Nunți cu fală și triferment

Cosmin DRAGOMIR
16 aprilie 2020
Nunți cu fală și triferment jpeg

Împărțirea hranei cu alți semeni este unul dintre fundamentele dezvoltării societății așa cum o știm astăzi. „Comensalitatea l-a făcut pe OM”, titlul unui text-prefață scris de regretatul profesor Vintilă Mihăilescu pentru un volum de rețete pe care l-am coordonat în urmă cu vreo doi ani, rezumă ireductibil cîteva mii de ani de conviețuire în grup și de statornicire a unor reguli de conduită. Imperiile au dăinuit cît timp masa celor mulți a putut fi asigurată de către cei puțini. Puțini, dar bogați. Bogați, deci conducători.

Din timpuri străvechi, mîncarea cu fală a fost (și încă este) un marker identitar al statului social: de la marea petrecere cu 70.000 de invitați dată de Assurnasirpal al II-lea, regele Asiriei, la inaugurarea noului său palat din Kalhu (azi Nimrud), la banchetele romane, de la folosirea din abundență a condimentelor exotice, rare și foarte scumpe, în Evul Mediu, la rezervarea unei mese într-un restaurant cu 3 stele Michelin.

Homo sapiens s-a așezat alături de Homo sapiens și au mîncat împreună pentru a supraviețui împreună. Apoi au stabilit ierarhii în funcție de cine/cît aducea, ulterior cei care vînau mai bine și culegeau mai cu spor s-au așezat „la altă masă”, iar ceilalți au așteptat resturile. Dominarea celuilalt a fost făcut prin forță brută și/sau înfometare. Astăzi „trăim un paradox. Jumătate de mapamond moare de foame, cealaltă jumătate să străduiește să slăbească” (Cristian Carîp).

Pare că am obiceiul ăsta prost de a mă lungi cu vorba înainte de a mă așeza cu adevărat la masă. Acea plăcere de a „sta la un pahar de vorbă”, deși nu-i recomandat să o faci pe stomacul gol. Poate că de asta, la noi, prima dată ești îmbiat cu un țoi cu țuică ori pălincă de dat peste cap cît să nu apuci nici să începi un banc sec, darămite să depeni amintiri din copilărie. Pac, l-ai „secat dintr-o sorbire” și te-nfigi în pită și slană.

De la Cana Galileii la Dorohoiul moldovenesc

Scurt moment publicitar pentru un mesaj de interes public: pentru sănătatea dumneavoastră, respectați cele trei principale chiolhanuri ale românilor: parastasul, botezul și nunta. Mai precis, mica crăpelniță, marea crăpelniță și mai mult ca crăpelnița. Astea-s și cu cei din familia extinsă, cunoștințe sau membri ai comunității. Mai avem, în mod tradițional, și niște „chiolhănele” mai intime: de Paște, de ziua noastră și între 24 decembrie și 6 ianuarie, o porceală și salatăboeufeală ce ține aproape două săptămâni.

Indiscutabil, perla coroanei culinare rămîne nunta. Dacă sfîntul irlandez Columbanus, în misiunea-i de creștinare a nordicilor, a înmulțit berea, clonînd astfel minunea lui Iisus de la nunta din Cana Galileii și adaptînd-o la specificul de consum al zonei, la noi, Sfîntul Andrei a multiplicat aperitivele. Dar a făcut-o pe genunchi, la f***-i pomana, cum se zice, cantitativ, nu calitativ. Mizilicurile noastre festive nu au utilitatea gîndită a meselor orientale, cu acele mezze incredibile ce oferă o varietate mare de preparate. La noi, nuntașului i se aduce un purcoi de mezeleuri, brînzeturi, prăjeli și salate cu rol de etichetă de bune gazde, nu cu scop de a deschide apetitul. La fiecare nuntă la care am fost m-am simțit ca o zburătoare hrănită cu forța pentru un foie-gras numai bun de perpelit în tigaie și flambat cu coniac. Și asta pentru că prima și ultima impresie contează: aperitivele și tortul. Ambele cu fast și greutate. Dar să nu ne grăbim, deși, la atîta mîncare, nu ar strica vreo cîteva ture de parc în pas de maraton, o să ajungem la tort.

