O capsulă a viitorului

Liuba RUSNAC
Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 august – 17 august 2022
image

Întotdeauna mi s-a părut nepotrivit să scriu despre Moldova. Am un sentiment că nu e treaba mea, că ce știu eu despre Moldova? Nu mai locuiesc acolo de 18 ani, în vizită merg rar, țin legătura numai cu familia, iar știri nu citesc pentru că mă copleșește inevitabil o tristețe, și nu e o tristețe de om mare, ci una de copil, cum eram cînd am plecat.

Nici despre copilăria din Moldova nu-mi vine să scriu, nu simt nevoia să răscolesc amintiri, nici n-am cine știe ce amintiri, am împins în spatele memoriei ce era vechi, ponosit, încărcat de melancolia de care vorbeam mai devreme, n-am fost deșteaptă să păstrez și eu ceva de acolo, ceva autentic pe care să-l să port pe mine acum, cum e la modă. 

Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului? Precum apartamentele ce tot apar la știri, care au fost închise zeci de ani, în care lumea și timpul s-au oprit și conservat perfect și pot fi vizitate azi ca la muzeu. Apartamentul meu însă nu e la Paris, ci într-un sat din Moldova și timpul nu e Belle Époque, ci anii ’90. 

M-am mai plimbat eu în jurul blocului, nu zic, mi-am mai amintit de drumul de acasă la școală, de casa bunicilor, de școala muzicală, dar de intrat nu am intrat de cînd am plecat. Din cauza asta, bănuiesc, îmi apare atît de des în vise: ba gol, cu bunicul pe moarte în patul meu de copil, ba inundat de apă și adînc ca un crater.

Dacă aș descuia, presupunînd că mai am cheia (dar memoria este un ghem de ață încîlcit care, dacă ai puțină răbdare, se desface și se rostogolește), m-ar întîmpina la intrare doi dulăi. Așa îi văd: doi, mari, lunguieți și gri, niște greyhounds cu părul rar, mîrîitori și gata să mă latre cu stropi de bale, dar fără intenția de a mă mușca. Așa sînt paznicii pe la treceri, fioroși, dar inofensivi, nu-i rău să ai la tine niște pîine.

În hol ar fi răcoare. Moldova aceasta e un apartament la parter. Podeaua de ciment acoperit cu linoleum e turnată direct pe pămîntul rece. E rece, frig de-a dreptul în Moldova asta de parcă sub primul strat de cernoziom se află un ghețar. Întotdeauna m-am întrebat de unde vine frigul ăsta veșnic. Și vara, în august, e frig. E un frig de la nord care bate, suflă peste pămîntul ăsta, iarba crește mai scurtă, copacii sînt mai puțin verzi. E frig mereu în Moldova mea apartament. Frig și întuneric. Ferestrele sînt dosite de copaci bătrîni: un cireș și mai mulți pruni. 

În camera mea n-aș putea intra. M-aș prăbuși de-a dreptul într-un hău. Ar trebui mai întîi să aduc niște scînduri ca să astup hăul, să bat ținte, să le încerc cu piciorul să văd dacă țin, dacă mă țin. Pe urmă aș păși pe scînduri pînă la geam, unde sînt sigură că aș găsi termometrul încă agățat afară, după plasa de țînțari ruptă pe unde intra noaptea pisica. Pisica era mama mea: moale, caldă și discretă.

Cam atît în camera asta, în rest pete albe. Pată albă în colțul de canapea unde nu pot țipa, nu am glas, sînt mică și neputincioasă și toată lumea e mai mare decît mine, pînă și boul ăsta de frate-miu care mă strînge de încheieturi și se hlizește. Pată albă unde dorm, dar dacă mă apropii, încă miroase a fier de călcat care alunecă pe cearșafuri. E ora de culcare. Pată albă pe tavan unde mă uit prin întuneric și pun la cale planul de evadare.

În sufragerie, ceva mai mult praf. Pe pianină, pe stencă, pe cărți, pe televizor. Televizorul nu merge, e stricat. E televizorul ăsta o tehnologie atît de complicată încît nici măcar tata, care este inginer, nu știe cum să-l repare. Stăm cu el stricat cu săptămînile, ratăm toate filmele rusești despre război, chiar și pe cele care se dau la orele în care avem lumină, avem curent electric.

Canapea și aici, dar este ocupată de o păienjeniță mare, neagră și păroasă și cu o sumedenie de pui care mișună încontinuu de cînd au ieșit din ea. N-am treabă cu păienjenița, eu cînt la pian, Alexandr Dubuk. E dezacordată pianina și un do e mut. Dacă te uiți în interior, dacă te strecori și cobori în pianină, dai peste o echipă de meseriași de la o fabrică în care se asamblează în aceeași hală mobilă și pianine.

În bucătărie e ceva mai cald. În cuptor se rumenesc turte cu miere. Miroase bine, a Viny Puh. Mă urc cu un picior sub mine pe un taburet și mă sprijin cu coatele de masă. Îmi amintesc să fiu atentă cînd cobor, să nu calc cu piciorul în căldarea cu apă. Apă nu avem la robinet, deși avem robinet. O aducem tocmai de la fîntînă, în fiecare zi, căldare cu căldare, am adus și eu de cîteva ori, nu e mare scofală.

Liuba Rusnac (@Liubastorytelling), născută în Republica Moldova, trăiește la Viena și e o cititoare neobosită de teorie literară.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
lansator rachete nucleare rusia foto ap
Politico: Occidentul intensifică monitorizarea arsenalului nuclear al Rusiei
Statele Unite și aliații săi intensifică supravegherea armelor nucleare ale Rusiei, în primul rând prin serviciile lor de informații, se arată într-un articol publicatt marți de ziarul Politico, care citează cinci oficiali americani actuali și pensionari.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.