Nu. Nu așa-s toți copiii. Trust me

Alex MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

La un moment dat din viață, i-am zis lui fiu-meu că-l iubesc și că îmi face viața mai interesantă. „Cît de frumoasă?”, m-a întrebat. „Am zis interesantă, Alex. In-te-re-san-tă!” Cînd ai un copil cu probleme, n-ai o relație cu el: ai mai multe, în funcție de dispoziția în care e la un anumit moment al zilei, săptămînii sau al lunii. Long story short, Alex are ADHD. Exact, tulburarea aia care nu există. Așa s-a născut, așa e de cînd îl știu. 

De ani de zile, oameni care nu l-au întîlnit în viața lor dau ochii peste cap cînd le povestesc despre problemele pe care le naște hiperactivitatea lui, despre imposibilitatea de a se concentra chiar și asupra celor mai simple sarcini sau despre schimbările bruște de dispoziție care sfîrșesc în tantrumuri greu de controlat ori de descris. Nu o dată am fost nevoit să explic Poliției că Alex e copilul meu, care se manifestă altfel decît alți copii în condiții de stres: urlă, se zbate să scape din mîna mea nu pentru că l-am răpit sau l-am bruscat, ci pentru că se manifesta altfel decît ceilalți copii cînd se simte suprastimulat de lucruri care unora li s-ar părea banale. De ani de zile, oameni care n-au petrecut mai mult de cîteva minute cu el îmi spun că e un copilaș adorabil și să las prostiile, că ADHD-ul e o invenție: pe de-o parte, a părinților prea leneși ca să se ocupe de propriii copii și, pe de altă parte, a medicilor și companiilor farmaceutice dornice să-și vîndă produsele chiar cu riscul de a inventa noi tulburări. Sentințele astea sînt însoțite de obicei de sfaturi. Diverși binevoitori ne-au sfătuit, de pildă, să-i dăm ceai de mușețel sau de sunătoare, pentru că sigur plantele îl vor calma. Am fost sfătuit să-l dau la un sport, pentru că astfel își va consuma energia, iar problemele lui și ale noastre vor dispărea ca prin farmec. Nu vreți să știți ce le-am răspuns respectivilor binevoitori. Și cum

Mi s-a mai spus să nu-mi fac griji, că așa-s toți copiii. Nu. Nu așa-s toți copiii. Trust me. Ca scriitor de cărți pentru copii întîlnesc în fiecare an mii de copii în turneele pe care le fac prin școlile din țară. Cei mai mulți copii pot rămîne în bancă timp de 50 de minute cît durează o oră de curs. Unii mai plictisiți, alții mai interesați, alții agitați, dar la locurile lor. Al meu nu poate. Cei mai mulți copii nu au rant-uri incontrolabile în care repetă același lucru pînă la epuizare sau pînă își face efectul medicamentul de dimineață. Cei mai mulți dintre copii nu merg la terapie de la vîrsta de trei ani și nu iau medicamente fără de care n-ar putea funcționa. Iar cei mai mulți copii sînt aduși la școală și stau acolo singuri, nu însoțiți de un adult care să-i urmeze ca o umbră peste tot (apropo, shadow e chiar termenul care desemnează în engleză persoanele care însoțesc în clasă elevii care din diferite motive nu pot sta acolo singuri). Vorbesc iarăși din experiența proprie, pentru că am făcut și lucrul acesta: timp de cîteva luni, l-am însoțit pe Alex la școală. Adevărul e că-i cel puțin interesant să petreci patru ore pe zi așezat în bancă în mijlocul unui grup de 25 de copii de 6-7 ani ca adult care are și un job de făcut, pentru că nu-ți permiți să angajezi un shadow. Dar despre asta, altă dată.

Ce m-a surprins din discuțiile cu profesorii sau cu consilierii psihologici a fost faptul că mulți părinți refuză să accepte că copilul lor are ADHD și, în consecință, refuză să ia orice măsură care ar ajuta la ameliorarea tulburării. Pentru că cu cît se intervine mai repede, cu atît mai mari sînt șansele de ameliorare a simptomelor sau de reintegrare. Iar asta mă aduce la o altă remarcă pe care o aud frecvent, cum că pe vremea noastră nu existau copii cu ADHD. Pot să vă spun cu mîna pe inimă că existau. Erau COPIII RĂI pe care îi dădeau profesorii afară din clasă, îi puneau la colț sau îi plesneau pur și simplu. 

Mi-ar plăcea să vorbesc de soluții, doar că la noi în țară e o adevărată loterie să găsești soluții și resurse, cum ar fi ajutor în școli, terapie, acces la activități recreative, specialiști în gestionarea copiilor cu ADHD și așa mai departe, care să ofere sprijin copilului și întregii familii, fără să te distrugă financiar – sau psihic. E doar o chestiune de noroc, la fel ca majoritatea lucrurilor din România. 

Îmi dau seama pe final că poate n-ar fi trebuit să folosesc expresia „copil cu probleme”, ci copil neurodivergent sau ceva de genul. Îmi cer scuze dacă sensibilitatea unora a fost rănită, n-a fost în intenția mea. Dar în viața de zi cu zi semantica își pierde cu timpul din relevanță, lăsînd loc concentrării pe căutarea de soluții, iar uneori pur și simplu pe supraviețuire, pe simplul fapt de a trece de la o zi la cealaltă.

Alex Moldovan este scriitor și traducător.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.