O călătorie plină de neprevăzut

Adriana ȘTEFAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

De cînd am primit această întrebare, „Care e relația cu copiii tăi?” – cîndva pe la mijloc de decembrie –, n-am încetat să mă gîndesc la ea. Motivele ar fi două: pe de o parte, mi-ar plăcea să pot da un răspuns extraordinar de inteligent și de original (lucru puțin probabil); pe de altă parte, realizez că sînt atît de implicată în relația cu copiii mei, încît nici nu mi-a trecut prin minte să mă gîndesc cu adevărat la ea și la felul în care se conturează zi după zi.

De aceea m-am hotărît să caut un posibil răspuns făcînd ceea ce știu eu mai bine, adică încropind o poveste. Iat-o.

Într-o zi de joi, pe un trotuar vălurit și crăpat pe alocuri, o mamă și doi copii merg cu viteza melcului. Ea îi ține de mînă strîns și le povestește tot felul de scorneli menite să le facă drumul mai ușor. De una singură și în pas alert, ar parcurge drumul de la grădiniță pînă acasă în 20 de minute mari și late. Dar în formația aceea de trei – cu un copil mic în stînga și un copil și mai mic în dreapta –, au nevoie de nu mai puțin de 60 de minute ca să facă același traseu. Picioarele mici tropăie, avansînd lent, pe lîngă ea, în timp ce întrebările se țin lanț:

– Dar iepurele ce a făcut?

– De ce elefantul și-a pus dintele în buzunarul de la piept?

– Uite, buburuza asta se urcă pe degetul meu! Vrea să mi-l înhațe?

– Cît mai avem pînă acasă?

– Uite o baltă, cîte furnici fac baie în ea?

Mama le spune despre iepuri călători, șoareci cavaleri, bufnițe generoase, lupi zgribuliți, berze certărețe și tot felul de alte personaje scoase din joben. Copiii o ascultă cu gura căscată și scormonesc cu privirea tufișurile de pe marginea trotuarului, sperînd să zărească măcar una din vietățile pomenite în poveste.

Este unul dintre cele mai lungi drumuri ale zilei, presărat cu biscuiți, cu miorlăieli de nu-mai-pot și cu nerăbdare. Este unul dintre cele mai frumoase drumuri parcurse împreună de cei trei.

Cîțiva ani mai tîrziu, mergînd alert pe același trotuar crăpat și vălurit, o mamă își promite în gînd să renunțe la dulciuri și să se apuce de sport. În fața ei, doi copii zburdă pe trotinete, strigîndu-i peste umăr să se grăbească. Cînd cad și se lovesc, o așteaptă să le aline durerea și să le examineze rănile. Mama o face pe atotștiutoarea:

– Este grav, dragă, neapărat să mergi mai încet!

Suflă peste julituri, le dă cîte o îmbrățișare și o bomboană și se bucură că poate să se odihnească și ea puțin. Așezați pe o bancă, cei doi copii se smiorcăie și îi povestesc de o sută de ori cum au căzut. Mama încearcă să-i consoleze cum știe ea mai bine.

– Hai, că pînă la urmă nu-i chiar așa de grav, dragă.

– Dar mă doare!

– Sigur că doare, dar voi sînteți cei mai curajoși copii din lume, nu-i așa?

Unul dintre ei bate furios din picior, uitînd de durere:

– Eu nu vreau să fiu curajos.

Fratele îi ține isonul:

– Nici eu nu vreau să fiu curajos. Ți-am spus că mă doare, atît. Nu am nevoie să-mi explici tu totul.

– Da, da...

– Mama, tu nu înțelegi nimic!

Îmbufnați, copiii își încalecă trotinetele și o iau din nou la goană. Mama rămîne în urmă iar, întrebîndu-se ce ar fi putut face mai bine și băgînd în gură, pe furiș, o bucățică de ciocolată.

Timpul a trecut, trotuarul este și mai crăpat, și mai vălurit, iar adolescenții nu sînt foarte vorbăreți. Cu ochii în ecranele telefoanelor, răspund la întrebări monosilabic.

– Și ce mai face prietena ta?

– Bine.

– I-a plăcut cadoul pe care i l-ai oferit de ziua ei?

– Da.

– Mai mergeți împreună la cinema?

– Nu știu.

– Ce s-a mai întîmplat pe la școală? 

– Nimic.

– Și... despre ce mai povestiți voi pe acolo?

– Nu povestim.

Mama scoate din buzunar un snickers, îi desface rapid ambalajul colorat și mușcă din el cu furie. A reușit să se apuce de sport, dar nu a reușit să renunțe la dulciuri. Își încearcă norocul cu copilul din stînga ei:

– Cum a fost ieri la fotbal?

– Bine.

– Ați cîștigat?

– Nu.

– Aha!

– Am pierdut cu 7 la 3. Am jucat groaznic.

– Se mai întîmplă, ai fost obosit, probabil.

– Mda.

– Dacă te-ai culca și tu mai devreme...

– Nu contează, lasă.

Tăcerea se instalează între ei, în timp ce trei perechi de pași răscolesc frunzele căzute pe trotuar.

„Cine m-a pus să întreb de fotbal?”, gîndește mama și încearcă o nouă punte de legătură cu copiii ei tot mai mari pe zi ce trece.

– Haideți să jucăm fazan!

Copiii își ridică ochii din telefon și pufnesc în rîs.

– Fazan? Mama, ce-ți veni?

Mai au doar vreo zece minute pînă la destinație.

– Bine, decid ei în cele din urmă să-i facă pe plac.

– Eu zic alfabetul: A, ...

– Stop!

– Am ajuns la litera C. Mama, este rîndul tău.

– Ăăă... un cuvînt cu litera C... Am găsit! Chicotit.

Copiii se privesc unul pe celălalt, își dau ochii peste cap și rîd în hohote.

– Mama, ești așa de old school! Cine mai folosește azi cuvîntul „chicotit”?

Mama rîde și ea, iar inima i se umple de bucurie că sînt împreună.

Oare care e relația cu copiii mei? Nu știu dacă am găsit un răspuns la această întrebare și nici nu cred că îl caut cu adevărat pentru că lucrurile îmi sînt clare: relația cu copiii mei este o călătorie.

O călătorie plină de neprevăzut. O călătorie în care învăț zilnic ceva nou despre ei, dar, mai ales, o călătorie în care învăț zilnic ceva nou despre mine. O călătorie pe care mi-o doresc cît mai lungă posibil.

Adriana Ștefan este scriitoare pentru copii. A publicat Povești pe nerăsuflate, Editura Humanitas, 2023.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.