Să ai pretenţia ca cititorul tău s-aştepte să-ţi reîmprospătezi ştirile o dată la o imprimare e nerealist. Are informaţia la degetul mare, acum, oriunde şi pe multiple platforme. Tot ce-i perisabil se va perima. Doar conţinutul exclusiv şi calitativ superior mai reprezintă motivul existenţei publicaţiilor periodice.

Nevoia pe care jurnalismul cetăţenesc vine să o umple nu ţine doar de timpul de răspundere semnificativ redus. Publicul nu mai are încredere în instituţiile media care ar trebui să-l apere de abuzuri şi să-l informeze pentru decizii mai bune. Percepţia generală este că, de foame, cîinele de pază al democraţiei nu mai latră, pentru că-i preocupat cu rosul osului cu aromă de buget-de-publicitate. Din frustrare şi din nevoia acoperirii unui vid informaţional, un simplu cetăţean, fără nici un fel de pregătire formală, ajunge să colecteze, analizeze, raporteze şi disemineze informaţia necesară.

Asumarea rolului se-ntîmplă din datorie, dintr-un imbold civic venit din partea omului, întru beneficiul comunităţii din care face parte. La rîndu-i, comunitatea îl recompensează prin apreciere şi recunoaştere. Or, de multe ori, asta-i tot ce îşi doreşte şi asta-i tot ce va primi.

Dar chit că jurnalismul cetăţenesc porneşte cu o misiune nobilă, este de netăgăduit că nu doar lipsa drepturilor jurnalistice este resimţită, ci şi lipsa profesionalismului şi a unui anumit cod deontologic. Pentru că, deşi se bazează pe bunul-simţ al autorului, lipsa unor sisteme de reglementare şi responsabilizare permite exagerări sau denaturări ale informaţiei, fără consecinţe reale. Responsabilitatea este cu atît mai dificil de împărţit, cu cît asumarea unei identităţi reale este opţională.

Dar problemele morale pălesc în ochii publicului, pentru că cetăţeanul este omniprezent şi mult mai numeros decît profesionistul. Un simplu smartphone îl face capabil să transmită imagini, sunet sau text din orice context. Pentru cel care preia informaţia, riscul este neglijabil. Pentru presă, păleşte în comparaţie cu profitul. Iar un disclaimer postat lîngă căsuţa de upload a materialului îl scapă pe deţinătorul platformei de asumarea vreunui risc, iar pe autorul dornic să ajute – de oricare drept intelectual.

Dintr-odată, tot ce nu putea fi arătat este făcut vizibil. Şi bun, şi rău.

Cătălin Georgescu este fotograf. Îl găsiţi online pe catalingeorgescu.com.