"Nu sînt şi ei, monştrii, oameni ca toţi ceilalţi?" - interviu cu Tudor BANUŞ

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
"Nu sînt şi ei, monştrii, oameni ca toţi ceilalţi?"   interviu cu Tudor BANUŞ png

De unde dorinţa de a desena creaturi fantastice?

Creaturile fantastice nu sînt decît o mică parte din cele ce ne înconjoară şi „aşteaptă“ să fie reprezentate prin desen. De ele, ca de orice altceva, trebuie să te apropii cu simpatie. Plăcerea demiurgică de a înfăţişa prin desen ceea ce vezi în afara sau înăuntrul tău se supune aceloraşi „reguli ale meseriei“: volum, perspectivă, umbre şi lumini etc... care se învaţă!

Care sînt sursele creaturilor – şi antropomorfe şi zoomorfe – din desenele dumneavoastră (evident, pe lîngă imaginaţie…)?

Basm, folclor, mit, desigur. Dar şi simpla observaţie: strada, literatura, filmele, tratatul de zoologie, de alchimie şi mai ales gravura renascentistă din Europa Centrală. Ea te învaţă să exagerezi cu măsură.

Există cîteva... creaturi recurente? Ni le puteţi descrie, ne puteţi spune ceva despre ele?

E de ajuns să pui colţi, solzi, coarne, gheare şi alte cîteva accesorii, şi ai imediat un monstru banal, neinteresant, căci fără psihologie el nu „trăieşte“. Eventual, inspiră frică. Nu e îndeajuns. Nu sînt şi ei, monştrii, oameni ca toţi ceilalţi, pînă la urmă? Sau altfel spus: nu au ei, oamenii, cîte o fărîmă de monstru în ei, care de obicei rămîne ascunsă?

Acest tip de creaturi sînt înspăimîntătoare, sau mai curînd rafinate, unele intelectuale, altele umoristice…?

Putem acorda zmeilor aceeaşi varietate de tipologie ca speciei umane: e meritul imens al lui Mircea Cărtărescu de a fi fost descoperitorul acestei lumi. Unii monştri sînt cu adevărat răi, dar mulţi sînt veleitari, unii poeţi, alţii erudiţi sau golani... ba chiar şi buni!

Există, în spatele fantasticului lucrărilor dvs., trimiteri la realitate?

Desigur. Unele facile, cum ar fi telefoanele mobile pe care zmeii le poartă la centură sau în gheruţele lor. Altele legate de profesiile sau de înclinaţiile lor temperamentale sau de preferinţele lor sexuale. Am încercat să transpun cîteva trăsături în Enciclopedie.

Textul lui Mircea trimite el însuşi, în permanenţă, la realitate.

Aţi împărtăşit cu Mircea Cărtărescu un tip asemănător de imaginar?

Un imaginar a-temporal. „Modernul“ fiind doar o ultimă mărgea ce se adaugă pe firul creaţiei artistice, atît de lung! Oare se poate spune că e vorba de postmodernism? Nici nu mai ştim ce intră în această categorie, cu care, poate, Mircea nici nu e de acord... Aşa că mă abţin.

Lucrările dvs. creează o lume complicată şi incitantă. Ne-o puteţi descifra, măcar puţin?

Lumea însăşi e complexă şi nuanţată. Încerc să redau această textură, această imbricaţie subtilă, proprie, ce-i dă atîta farmec. Pericolul ce ne pîndeşte atît în postura de spectator, cît şi în cea de creator e plictisul. De el fug de cînd, copil, am găsit un creion şi o hîrtie. E un bun antidot. Am mai găsit, de asemenea, că există un fabulos trecut, o lume a literaturii şi a artei ce nu datează de ieri, de azi, şi fără de care nu sîntem decît nişte bieţi infirmi. Prezentul ne impune adesea o amnezie anesteziantă, pentru a ajunge la acea tabula rasa indispensabilă impunerii dominaţiei vidului nihilist atît de drag cinismului utilitar, consumerist. Creaţia poate fi, în unele cazuri, o baricadă de pe care se pot apăra anumite valori, ce nu au prea multă trecere în ochii celor ce se cred deja în viitor şi care nu sînt niciunde... dar care domină! E tirania soft a handicapaţilor „contemporani“. Sînt şi ei nişte bieţi monştri ca toată lumea!  

Pictor, grafician, ilustrator de cărţi şi reviste, Tudor Banuş trăieşte la Paris din 1972. A lucrat pentru numeroase edituri şi pentru 50 de ziare şi reviste, printre care Le Monde, The New York Times, Die Zeit, L’Express, Le Point, Le Figaro Magazine, New York Magazine. În 1979 a cîştigat Premiul pentru Cea mai Frumoasă Carte pentru Copii, cu Muzicanţii din Bremen. A ilustrat Enciclopedia zmeilor a lui Mircea Cărtărescu.

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Foto: T. Banuş

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
parlamentul european foto adevarul
Intrarea României în Schengen, în atenția Parlamentului European
Liderul delegației române a PSD din Parlamentul European a anunțat introducerea pe agenda plenului PE a unei dezbateri cu rezoluție privind aderarea României la Spațiul Schengen.
nocturna jpg
Nocturna bibliotecilor de la Brașov: o mulțime evenimente interesante și atractive
Biblioteca Județeană din Brașov va fi deschisă în 30 septembrie până la miezul nopții și va organiza evenimente pentru toate vârstele și gusturile, în mai multe dintre sediile din oraș

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.