Nu s-ar asocia nici cînd e vorba de buzunar <p>- <i>interviu cu Mihai MEREUŢĂ</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vedeţi şi dvs. că în orice bloc intraţi din aşa-numitele cartiere muncitoreşti, fostele aşa-zise "cartiere dormitor" şi în care locuiesc şi eu cu brio, întîlneşti apartamente cu valori de, să zicem, 150 de mii de euro, în Bucureşti, la care s-au pus uşi metalice sau termopane, dar în holuri nu există nici investiţiile şi nici luxul din interiorul apartamentelor. E foarte greu (şi asta e o problemă generală) să convingi oamenii să contribuie la costurile comune pentru întreţinerea clădirii. De ce credeţi că e aşa greu? Pentru că după 50 de ani de comunism în care marea majoritate a locatarilor acestor blocuri nu au fost proprietari, ci doar chiriaşi la stat, şi-au pierdut mentalitatea de proprietari şi se comportă în multe cazuri ca atunci cînd erau chiriaşi, aşteptînd să vină cineva, statul sau Primăria să le repare acoperişul, casa scărilor sau conductele de apă. Ei se gîndesc că au cumpărat doar apartamentul, dar uită adesea că au cumpărat şi o cotă indiviză din părţile comune. Dacă şi juridic s-ar fi pus accentul mai mult pe acest lucru, poate că oamenii s-ar fi comportat altfel. Lipsa asta de asociere e foarte bună pentru furnizorii de servicii, în general. Vă dau un exemplu, la cartierele de case noi, din care unele au fost construite într-o mare bătaie de joc, fără respectarea unor norme elementare de construcţie, fără refacerea canalizării în zonă sau chiar fără canalizare şi fără apă curentă, ne-a fost de multe ori foarte greu să-i convingem pe proprietari să se asocieze ca să aibă mai multă putere pentru a se judeca cu firmele constructoare care nu respectaseră contractele. Şi acelaşi fenomen se petrecea fie că erau la bloc, fie că erau la case. Oamenii nu se asociază pentru că nu există cultura asta. În vestul Europei, de exemplu, există ceea ce se numeşte Ziua Vecinătăţii. E chiar ceva important, e sărbătorită prin toată Europa şi prin ea se încurajează dezvoltarea în vecinătăţi a unor de acţiuni în comun. La noi s-ar zice: "Hai măi, nu mai veniţi cu lucruri de-astea comuniste!". Dar nu e vorba aici de comunism sau de capitalism, ci de a evita să se ajungă la divizarea şi atomizarea societăţii. La noi, vecinii de pe un palier de bloc nici nu se cunosc între ei de multe ori. Iar în timp lucrurile se agravează. Culmea e că un asemenea civism e întîlnit la generaţiile mai în vîrstă, deşi o implicare voluntară ar trebui să fie mai mult apanajul tinerilor. De ce credeţi că pensionarii sînt mai activi în chestiunile privind vecinătăţile? M-am gîndit că ar fi o justificare. Pensionarii au un venit, chiar dacă mic, şi nu au stresul cîştigării banilor de zi cu zi. Dar să ştiţi că ei au reacţionat mai bine atunci cînd am apelat la capacitatea lor profesională. Că fuseseră economişti, avocaţi, ingineri, termotehnişti sau arhitecţi, se implicau mai uşor în domeniul lor. La Ligă avem circa 75 de voluntari pe care am reuşit să-i implicăm în acţiunile noastre, pe fiecare în domeniul său, atunci cînd s-a găsit ceva de făcut. S-au dovedit utili în a oferi consultanţă altora. Dar hai să ne gîndim la o asociaţie de locatari cu 340 de apartamente, adică peste o mie de oameni. Putem fi siguri că acolo se găsesc şi avocaţi, şi ingineri, şi medici, şi profesori, şi poliţişti. Reprezentanţii unor asemenea asociaţii vin la noi la Ligă să le oferim consultaţii pentru că au probleme, pierd procese în instanţă, au conflicte cu furnizorii. Vă daţi seama, dacă ei s-ar cunoaşte mai bine între ei, ar fi într-o mai bună comuniune şi ar apela la propriii membri, ar deveni o adevărată forţă. N-ar mai avea nevoie de consultanţa noastră. Eu încerc să promovez ideea asta. Pînă să vină cineva din afară să-i ajute, de la Primărie sau de la cine ştie ce minister, este important ca ei să se ajute singuri. E vorba pur şi simplu de indiferenţă sau de lipsă de încredere între ei? E şi o chestiune de educaţie. Cred că trebuie să înţeleagă întîi că nu e nici o ruşine să faci ceva voluntar. Iar tinerii au altă pregătire de viaţă, alte resurse informaţionale şi vor o organizare la un alt nivel. Iar dacă noi nu sîntem în stare să le oferim un astfel de cadru măcar, nu reuşim să-i atragem. Pe de altă parte, eu dau aici consultanţă pe gratis şi m-am aşteptat ca din cei mulţi care vin şi primesc această consultanţă să fie şi cîţiva dispuşi să facă ceva, să organizeze ceva în asociaţia lor de locatari, să aloce un minim timp unor chestiuni voluntare. Dar am fost destul de dezamăgit. Oamenii nu se asociază, deşi acum pînă şi legea îi încurajează să facă asta. De exemplu, dacă o asociaţie ajunge la un anumit număr de oameni, aceştia pot cumpăra energie mai ieftin. Deci e o chestiune foarte convenabilă şi cu toate astea nici cînd e vorba de buzunar nu se fac asemenea asocieri. Ce ar fi de făcut? Din întîlnirile pe care le-am avut cu parteneri din Vest, am observat că acolo se consumă foarte multă energie pentru ca fiecare comunitate să aibă o identitate. Eu, ca bucureştean, sînt dezamăgit de faptul că bucureştenii se identifică poate cel mai puţin cu oraşul lor, în ideea de apartenenţă. În istoria recentă, noi nici măcar primari născuţi în Bucureşti n-am prea avut. Am în schimb exemple din alte părţi, de pildă Negreşti Oaş, care este o filială a noastră incredibilă. Şi ei au multe greutăţi, dar le abordează cu mult optimism şi într-un mod extrem de pozitiv. E un grup de doamne foarte puternice acolo, pe care le văd de ani de zile rezolvînd cu zîmbetul pe buze probleme foarte grele. Nu dezarmează niciodată. Aş vrea să văd acelaşi lucru şi în metropole. Mihai Mereuţă este preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat. interviuri realizate de Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.