Nu tot ce există este real

Ioana NANU
Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Nu tot ce există este real jpeg

O experiență de acum un deceniu m-a învățat că nu trebuie să presupun că un copil crescut la oraș știe cum arată o vacă. Fără rude la țară, e puțin probabil să fi văzut vreodată una în realitate. Un exercițiu de identificare a vocii narative din „Memoriile văcuței Mu“ de Bernardo Atxaga s-a soldat cu desenarea, de către copiii din clasa a cincea, a unor vaci bălțate, petele fiind, toate, mov. Uimirea mea nu s-a datorat doar cromaticii originale importate direct din ținutul Milka, ci și faptului că nu știau unde este poziționat ugerul (pe pieptul ori pe pîntecul vacii) și dacă materia de export a acestei specii este bălegarul. Practic, urma să citim o operă în care vocea narativă a văcuței Mu nu putea avea reverberații în mintea cititorilor pentru că aceștia nu-și puteau acorda auzul la ea, lipsindu-le experiența directă cu modelul din realitate. Ceea ce mi s-a impus cu urgență a fost suspendarea citirii romanului și vizitarea unei ferme.

Pledoaria de azi este pentru onestitate. Să cădem de acord, mai întîi, asupra faptului că, dacă vacile sînt, totuși, mai populare, puține specii ornitologice sînt recunoscute de adulți și/sau cunoscute de copii. Citim literatură pe tema naturii în afara oricăror conexiuni cu natura. Absența radicală a bălegarului din orașe (odată cu dispariția mijloacelor de locomoție ce utilizau tracțiunea cu cabaline) duce la diminuarea dramatică a numărului de vrăbii din fauna urbană. Această abordare este considerată, îndeobște, nepotrivită de un profesor care predă literatură, deși o atare explicație l ar apropia pe cititorul elev, rupt de natură fără voia lui, de perceperea imaginii literare a gureșei vrăbii omniprezente în urbe. Mult mai nobila ciocîrlie ori regala privighetoare sînt, poate, cel mai des pomenite de profesorul amintit, dar nu cred că păcătuiesc cînd afirm că doar din întîmplare acesta ar oferi, odată cu citirea versurilor despre cîntecul lor, mostre muzicale ori înregistrări reale ale sunetelor considerate inspiratoare de poeți. Cum altfel decît impostoral și chiar pervers este să analizezi versul hortativ al lui Macedonski „Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit“, dacă elevul nu știe cum arată și cum cîntă pasărea cu nume funebru? Însuși îndemnul poetului nu e ascultat de profesor, vocea invitîndu-ne să părăsim spațiul artificial al clasei pentru a merge în locul unde privighetorile și liliacul se găsesc în mod firesc – într-un parc sau măcar în grădina școlii.

Cum să empatizeze cu protagonistul din Pupăza din tei un copil care nu știe detestabilul obicei sonor matinal al pupezei? Cum să priceapă alegoria din Istoria ieroglifică despre Țara Românească, devenită în textul lui Cantemir țară a păsărilor, cînd personajele sînt corbul sau cucul? Pe corb, elevul nostru l-a întîlnit doar în clasa a șasea, în fabule, unde acesta era prost și îngîmfat. Copilul în cauză nu știe, precum studentul lui Călinescu care răspunde maestrului la întrebarea „Unde găsim corbii în literatură?“, că pe corbi îi aflăm pe cîmpurile cu leșuri din romanele gotice. În lipsa contextualizării ornitologice realizate de profesor, păsările literare își ratează transfigurarea estetică. 

Pledoaria de azi nu este numai pentru punerea naturii în slujba literaturii, ci și pentru folosirea muzicii în predarea literaturii. Un cititor crud, dar cu imaginaţie muzicală ar putea să „simtă“ în poezii o mulțime de imagini dacă ar fi provocat să le perceapă prin cel mai la îndemînă limbaj, muzica, deși ea face parte rareori din instrumentarul profesorilor care nu predau educație muzicală. Comentariul literar al versurilor lui Goga despre plînsul puiului golaș de ciocîrlie aflat „sus pe cumpăna fîntînii“ nu va avea decît de profitat dacă împrietenim elevul cu sonoritățile din cîntecul popular „Lie Ciocîrlie“, cu cele din „Ciocîrlia“ lui Enescu sau din „Cîntecul ciocîrliei“ de Ceaikovski. Puii de găină din „Mica menajerie“ a lui Șerban Foarță se pot asocia sonor cu tabloul al cincilea din „Tablouri dintr-o expoziție“ ale lui Mussorgski, dar și cu „Puii și cocoșii“ din  Carnavalul animalelor al lui Saint-Säens. „Pasărea de foc“ a lui Stravinski conține numeroase fraze muzicale ce pot fi speculate pentru ilustrarea exemplelor literare aviare. Iar elevii cu inteligență preponderent vizuală pot fi atrași în imaginarul literar al păsărilor literare printr un exercițiu de fotografiere a urmelor de gheruțe lăsate pe o zăpadă proaspăt căzută: „Acum, pe-ntregul cîmp n-ai să citeşti / Decît cuneiforme păsăreşti, / Dar spre-a fi scrise, trebuia să vină / Din cer, transport de linişti şi lumină. / Atîta alb, atîta dăruire, / Ca un ecou din nemărginire, / Atîta alb, tot alb jur împrejur, / Dînd celor vii şi mai exact contur.“ („Zăpezi“ de Miron Radu Paraschivescu) 

Închei cu următoarea idee hegeliană: nu tot ce există este real, real este doar ce este rațional. Cunoașterea hărețiului sau a blendăului, păsări cardinale din Istoria ieroglifică, este o condiție sine qua non pentru rezolvarea alegoriei lui Cantemir. Pentru elevul din secolul XXI, ele nu sînt reale întrucît, pentru el, nu sînt raționale. Cultura a distrus natura. Dar profesorul de literatură poate retușa această catastrofă eco-literară. 

Ioana Nanu este profesoară de limba şi literatura română la Şcoala Internaţională Americană din Bucureşti.

Foto: Dan Ionescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.