Nu răspund la SMS...

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Nu răspund la SMS    jpeg

„Bună ziua! Luaţi loc, cei care v-aţi ridicat!“ spun la începutul orei, aproape din obişnuinţă, de la un timp nu mai sesizez nici eu ironia. Am în minte filmele americane, în care toată clasa, oricît de refractară, se ridică la intrarea profesorului. Bine, aveţi dreptate, nu se ridică toată clasa pe pupitre, de dragul profesorului, ca în Cercul poeţilor dispăruţi, filmul cu Robin Williams, dar elevii par acolo să respecte regulile elementare de politeţe. Cîteva secunde, pînă se face linişte, mă văd şi pe mine, cu ochii minţii, ridicîndu-mă în faţa profesorilor mei de la facultate.

Mă gîndesc că sînt nedreaptă cu elevii mei; în fond, chiar dacă nu se ridică toţi din bancă la începutul orei, dovedesc bun-simţ în multe alte privinţe. De pildă, mă salută de cîte ori ne întîlnim pe coridoare, adică mai mult de trei ori în aceeaşi zi! Nu stau cu capul pe bancă şi nu-şi trosnesc degetele în timpul orei. Uneori (nu mereu!) butonează un telefon pe sub bancă şi li se mai întîmplă să aibă un apel „de urgenţă“ – atunci îmi cer voie să răspundă: „E mama, doamna!“. Îi văd ieşind pe uşa clasei, cu telefonul lipit de ureche, aşa cum stau cam tot restul zilei. Cîţiva întîrzie constant la oră şi se strecoară în bancă, fără să-şi ceară scuze, sperînd, probabil, că nu i-am observat. Dar unii fac naveta, iar ceilalţi au ochii lipiţi de somn sau de fum. Nu de fumuri.

Mi-ar plăcea să-mi răspundă constant la mesaje, să nu mai am senzaţia de alunecare în vid. Se prinde netul şi din clasă – „Doamna dirigintă, acum (în oră!) am citit mail-ul şi v-am şi răspuns!“. Profit şi le cer să caute repede pe Google şi să-mi spună care-i titlul unui roman al lui Joseph Conrad – Almayer’s Folly, aha, se poate citi, cine vrea lectură suplimentară. Altă dată n-au avut pe bancă volumul lui Ion Pillat, mă pregăteam să protestez: cum să comentăm poezia, fără text în faţă?! Simplu, pe ecranele cîtorva telefoane a apărut imediat textul – „Aci sosi pe vremuri…“ Nu-mi trimit SMS-uri, le-am spus că nu răspund. Îmi scriu e-mail-uri, cînd consideră că trebuie să aflu ceva. Au 18-19 ani, mulţi sînt încă în grija părinţilor, cîţiva se întreţin singuri.

David. Pasiunea lui e scrisul. Stă în ultima bancă şi am frecvent senzaţia că nu ascultă ce spun, dar nu e aşa. E selectiv şi pragmatic, sentimental şi filozof. În e-mail-uri e sensibil la prezumtivele mele reproşuri: „Ţin să vă anunţ că am plecat astăzi acasă deoarece mă simţeam rău, din nou enterocolita. Nu v-am sunat pentru că am înţeles că azi nu aţi fost în şcoală şi nu am vrut să vă deranjez. Săptămîna viitoare vă voi aduce scutirea. Am încercat să fac rost de scutire şi pentru vinerea trecută, cînd m-am învoit la dvs. pentru că nu am putut să intru fără sacou, deşi aveam cartela şi cămaşa – n-am reuşit. O zi bună! P.S. Din moment ce mîine nu ajung la ora de română, doriţi să transcriu cele trei eseuri în Word şi să vi le trimit?“.

Andreea M. Se oferă să ia acasă faţa de catedră tăiată cu lama, de cineva, probabil de la cealaltă clasă. O să o coasă mamaie. Cu mama ei vorbeşte zilnic la telefon. Şi pe mess. Cum te descurci singură? Ca un om mare, e independentă şi foarte matură. „Dna dirigintă, cînd apare număr necunoscut să ştiţi că e mama, nu ştiu de ce intră aşa numărul, probabil pentru că e din străinătate…“

Andreea S. Trec pe lîngă banca ei încărcată mereu de cărţi. Ieri ne-a vorbit despre Ministerul durerii – Dubravka Ugreˇsi´c, şi despre Biblioteca umbrelor – Mikkel Birkegaard. Astăzi îmi dă telefon să-mi spună că e răcită. Nu poate veni la şcoală. E în regulă pentru mine? Vrea să se asigure că nu mă ceartă nimeni pe mine, ca dirigintă, dacă lipseşte ea. Îmi poartă de grijă.

Şerban. Are telefonul pe bancă. Săptămîna trecută a rămas fără el. Doamna de religie l-a confiscat. După vreo două zile, găsesc telefonul şi vin cu el, ca trofeu, în clasă. Îmi şopteşte, în trecere: „Să nu-i spuneţi mamei, vă rog!“. Mama lui lucrează mult, are grijă de copiii cu deficienţe. Uneori, dimineaţa, merg împreună în maxi-taxi, mamă şi fiu, şi dezbat chestii interesante; de pildă, cam ce a mai citit Şerban în presa internaţională...

Cristina. Stă în gazdă. Îmi trimite (prin poştă!) felicitări de Crăciun şi vederi de prin locurile unde-şi petrece vacanţa. Este educată să fie politicoasă şi atentă.

Mihai. Face naveta. Îmi spune că pe el l-au educat familia, şcoala, autobuzul... în ordinea asta. Ştie, de pildă, că ţine de cei şapte ani proverbiali să nu vorbeşti cu o doamnă dacă ai capul acoperit, bărbat fiind. De asemenea, ştie că iarna nu e potrivit să dai noroc avînd mîinile în mănuşi.

Ora se termină. Mă ridic să plec. Se ridică şi ei din bancă, mai mulţi de data asta, începe oricum pauza şi au tot felul de probleme de rezolvat. În cancelarie, o colegă – dirigintă la cei de gimnaziu – ne arată SMS-ul anonim primit, deducem împreună, de la un părinte mai mult decît grijuliu: „Unii copii îşi scriu temele în clasă şi vorbesc urît. Rog să luaţi măsuri imediat!“. Îmi spune, zîmbind, că nu răspunde la SMS-uri! Cel puţin nu la cele anonime!

Mihaela Nicolae este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt. Cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
"Liceenii" și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
Întîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Obiceiuri scandaloase la români. Cum ajutau, în trecut, socrul și nașul la „consumarea“ căsniciei
În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.
image
Cine este „Șeba”, fiul artist al ministrului rus al Apărării. Duce o viață de lux după ce a scăpat de mobilizare FOTO
Identitatea unui fiu nelegitim al ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost dezvăluită de fundația anticorupție a opozantului rus încarcerat Alexei Navalnîi, a relatat The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.