s-a născut Christos, era proprietatea unui om rău, numit Crăciun. Aici poposeşte Sfînta Fecioară şi e găzduită de miloasa nevastă a lui Crăciun, Crăciuneasa, în grajdul dobitoacelor. Fiind de meserie moaşă, Crăciuneasa o asistă pe Maria, la naştere. Aflînd că nevasta sa a moşit o sărăntoacă, Crăciun, plin de furie, îi taie mîinile. Dar Maica Domnului i le pune la loc mult mai frumoase. Văzînd minunea, Crăciun îngenunchează şi-şi cere iertare, aducînd slavă lui Dumnezeu. Tradiţia mai vorbeşte şi de Moşii de Crăciun care reprezintă pomenile (colacii, friptura de porc etc.) pe care, în ziua de Crăciun, gospodarii le dăruiesc pentru sufletele morţilor din casă şi din neam. Crăciunul este, prin urmare, atît un praznic religios, cît şi o sărbătoare populară încorporînd numeroase credinţe, rituri şi obiceiuri. Nu-l găsim aici, sub nici o formă, pe rotofeiul Moş Crăciun din reclamele TV. Actul de naştere al acestuia datează abia din 1823. Pentru a-l înţelege, va trebui însă să-i scuturăm un pic arborele genealogic. Strămoşul său a fost episcopul Myrei din Asia Mică, Sfîntul Nicolae, renumit pentru faptele sale bune, legate de ajutorarea marinarilor şi a copiilor săraci sau agresaţi. Se zice că a ajutat o fată să-şi adune zestre, aruncînd un sac cu aur prin coşul sobei. Acesta ar fi căzut într-o şosetă pusă la uscat. De aici, şi obiceiul pantofilor lăsaţi pentru cadouri de Sfîntul Nicolae, la 6 decembrie. Cultul său cuprinde întreaga Mediterană orientală, iar din secolul XI, se implantează în Europa occidentală, integrîndu-se diverselor tradiţii locale. Cariera sa internaţională însă începe din secolul XVII, odată cu marea emigraţie europeană în America. Primii colonişti, olandezii, îl aveau ca protector al corăbiilor pe Sinter Klaas (Sf. Nicolas). El a fost ales patron al noii aşezări întemeiate dincolo de Ocean, New Amsterdam. Un nou val de colonişti englezi schimbă numele noii aşezări în New York, iar Sinter Klaas devine Santa Claus. În 1823, profesorul de literatură, Clement Moore, pentru a-şi distra copiii, scrie poemul The night before Christmas. Aici a fost schiţat pentru prima dată noul portret al Sfîntului Nicolae, fără mitră, crosă şi veşminte episcopale, sub chipul unui moş rotofei, cu barbă albă şi sac de cadouri. Desenatorul Thomas Nast, angajat al revistei Harper's Weekley, îi desăvîrşeşte portretul de bătrînel rotofei, cu manta roşie, îmblănită şi caleaşcă trasă de reni. Imaginea se va redifuza în Europa, devenind un adevărat brand al sărbătorilor de Crăciun reciclate. Publicitatea şi moda ilustratelor de Crăciun vor contribui mult la răspîndirea imaginii standard a noului Moş Crăciun de tip american. Desigur, despre Moş Crăciun se pot spune multe. E un fel de arheopterix folcloric. A fost sfînt, a devenit erou legendar, personaj de poveste, iar azi, sub forma rubicondului bunic postmodern, împarte, democratic, cadouri. Dacă la început a existat un singur Moş Crăciun, acum a fost clonat şi diversificat. Fiecare îşi are "moş crăciunul" său. Unul pentru vedete, altul pentru politicieni, altul pentru copii, şi o mulţime pentru diverşii negustori. Se poate vorbi de o legiune de Moşi Crăciun: ai cofetarilor, ai croitorilor, ai păpuşarilor, ai producătorilor de reclame, ai artelor decorative şi ai cărţilor poştale. Uneori mă întreb dacă, fără Moş Crăciun, mai sînt posibile sărbătorile de iarnă sau chiar iarna ca atare. Deşi nu există, personajul este înfiorător de prezent în zilele lui decembrie. Întorci capul şi un "Spumoş Crăciun" îţi surîde dintr-o reclamă cu detergenţi. La alimentara sigur ai să găseşti un "Soscrăciun" în ulei care-ţi face cu ochiul, în timp ce casieriţele surîd crăciunos, fără să-ţi înapoieze restul. La gară, eşti îmbiat să vizitezi atractiva localitate "Crăciulniţa", în timp ce în librării tocmai s-au pus în vînzare "Crăciulinii Bărăganului". Într-adevăr, Moş Crăciun îşi merită numele strămoşului său. Este un adevărat Nicolae (Nikelaos - învingător de popoare).

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.