Nu un învăţăcel fîstîcit, ci un egal

Ana CHIRIŢOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Nu un învăţăcel fîstîcit, ci un egal jpeg

De un an şi ceva, am părăsit Budapesta pentru a-mi face cercetarea de teren pentru doctorat, timp în care am păstrat un contact minimal cu alma mater – deja celebra Universitate Central-Europeană (CEU), unde îmi fac studiile de aproape cinci ani. În ultimele luni însă, de cînd guvernul maghiar s-a chitit să evacueze şi/sau să închidă CEU, contactele cu colegii, profesorii şi administraţia au revenit de la sine şi nu trece zi fără să verific grupurile de discuţii animate de comunitatea din jurul universităţii. Pentru cine n-a aflat încă, în urmă cu două luni guvernul Orbán a elaborat o lege care vizează exclusiv CEU şi impune condiţii imposibil de respectat din punct de vedere legal, iar o maşinărie de propagandă ale cărei ecouri au ajuns şi-n România distribuie în voie informaţii false privind ilegalităţile comise de universitate de-a lungul vremii.

Ultimul examen dat înainte de plecarea din Budapesta – comprehensive, în jargonul universitar american la ale cărui standarde aderă CEU – m-a vindecat probabil definitiv de orice trac, şi asta pentru că a fost cel mai puţin emoţionant – în sensul rău al cuvîntului – din cîte am dat în viaţa mea. Examinarea a constat într-o discuţie profesionistă, uneori fermă, alteori destinsă, dar mai ales colegială, cu cei doi coordonatori ai tezei. M-am simţit, pentru prima dată, colega lor, nu un învăţăcel fîstîcit, ci un egal, fie el (ea) şi la început de carieră.

N-am internalizat prea multe cutume din repertoriul superstiţiilor şcolăreşti privind examenele – mi-era indiferent dacă mi se ura „baftă“ sau „succes“, deşi pentru unii colegi diferenţa dintre cele două era comparabilă cu un deochi (însă nu mai reţin exact care dintre formule era cea cîştigătoare). Urarea mea preferată era sfatul „să te concentrezi“, spus mai degrabă asertiv, ca o predicţie, nu stăruitor sau dubitativ, ca o întrebare sau ca un reproş anticipat.

De cînd a început asediul guvernului Orbán, întreaga comunitate universitară se concentrează asiduu, ca şi cum ar da un examen constant: cu toţii schimbăm mesaje de susţinere, planuri de acţiune, unii se organizează pentru demonstraţii, alţii compun scrisori deschise, alţii pun la cale dezbateri publice, iar ­mulţi se preocupă de strîngerea relaţiilor cu mediul universitar maghiar, care a fost solidar cu CEU încă de cînd noua lege a fost pusă în discuţie şi votată. Şi, în tot acest mediu, rectorul ne aminteşte săptămînal că CEU funcţionează „as usual“ şi va continua s-o facă.

Pe mine, momentul examenului, cu claritatea lui ca muchia unui cuţit bine ascuţit, mă obliga să las deoparte îngălarea în care-mi petreceam perioada de pregătire, toată indisciplina care îmi gira amînarea orelor de studiu sau, cînd reuşeam să mă aşez totuşi la birou, îmi dădea voie să mă ridic sub orice pretext. La examene atingeam o formă a mea cristalizată, concentrată, eliberată de balast – inclusiv la cele pe care nu le-am trecut cu brio sau chiar le-am picat, căci uneori, oricît m-aş fi concentrat sau oricîtă baftă aş fi avut, ar fi fost imposibil să-mi amintesc lucruri pe care nu apucasem să le învăţ. Îmi place însă forma concentrată, cea mai bună posibilă, în care te împinge un examen – nu perfectă, ci doar cea mai bună de care eşti în stare.

Faptul că un guvern autocrat a cărui doctrină explicită este „democraţia iliberală“ şi-a propus să scape de o universitate care susţine contrariul şi care, pe lîngă departamentele recunoscute internaţional, are un program de acces pentru romi şi unul pentru refugiaţi, nu reprezintă în sine un examen, ci mai degrabă o capcană şi un război al nervilor şi al forurilor superioare care se pot pronunţa pe teme legale. Dar faptul că mobilizarea pe care o văd în rîndul comunității CEU seamănă cu aceea de dinainte de un examen important îmi dă speranțe.

CEU știe bine lecția, la fel cei mai mulți oameni de acolo. Poate, cine știe, tocmai momentul cuțitului bine ascuțit va crea acea formă cristalizată, va pune în mişcare toate rotiţele vieţii universitare – performanţă, relevanţă locală şi internaţională, solidaritate, cosmopolitism, rezistenţă etc. – pe care le avem în minte cînd ne gîndim la ce înseamnă universităţile de sute de ani încoace, dacă nu manifestate mereu în practică, atunci măcar în momentele cruciale ale examenelor pe care ele însele le dau, sub spiritul timpului. Orbán nu va putea niciodată să se plimbe pe Nádor utca, unde se află CEU, şi să arate către clădirea goală a CEU ca ducele de Ferrara din poemul lui Robert Browning către tabloul fostei ducese a cărei ucidere a comandat-o fiindcă doamna cu pricina zîmbea prea mult, într-o lume unde zîmbetul trebuia cumpănit cu atenţie. 

Ana Chiriţoiu este doctorandă la Central European University, Budapesta.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.