Nu există o estimare națională precisă - interviu cu Bogdana TUDORACHE -

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Da, desigur, există această tendinţă de creştere " ea este permanentă, începînd din secolul trecut; pe de altă parte, în condiţiile social-politice şi economice din România, este evident că se accentuează. Lăsînd la o parte aşa-zisa depresie endogenă care este, în mare măsură, efectul unei vulnerabilităţi biologice moştenite, depresiile "reactive" " la care se referă discuţia noastră " au cauze " ca să spun aşa " banale. Mediul cauzator de stres, o pierdere gravă, o boală cronică, relaţii interumane dificile, probleme financiare, pierderea locului de muncă sau orice schimbare nedorită şi radicală în mediul de viaţă pot declanşa un episod depresiv. Criza economică actuală adună o mare parte din factorii menţionaţi, ceea ce explică în mare măsură importanta creştere a frecvenţei depresiei în societatea românească actuală. S-au constatat creşteri sau scăderi în cazul altor tulburări psihice? Au crescut semnificativ tulburările anxioase, sub toate formele: tulburarea anxioasă generalizată, crizele de panică, diversele forme de fobii, tulburările somatoforme. De altfel, este recunoscută asocierea frecventă dintre depresie şi anxietate. Sînt din ce în ce mai frecvente cazurile de adicţii: consumurile de alcool şi droguri. Există vreo estimare a cazurilor neînregistrate, a numărului celor care, deşi au tulburări, nu merg la medic? Din păcate, nici măcar în ceea ce priveşte numărul cazurilor înregistrate nu există o estimare precisă şi corectă la nivel naţional (efectuată pe baza unei cercetări de tip epidemiologic, aşa cum se procedează în multe ţări europene). Această deficienţă grevează, de altfel, şi alcătuirea politicilor şi programelor de sănătate mintală, cărora ar trebui să li se acorde o importanţă majoră, dar care, în aceste condiţii, sînt (atunci cînd există) mai mult decît aproximative. Puteţi deduce deci că în privinţa cazurilor neînregistrate este aproape imposibilă o estimare serioasă. Se poate doar afirma că numărul lor nu este deloc neglijabil şi este şi el în creştere, dar, din varii motive (lipsa conştiinţei bolii, teama de reacţia familială şi socială sau de consecinţele profesionale etc.), pacienţii în cauză fie se adresează unui medic de altă specialitate (sperînd că simptomele pe care le percep aparţin unei boli somatice), fie încearcă să depăşească starea de boală prin mijloace proprii sau extramedicale. Obsesia şi delirul mistic Se poate observa o legătură între felul în care se manifestă anumite tulburări psihice şi temele de dezbatere curentă din societate (de exemplu, într-o perioadă, părea că multe persoane cu afecţiuni psihice se considerau urmărite de Securitate)? Există astăzi anumite "obsesii la modă", dacă le putem numi astfel? Experienţa personală a ultimilor douăzeci de ani de practică continuă mă face să afirm că legătura dintre tulburările psihice şi traumele sociale se menţine. Veţi fi mirat dacă vă voi spune că şi acum unii pacienţi continuă să aibă deliruri legate de fosta Securitate, ba chiar transferuri către serviciile secrete actuale " fapt care nu poate să nu ne trezească o oarecare anxietate. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că obsesiile şi delirul mistic au căpătat o amploare neliniştitoare din 1990 încoace (şi pentru că "s-a dat drumul" la religie, presa şi televiziunile fiind, evident, un factor favorizant). Există programe care au drept scop îmbunătăţirea situaţiei la nivel naţional, impunerea unor tratamente moderne, reintegrarea socială a persoanelor cu afecţiuni psihice etc.? Cum să nu! În ţara formelor fără fond, programele de toate felurile abundă, dar, iarăşi din păcate, multe dintre ele sînt abandonate (sau, şi mai rău, lăsate în coadă de peşte), chiar dacă şi-au dovedit eficacitatea. Deseori unele programe pilot " aplicate cu succes la nivel local şi receptate general ca atare " nu ajung să fie multiplicate sau extinse la nivel naţional, din motive arbitrare. Iată de ce ar fi important ca o iniţiativă reuşită " cum este Centrul de Prevenire a Suicidului de la Cluj " condus de dna profesor Doina Cosman " a cărui valoare a fost recunoscută de forurile internaţionale de specialitate " să nu rămînă doar o realizare locală, mai ales în contextul actualei crize cu consecinţe alarmante în statistici. În ceea ce priveşte programele