Ne „omenim” invitații cu ceea ce se preconizează a deveni o corvoadă pentru întregul tract digestiv. Un ghiont pentru o viitoare boală de colon. Îi dăm de mâncare „cît poate să ducă”, nu cît îi trebuie ca să se sature, ne este frică să nu se ridice nemulțumit de la masă și să subțieze teancul de bancnote din plic.

Oamenii mănîncă și se mănîncă. Între ei. Convivialitate propriu-zisă și antropofagie figurativă. Chiar și în acești din urmă ani, nunțile sînt tot ode aduse food-waste-ului pentru că mirilor le e teamă de rudele cîrcotașe care vor compara cantitatea de mîncare primită la nunta asta cu cea dată de ai lor la nunta nepotului de la Satu Mare. Nu vrei ca în luna de miere să fii subiectul principal al bîrfei prietenelor mătușilor tale.

Bănuiesc că, în urmă cu vreo cîteva – multe – decenii, un Maestru Bucătar a decretat că meniul de nuntă nu e al lui, ci al urmașilor urmașilor noștri. Și a rămas fix așa cum era pe vremuri: roșie umplută cu salată de vinete, bărcuță cu icre, chifteluțe, pui Shanghai, Doboș din șuncă de Praga și brînză (aici avem un surogat trendy – roșii cherry și mozzarella înfipte „mozaicat” în țepușă), trandafir din salam (o, daaa, trandafirul din salam!), telemea, măsline, kaizer, balotină de pește afumat și brînză tartinabilă, terină de ceva cu altceva, ruladă de porc cu cîrnăciori învelită în bacon și ce mai dă Domnu’. Domnul bucătar. Chef-ul. Și pentru că prima dată mănînci cu ochii, grija pentru o estetică desuet-dubioasă se vede în rondela de morcov crud și în frunzișoara de pătrunjel, aranjate cu grijă pe marginea „platouașului”. Fine dinning inspirat din Rețetarul pentru preparate culinare din 1964, ediția adăugită și completă.

Nu uitați că vorbim de ceea ce, în termeni actuali, numim starter. Un munte de mîncare care să-ți ia ochii, să te copleșească, să te facă să uiți chiar și de calitatea îngrijorătoarea a poșircii din carafele de pe masă, numită, cu inconștiență de marketing, „vinul casei”. Păi, vinul casei ar trebui să fie cartea de vizită a locantei, nu cea mai ieftină licoare cu 12% alcool de pe piață. 

Abia după 600/700 de grame ce bat uneori spre kilogram, că doar în așteptarea lor mai ciugulim niște covrigei cu sare și mac și trei pumni de alune unsuroase, vine mîncarea. Voiajul culinar abia urmează: pește cu legume la abur, sarmale cu mămăliguță și smîntînă și mixt grill cu cartofi și salată. Porții întregi. Pînă acum ai primit echivalentul a vreo cinci feluri de mîncare într-un restaurant decent, care nu umple farfurii pînă la refuz. Sau reflux. Esofagian.

Urmează o mică pauză de tras suflul pentru sîrbe, perinițe și brașovence și de abuzat bufetul cu fursecuri, fructe și fîntîna de ciocolată. La final, pompieristic, ne este prezentat tortul. Doamne ferește și pantagruelește!

Toate astea se petrec în mod tradițional la un popor care consideră că „mîncarea e fudulie, băutura-i temelie”. Paradoxal, zicala stă în picioare și în acest caz, excepțional. Dacă, în mod comun, ea are rolul de a sublinia apetența pentru băutură în pofida celor d-ale gurii, acum ea întărește premisa de la care plecasem: mîncarea cu fală = fudulia gazdei. Îmbuibarea meseanului = o nuntă reușită. Îl omenești ghiftuindu-l. Nu de alta, dar și el s-a pregătit din timp și a lăsat-o mai moale acasă ca să vină hămesit.

