„Nu mă interesează religia, dacă e alb sau negru, e copil“ - interviu cu Daniela NICOLĂESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
„Nu mă interesează religia, dacă e alb sau negru, e copil“   interviu cu Daniela NICOLĂESCU jpeg

Daniela Nicolăescu este specialist în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului. Nu ne-am văzut la birou, ci la o cafea, într-o zi ploioasă și mohorîtă. După ce am vorbit despre doi copii minunați, unul înfiat pe legea veche și unul pe cea nouă, pe care îi are acasă – un băiețel de șase ani și jumătate și o fetiță de trei ani și jumătate –, despre încercări și, mai ales, despre iubire necondiționată, ziua s-a făcut mai frumoasă. Cînd ne am despărțit în fața metroului, la Romană, mîna mea era rece ca gheața, iar a ei era caldă ca o sobiță. Mi-a spus doar atît: „Așa eram și eu, dar, vezi, acum m-am schimbat“. În continuare cred că e vorba de circulație periferică proastă, în cazul meu. Dar, poate, ea are dreptate.

Cînd ați înfiat primul copil?

Era în 2009, cînd am depus dosarul, iar în 2010, l-am adus pe băiețel acasă. Îmi aduc aminte că a fost așa: am zis că nu vreau să mi se arate nu știu cîți copii, pur și simplu îmi doresc un copil, nu mă interesează sexul, religia, dacă e alb sau negru etc. Optasem pentru vîrsta 0-3 ani, cu mențiunea și că, dacă nu se identifică un copil atît de mic, luăm și mai mare. Primul copil pe care îl văd și vrea să vină la mine, nu urlă, nu se ascunde, pe acela îl iau. Și așa s-a întîmplat cu fiul meu.

După aceea a venit fetița, iar ea a apărut după ce băiețelul meu s-a rugat să i aducem o surioară pe care s-o cheme Maria. Cînd am văzut dosarul fetiței și am aflat de toate aceste coincidențe, inclusiv că e născută pe 15 august, nu-mi venea să cred. În cazul ei nu mi-am mai asumat adopția, pentru că știam ce înseamnă, și am ales să o luăm în plasament. Pe principiul că ei o să-i fie bine cu noi și apoi interesul superior al copilului va prima și vom putea s-o adoptăm. Am trăit, însă, aproape doi ani cu spaima de a o pierde oricînd, pînă acum, cînd ne-am împiedicat de un viciu de procedură la pronunțarea încuviințării definitive, viciu care va mai prelungi cu cîteva luni sentința definitivă.

Mama fetiței trăiește și s-a încercat procedura prevenirii separării de familie prea mult, poate, pentru că, uitîn­du mă în dosarul ei, am văzut că după ce s a reîntors la mama naturală a avut parte de același regim: a fost nehrănită, neglijată, lovită.

Sigur că partea cu plasamentul presupune acest risc, că poți oricînd să rămîi fără copil, dacă părinții vin și își exercită acest drept. Doar că cei de la serviciile de asistență socială sînt foarte atenți și vor proteja întotdeauna interesele copiilor. Și nu vor alege să ia un copil din mijlocul unei familii care îl securizează și în care copilul face progrese și recuperează, ca să-l dea familiei naturale și să-l găsească apoi lăsat într-un șanț cu nămol.

Dar copiii înfiați pot să-și aleagă părinții, cum a fost în cazul dumneavostră?

Maria a venit la mine, cînd ne-am dus la centrul de plasament, și-a pus capul pe pieptul meu și a tras un oftat pe care n-o să-l uit niciodată. Tot oftatul ei părea că spune ceva de genul: „Măi, nu mai veneai odată?“

Andrei la fel, cînd ne-am cunoscut, s-a lipit de mine și și-a băgat mîinile la sîn să simtă căldură și afecțiune. Au fost alte cupluri, cu noi, care n-au putut să pună mîna pe copilul pe care l-au cunoscut. Urlau, nu voiau să plece de la asistentul maternal din brațe. Așa că, pînă la urmă, e vorba și despre această potrivire, fără de care cred că este imposibil în aceste situații. Și, da, sînt singurii copii care își pot alege părinții.

Din partea familiei extinse ați simțit vreo reticență?

Nu, din contra, copiii sînt înnebuniți, și-au botezat peștișorii după bunici. Toată lumea îi iubește.

Cum ați gestionat problemele cu care au venit copiii?

Andrei a fost abandonat în spital și a mers direct la asistentul maternal. Cel la care a fost el adoptase deja o fetiță de patru ani, așa că s-au jucat împreună și a avut noroc să se dezvolte normal. Am stat doi ani acasă cu el și am umplut golurile.

La Maria a durat nouă luni s-o pun pe picioare. Mi-am luat concediu fără plată ca să stau cu ea. Nu suporta să închidem ușile, scîncea în somn și se chircea, traumele veneau pe partea de gen. Foarte greu a comunicat cu soțul meu. Dacă se apropia de ea, urla. Nu știa să meargă, să mănînce. Singurul care o liniștea era băiețelul mai mare, Andrei. Ceea ce ne-a făcut să ne gîndim că fusese bătută de tată. Am avut multe de rezolvat, dar ușor-ușor am recuperat.

Le-ați spus ceva despre faptul că au fost adoptați?

Andrei, la 3 ani jumate, m-a întrebat cum a ajuns el pe lume. Atunci i-am spus povestea pe care o aveam pregătită. Cum ne-am întîlnit eu cu tati, cum ne-am dorit copii și pentru că burtica lu’ mami era stricată, atunci a venit la altă mămică în burtică, iar noi ne-am dus și l-am luat acasă apoi. A verificat varianta noastră în toate părțile, și-a întrebat bona, bunicii și, pentru că toți i-au spus același lucru și i-au confirmat povestea, m-a mai întrebat, la o distanță de maxim două săptămîni, dacă îi mai pot spune încă o dată cum ne-am întîlnit și asta a fost. De atunci n-a mai adus vorba.

Ce înseamnă, pînă la urmă, hotărîrea de a adopta un copil?

Să-ți asumi toate riscurile, conștiente și inconștiente, care pot apărea, și toată povestea de viață a copilului pe care îl adopți. Pentru că toți avem dreptul să știm și să ni se spună adevărul. Nu i am purtat în burtă pe Andrei și pe Maria, dar jur că le simt fiecare mișcare, fiecare neliniște, pentru că, dacă îi iubești, se creează și atașamentul.

a consemnat Ana Maria SANDU

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.