naţionale existente, din cîte ştiu eu, singurul program naţional de sănătate mintală este "Programul de reabilitare psihosocială în patologia psihiatrică" (3.1) al Ministerului Sănătăţii, program care ar furniza fonduri pentru dezvoltarea activităţilor de reabilitare. Dar acesta este, după mine, prost alcătuit şi necontrolat, în aşa fel încît fondurile sînt utilizate deseori în scopuri foarte îndepărtate de ţinta propusă. ONG-urile au un rol semnificativ? Există o colaborare eficientă între acestea şi stat? Sănătatea mintală este un domeniu în care în Occident ONG-urile au un rol covîrşitor, ele contînd atît pe forţa membrilor proprii, cît şi pe fonduri substanţiale din partea statului. În ţara noastră, Liga Română pentru Sănătate Mintală " singura organizaţie naţională de sănătate mintală " a aplicat cu succes unica modalitate posibilă de a acoperi funcţiile acestor ONG-uri de sănătate mintală; şi a făcut aceasta adunînd laolaltă persoanele implicate în/sau interesate de/ domeniul sănătăţii mintale. Făcînd legătură cu alte asociaţii profesionale, cu alte ONG-uri din domeniu, ea a reuşit atît o deschidere către societate, cît şi constituirea unui grup de presiune care să poată influenţa politicile de sănătate mintală ale statului. Sub egida Ligii au apărut şi s-au dezvoltat o serie de alte asociaţii sau fundaţii, ca Societatea Română Alzheimer, Fundaţia Estuar, Casa Ioana, Asociaţia pacienţilor, o serie de asociaţii ale persoanelor cu tulburări psihice sau ale familiilor acestora etc....), au fost elaborate o serie de documente absolut necesare în domeniul sănătăţii mintale (auditul naţional de sănătate mintală, legea sănătăţii mintale, politica şi planul naţional de sănătate mintală), Liga Română pentru Sănătate Mintală constituindu-se într-un partener ideal atît pe plan intern, cît şi extern. Colaborarea cu statul a fost însă mai dificilă şi aproape întotdeauna în sens unic: ministerul prelua rezultatul acţiunilor noastre, integrîndu-le apoi ca realizări proprii. Intervenţia pozitivă a Ministerului Sănătăţii a depins, de cele mai multe ori, de presiunile externe, de bunăvoinţa sau de interesul unui funcţionar superior; schimbarea Guvernului, implicit şi a acestuia din urmă, ducea la reluarea sisifică a efortului anterior. Cu naturaleţe despre boala psihică Există diferenţe esenţiale între modul în care e tratată, în general, problema sănătăţii mintale şi a tulburărilor psihice în Occident şi în România? Nu ştiu dacă există diferenţe esenţiale, dar sînt unele semnificative în legătură cu modul în care este percepută problema sănătăţii mintale. Să începem de sus. Aţi auzit vreodată, în ultimii 20 de ani, pe vreunul dintre preşedinţii sau prim-miniştrii acestei ţări referindu-se, măcar în trecere, la acest subiect? Sînt convinsă că nu; şi chiar dacă ar fi făcut-o, ar fi fost ceva pur formal. În Occident lucrurile sînt diametral opuse: nu numai că se face referire cu naturaleţe la boala psihică, dar se ajunge uneori chiar la declararea sinceră a experienţei personale sau familiale legată de aceasta. Iată două exemple: un prim-ministru scandinav a făcut public, cu cîţiva ani în urmă, faptul că se tratează pentru o afecţiune psihică, iar un preşedinte francez a vorbit fără rezerve despre implicarea sa în suferinţa psihică a uneia dintre fiicele sale. Vă puteţi imagina reacţia publicului şi a presei româneşti la o declaraţie similară a unui demnitar român? Iată deci una dintre diferenţele dintre noi şi Occident. Acelaşi gen de mentalitate poate fi constatat, păstrînd proporţiile, în toate straturile societăţii noastre de azi. De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă în mass-media românească constatăm deseori folosirea termenilor de "nebun", "spital de nebuni" sau "balamuc", în locul unor termeni mai puţin ofensatori. Nu trebuie uitat faptul că personalităţi deosebite din istorie şi din prezent " care prin creaţiile, ideile sau acţiunile lor au contribuit esenţial la progresul umanităţii " au trecut în decursul vieţii lor prin perioade de depresie, anxietate, hipomanie, paranoia… Nu este greu să-ţi închipui cum i-ar fi etichetat pe aceştia unii dintre grăbiţii şi superficialii noştri politicieni sau jurnalişti de astăzi! Bogdana Tudorache este medic primar psihiatru, preşedintă a Ligii Române pentru Sănătate Mintală. a consemnat Andrei MANOLESCU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.