Nunta, între meci de fotbal și experiment social

Andrada SAS
16 aprilie 2020
Nunta, între meci de fotbal și experiment social jpeg

Organizarea unei nunți ar trebui, în condiții de laborator, să nu fie nimic mai mult decît organizarea unei petreceri. Desigur, ținînd cont de proporții, ar trebui să fie organizarea ceva mai complexă a unei petreceri mari. Așadar, o petrecere de nuntă nu e mai cu moț decît orice altă petrecere, înmulțită însă cu o sumă cuprinsă între 10 și 50. Inviți oameni undeva, într-o anumită zi și la o anumită oră, le pregătești de mîncare, le pui la dispoziție băutură și muzică și lași biochimia și sociologia să-și facă de cap. Desigur că o să-și vîre puțin coada și psihologia, și e obligatoriu să se lase cu un pic de bîrfă, invidie, admirație și bisericuțe. Dar, în linii mari, o petrecere de nuntă ar trebui să urmeze regulile de bază ale organizării oricărei alte petreceri.

Cu toate astea, în practică, organizarea unei nunți, cel puțin în România, se aseamănă cu orice altceva, mai puțin cu organizarea unei petreceri. Aduce mai degrabă cu un meci de fotbal, asezonat cu impresii dintr-o operație pe cord deschis, o numărătoare inversă de la lansarea unei rachete, și cu un parcurs demn fie de o tragedie greacă, fie de o comedie contemporană.

La linia de centru se aliniază echipele – echipa ei și echipa lui. Teoretic, e un amical, practic însă sînt cu toții pregătiți să dea ce e mai bun. M-am regăsit de multe ori în postura ingrată de arbitru și am suflat naiv din fluier. Ce spun aici, naiv – cu bucurie și entuziasm, de-a dreptul! Meciul începe frumos, fanii aclamă din tribune, soarele sclipește pe cer și pare că totul nu va fi decît o distracție de sîmbătă. Curînd însă îți dai seama că nu puteai să fii mai în eroare de atît. Orice mișcare e prilej de conflict. Orice pasă greșită naște palpitații pe banca tehnică, unde se odihnesc părinții, care teoretic ,,nu se bagă”, dar de fapt aruncă cu șantaje emoționale categoria Greuceanu către căpitanii de echipe. E cu accidentări sîngeroase, cu faulturi grosolane, cu lacrimi mai mult sau mai puțin adevărate. Golurile se înscriu unul după altul în conturile bancare ale ambelor echipe. La un moment dat, vine și furtuna pe care nu o aștepta nimeni – și iată jucătorii noștri înnoroiți pînă la gît, în Rovinele vieții lor. La final sînt cu toții extenuați, aruncați pe ceea ce a fost odată cel mai frumos și scump gazon din viața lor – și nici că le mai pasă cine-a cîștigat și unde se ține petrecerea de după meci. Vor cu toții să se termine și cam atît.

Lăsînd alegoriile la o parte, planificarea unei nunți e o „afacere” foarte complicată, în care trebuie să navighezi cu foarte mare grijă printre sensibilitățile tuturor. Ca viitor mire sau ca viitoare mireasă trebuie să ții cont de dorințele mamei, de sfaturile prietenilor, de presiunile de pe social media, de posibilitățile financiare și, nu în ultimul rînd, uneori chiar și de așteptările echipei de furnizori de servicii. Punctul în care toate lucrurile merg bine se află într-un loc care depinde de lucruri pe care doar un terapeut dat dracu’ le-ar înțelege. Încep în copilărie, se continuă cu felul în care te-ai raportat și te raportezi la alții, dar și cu felul în care te percepi pe tine și întreg contextul social.

De aceea lucrurile sînt și rămîn atît de complicate, indiferent de cît de mulți comentatori stau pe cracă și dau indicații prețioase din serialul foileton „Vezi, bă, că e nunta ta”. Și după tot acest meci de fotbal, după tot acest vals-tango, vine ea, vine petrecerea. Sînt doar cîteva ore pentru care însă o mică armată de oameni s-a pregătit vreme de un an de zile. E prilejul cu care cele două echipe de fotbal își vor da mîna și vor declara armistițiu. Poate vor trage și o horă prietenească în fața blocului – sau poate nu.

Și-acum, că am ajuns în miezul acțiunii, aș dori să vă povestesc, stimați cititori, cum ar trebui să arate o petrecere de nuntă. Aș putea scormoni în amintiri și aș putea derula amintirile celei mai tari paranghelii la care-am fost în calitate de „planificator”, sau care sînt regulile pe care ar trebui să le urmeze o asemenea petrecere ca să fie declarată un succes. O să mă rezum însă la a vă povesti ceva total diferit. Trageți-vă batistele aproape și țineți-vă tot aproape băutura alcoolică. Urmează scene care vă pot afecta emoțional și pentru care textul meu nu v-a pregătit pînă în acest punct.

Am stat recent alături de cea mai emoționată mireasă. Care a trăit totul cu un entuziasm demn de cea mai adîncă invidie. N-am avut pînă la ea (și nu știu dacă voi mai avea) o clientă care să se bucure atît de mult și cu atît de multă sinceritate de fiecare om dintre cei două sute care au trecut pragul locantei în acea seară. Care să se îmbrățișeze cu atît de mult drag cu toată lumea, care să danseze cu atîta foc atît pe muzica tradițională adusă special pentru rude, dar și pe mixul super-hip plantat de DJ în mijlocul invitaților tineri, jumătate români, jumătate francezi. Am stat și am privit-o de undeva din spatele scenei, cu un pahar de vin în mînă – și mi-am dat seama, după atîția ani de petrecut în stil profesionist, că la asta se rezumă tot. La capacitatea de a împărți cu toți oamenii din încăperea aceea bucuria ta, printre toate florile de care nu știi sigur dacă ai avut nevoie, printre toate felurile de mîncare pe care lumea le-a mîncat sau doar le-a bîrfit. După meciul de fotbal în care ai alergat împreună cu echipa ta. După toate golurile care ți s-au înscris în contul bancar. După toate emoțiile părinților de pe banca tehnică și care poate nu te-au lăsat să dormi bine noaptea seri la rînd. După toate articolele din social media care te-au învățat ce e obligatoriu să faci și care au plantat în tine toate nesiguranțele globului pămîntesc, cînd ți-ai dat seama că nunta ta nu se va ridica niciodată la standardele nu știu cărei blogărițe fashioniste care crede că a descoperit secretele nunții perfecte.

Cînd luminile încep să se aprindă în local, ospătarii strîng mesele din jur și tu ai tălpile negre și brațele dureroase de la prea multe îmbrățișări –  astea sînt semnele că nunta a fost o reușită. Nu e nici un alt barometru niciunde în afară de sufletul tău.

Pentru că nunta asta pe care atîția o detestă, atîția o pregătesc, în legătură cu care atîția dezvoltă obsesii, este, de fapt, doar o petrecere. Poate cea mai mare și mai frumoasă petrecere pe care o s-o dai în viața ta. Nu e un meci de fotbal. Nu e o operație pe cord deschis și nici o lansare de rachetă în spațiu.

Petreceți, oameni buni. Petreceți cît puteți. Este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le avem, ca animale sociale. Să ne vedem, să ne îmbrățișăm. Să bem și să dansăm.

Că după aia vine greul. Că după aia vine pandemia. Că după aia vin probleme pe care nu le-ai putea anticipa, asta e irelevant.

Căci tot ce contează, de fapt, e să-ți lași ochii să sclipească vreme de o seară.

Andrada Sas este copywriter și organizator de evenimente.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.