Pare că, după un astfel de exces, ar trebui să nu mai mănînci o săptămînă. Ține-te bine, că nu e așa. Stomacul e dilatat, pofta de mîncare apare, a doua zi, și mai aprigă. Îți aduci aminte de poșirca aia de care vorbeam mai sus. Și îndoită cu apă minerală tot a dat de furcă ficatului și pancreasului. Acum te doare, îngrozitor, capul. Ai o senzație acută de vomă, o senzație de carne bătută în tot corpul. Ai mai lîncezi în așternuturi. Dansul miresei, horele, hiturile anilor ’90 și explozia de entuziasm de la prima manea se derulează cu repeziciune în spatele pleoapelor. Îți impui să te ridici și te duci teleghidat după cafea. Dezintegrezi în puțină apă o aspirină efervescentă, că doar ai fost prevăzător. Îți blestemi rapacitatea și juri că nu o să se mai întîmple. Bei aspirina, bei o gură de cafea, apoi cauți bicarbonatul de sodiu. Tot timpul te-a ajutat. Rîgîi. Deja te simți mai bine. Termini cafeaua, îți mai faci una. Faci un duș. Ești deja pe jumătate întremat. Îți repeți jurămîntul de castitate bahică, te îmbraci și pleci la ciorba de potroace pentru că, se știe, cui pe cui se scoate.

Cosmin Dragomir este jurnalist culinar, scrie la gastroart.ro și povestește la Blid  –  Locantă Românească.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

simoneinzaghi jpg
S-a umplut paharul: Al Hilal refuză să joace Supercupa Arabiei Saudite invocând oboseala fotbaliștilor săi
Al Hilal a fost preluată de antrenorul italian Simone Inzaghi (49 de ani).
genoa fc facebook jpg
Dan Șucu a produs isterie la Genoa. Suporterii echipei dau năvală să-și cumpere abonamente pentru sezonul viitor
Abonamentele pentru noul sezon din Serie A se vând ca pâinea caldă la Genoa, clubul de fotbal condus de românul Dan Șucu (62 de ani).
Bacteria Pseudomonas aeruginosa în mediu de cultură FOTO SHUTTERSTOCK
Bacterie periculoasă depistată în apa recoltată de la Spitalul de Pneumoftiziologie Floreşti
Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Prahova a depistat o bacterie într-o probă de apă recoltată de la Spitalul de Pneumoftiziologie Floreşti, din județul Prahova.
acc autocar a2 jpg
A murit Răzvan, baschetbalistul de 8 ani rănit în tragicul accident de pe A2. Trei săptămâni s-a luptat pentru viață
Durere uriașă în lumea sportului românesc. Răzvan Țârlea, copilul de doar 8 ani pasionat de baschet, a murit după trei săptămâni de luptă crâncenă pentru viață. El fusese grav rănit în accidentul de pe A2
autostrada moldovei jpg
Ce autostrăzi din România rămân finanțate din PNRR
Ministerul Transporturilor a informat marți că România nu pierde niciun euro din PNRR destinat sectorului transporturilor și că urma discuțiilor tehnice purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, s-a stabilit că proiectele care rămân în PNRR vor fi finanțate integral din fonduri europene.
Dragos Pislaru FOTO Eduard Enea
Dragoş Pîslaru: Proiecte de 6,3 miliarde de euro nu mai pot fi îndeplinite până în august 2026
Proiecte de circa 6,3 miliarde de euro nu mai pot fi îndeplinite până în august 2026, din perspectiva analizelor tehnice, a declarat, marţi, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE), Dragoş Pîslaru.
trump si putin 3 jpeg
Ce l-a determinat pe Trump să își schimbe atitudinea față de Putin. Dezvăluiri din culisele Casei Albe
Frustrarea lui Donald Trump față de Putin a crescut, în special după ce, săptămâna trecută, președintele american că Statele Unite au suportat „o grămadă de prostii” din partea liderului de la Kremlin, scrie The Atlantic.
ploaie torentiala shutterstock jpg
Cod portocaliu de averse torențiale, vijelii și grindină în cinci județe
Furtunile revin cu intensitate în mai multe regiuni din țară. Administrația Națională de Meteorologie a emis marți avertizări nowcasting Cod portocaliu
calcati cu masina camp captura video jpg
Doi tineri au fost loviţi cu maşina pe un câmp din Vaslui, după o şicanare în trafic. Unul dintre ei a murit, iar altul este în stare gravă
O şicanare în trafic s-a transformat într-o tragedie în Vaslui. Doi bărbaţi au fost loviţi cu maşina pe un câmp, unul dintre ei decedând, iar celălalt ajungând în stare gravă la spital.