O alternativă la tam-tam-ul arhivistic-publicitar

Valerian SAVA
Publicat în Dilema Veche nr. 229 din 3 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Îmi place întrebarea cu "ce mai rezistă din atîtea decenii - (pre-’89)", fiindcă-i destul de flexibilă şi totuşi precis delimitată, spre deosebire de o solicitare recentă din partea unei instanţe de breaslă, pentru neapărat 10 titluri româneşti "din toate timpurile", în perspectiva editării unui volum. Asta e în maniera prea locală a lucrului insuficient gîndit, ca să iasă la repezeală, după ureche, ceva de faţadă, de vitrină bătătoare la ochi şi atît. Se produc acum, mai ales în materie de cinema, de film românesc, "mutaţii estetice" radicale, într-o "tranziţie" care e departe de a fi găsit un balans între ce a fost, ce e şi va fi. Iar o retrospectivă critică nu poate fi memorială, cu titluri remanente şi criterii moştenite, încît proiectul unui plebiscit la hazard, cu cine ce-şi aminteşte, e o contradicţie în termeni, o pură prostie (îmi şi figurez nomenclatorul ipoteticului volum, cam ca lista invitatelor/invitaţilor din ţară la întîlnirea cu cei 10 critici de film străini din primăvară, cînd s-a văzut că se poate trece cu succes de la arhivistică la impresariatul publicitar, dar mai greu spre un colocviu cu vocaţia şi instrumentarul criticii creative). Mai util ar fi să se încerce pentru moment, de către acea instanţă, o preselecţie de 25 de titluri "din toate timpurile", din care rămîne de văzut ce se va cerne. Şi mai bine e însă să începem cu începutul, folosind ca prismă filmele de azi şi revăzîndu-le efectiv, prin această prismă, pe cele de ieri. Iniţiativa de faţă ar deveni preludiul unui demers metodic al criticii non-clientelare, neînregimentate instituţional, un demers în care ar urma desemnarea unui număr de aproxomativ 30 de titluri dinainte de anul 1989, vizionate cronologic, totul finalizîndu-se cu un Simpozion de Filmologie. Care să defrişeze şi să descifreze terra incognita cum e, de fapt, filmografia românească a anilor ’50-’80, fundamental falsificată, de pildă, într-un balot de pagini encomiastice, în cel mai bun caz cu liste, ca într-o carte de telefon manipulată politic (cum bine s-a remarcat), cînd nu sînt pagini compilate/plagiate (cum s-a demonstrat), balot belferesc nu prea de mult premiat - una dintre ruşinile descalificante ale instanţei - de Asociaţia Criticilor de Film din UCIN. Or, pomenitul simpozion ar fi alternativa calificată la tam-tam-ul arhivistic-publicitar, începutul unei reformări a viziunii asupra primului şi celui de-al doilea val regizoral, din a doua parte a anilor ’50 şi deceniul următor, respectiv "generaţia ’70", în evoluţiile/involuţiile sale. Ar fi manifestul, nava-pilot ale Noii Critici, libere de orice utopie consensuală sau colectivistă. Numai volumele ulterioare de autor putînd bineînţeles să consacre o mişcare critică - de mult aşteptată sau vizibil carentă, măcar paralelă sau post-factum, dacă n-a putut anticipa Noul Cinema Românesc. Mă eschivez să răspund direct la întrebarea care-mi place, fiindcă ea ne poate determina să obţinem mai mult. Nimeni n-a prea avut timp să facă istoriografie serioasă în ultimii zece ani, iar între timp trecutul a devenit altul. Sînt convins că - de la Marfa şi banii la 4, 3, 2, de la Moartea domnului Lăzărescu la A fost sau n-a fost?, incluzînd California Dreamin’ şi Hîrtia va fi albastră - filmele ultimilor şapte ani ne vor determina să revedem cu alţi ochi Noaptea furtunoasă, Directorul nostru, Moara cu noroc, Erupţia, toată seria desenată a Omuleţului lui Gopo, Viaţa nu iartă, Valurile Dunării, Cînd primăvara e fierbinte, Poveste sentimentală, Anotimpuri, Pădurea spînzuraţilor, Diminică la ora 6, Un film cu o fată fermecătoare, Meandre, Reconstituirea, Prea mic pentru un război atît de mare, Nunta de piatră-Duhul aurului, O sută de lei, Filip cel bun, Cursa ş.a.m.d. (fiindcă apoi au început involuţiile).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.