Nu avem destui cititori - interviu cu Alina MUNGIU-PIPPIDI

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Nu avem destui cititori   interviu cu Alina MUNGIU PIPPIDI jpeg

Chiar dacă partidele nu mai au departamente sau „secţii“ de propagandă – pentru că acest termen are o conotaţie negativă –, de fapt, propaganda continuă să fie una dintre preocupările lor esenţiale. Există o limită între o propagandă normală, dacă-i putem spune aşa, şi o propagandă care poate fi înscrisă între lucrurile total negative?

Propaganda e în general un concept negativ. Există însă o propagandă mai puţin negativă, cea gri, în care îmbrobodeşti pe cineva – ca să mă exprim colocvial. Mai este şi cea neagră, în care truchezi, manipulezi, minţi şi defăimezi de-a dreptul. Una peste alta, aş observa că nu există nicăieri partide moderne care să mai aibă departamente care să se cheme de „propagandă“. Încet-încet, partidele şi-au externalizat vechea funcţie de propagandă din interiorul partidului şi au început să angajeze tot mai mult companii profesionale de PR, care cîştigă sume considerabile făcînd campanii sau promovînd mesajele partidelor între campanii. După părerea mea, în România în acest domeniu este o piaţă enormă, pentru că fiecare om politic, fără să-i pese de linia generală a partidului, îşi angajează propriii PR-işti şi face propriile înţelegeri cu diferite instituţii media, multora nepăsîndu-le că acel ziar le critică partidul, de vreme ce ei personal au un statut special. E, deci, o piaţă enormă de marketing politic în România, care funcţionează, în general, ca o piaţă de propagandă, cu o grijă minimală faţă de adevăr. E absolut normal ca partidele să-şi prezinte mesajele partizane, dar nu e normal ca lucrurile să capete o intensitate propagandistică în care să dispară orice legătură între fapte şi mesajele transmise. Impresionant este însă ciclul acesta istoric care s-a petrecut, pentru că în România, după ’90, au fost foarte puternic penalizate organele media care făceau simplă propagandă de partid. Ziarele partidelor au dispărut în scurt timp, fostele publicaţii comuniste au trebuit să se reformeze pentru că lumea nu cumpăra propagandă şi a fost o perioadă foarte bună în care s-a ridicat o presă mai obiectivă. Acum însă, după părerea mea, situaţia e mai rea decît cea din anii ’94-’95.

Se spune, chiar şi în străinătate, despre cîte o declaraţie mai exagerată sau chiar extremistă a vreunui politician că a fost făcută în timpul campaniei electorale, ca un fel de scuză. E normal ca politician să-ţi permiţi mai mult în campania electorală, chiar să minţi?

Nu e normal să minţi niciodată. În ţări care au un electorat competent politic, adică educat şi atent, politicienii nu mint fiindcă, dacă sînt vreodată prinşi cu minciuna, cariera lor politică s-a terminat. În ţările care nu au un asemenea electorat, cum e şi cazul nostru, unde şi organele intermediare, cum e media, nu-şi fac datoria în a informa corect despre ce spun oamenii politici şi nu duc mesajul corect la toţi votanţii, minciuna în politică nu are nici un cost. Ca atare, acest comportament este destul de răspîndit.

Mai nou, apare o altă formulă de a-ţi face propagandă. Aceea de a stîrni un scandal care aduce notorietate, iar notorietatea, fie ea şi negativă, pare să aducă, la rîndul ei, voturi. Mă gîndesc şi la povestea recentă cu Dan Diaconescu şi Oltchim. Să fie vorba de un nou mod de a substitui sau de a completa propaganda clasică?

Nu e deloc nou, să ne amintim că şi Corneliu Vadim Tudor l-a practicat foarte intens. Trebuie spus că politicianul care vrea să cîştige prin asemenea scandaluri riscă extraordinar de mult. Una este să faci audienţă de televiziune, şi cu totul alta este să cîştigi voturi. Oamenilor le place să fie stîrniţi la televiziune şi se uită mai ales la televiziunile conflictuale, nu la cele paşnice, unde te plictiseşti. Asta nu înseamnă însă că oamenilor le plac politicienii care provoacă, întreţin şi trăiesc din conflicte. Să nu uităm că Vadim Tudor, după marele scandal contra lui Băsescu în Parlament, la condamnarea comunismului, pentru prima dată nu a mai intrat cu partidul său în Parlament. În realitate, oamenii consideră că e foarte facil să faci circ şi nu vor aşa ceva. Circul este pentru televizor, nu e nici pentru Parlament, nici pentru Preşedinţie, nici pentru Guvern. Aş zice că aceia care încearcă acum lucrul acesta vor descoperi destul de repede ceea ce au descoperit şi predecesorii lor – că publicul încîntat de scandal este, de fapt, foarte limitat numeric.

Revenind la ce spuneaţi mai înainte – că lucrurile sînt mai rele acum decît în anii ’90, din punct de vedere al propagandei partidelor şi al folosirii presei ca instrument de propagandă – credeţi că puteam la un moment dat să o luăm pe altă cale, mai bună? Vedeţi vreo cauză a acestei degradări?

Cînd mi-am scris teza de doctorat despre propagandă – care a apărut în varianta literară sub titlul Românii după 1989 –, am analizat perioada ’90-’95. La începutul ei, lucrurile stăteau, evident, foarte prost, deşi începuse să apară o presă liberă. Spre sfîrşit însă, lucrurile stăteau foarte bine, în sensul că tendinţa generală era spre obiectivare şi aspiraţia asta exista chiar la vechea presă comunistă (Cristian Tudor Popescu e cel mai bun exemplu), deci oameni de la ziare care aplaudaseră minerii şi care scriseseră ei înşişi texte în acest stil, dintr-odată deveniseră promotori ai libertăţii de expresie şi ai obiectivităţii. Din păcate, lucrurile s-au stricat foarte mult şi au început să se strice cam prin ultimii ani ai mandatului Constantinescu. Explicaţia este economică. După multă reflecţie, concluziile mele sînt că, deşi România este o ţară cu o populaţie mare, are două dezavantaje enorme. Primul este acela că oamenii au început să citească ziare foarte tîrziu şi noi avem o literatură academică foarte consistentă despre faptul că actuala cifră a oamenilor care citesc ziare depinde foarte mult de numărul celor alfabetizaţi la anul 1900. De ce? Pentru că atragerea oamenilor în această lectură de calitate vs alternative facile, precum Televiziunea sau, mai nou, Internetul, s-a făcut într-un anumit moment în care ziarele n-au avut competiţie. Şi aşa s-a construit un anumit public competent şi interesat de politică. E ceva din istorie care are efecte în contemporaneitate. Acest gen de public trebuie să ajungă la o anumită dimensiune ca să-ţi permită să ai un sistem media performant din punct de vedere economic. Vorbim de ceea ce economiştii numesc economie de scară, în care nu poţi să te înscrii dacă ai cîteva sute de cititori. Îţi trebuie o cifră mult mai mare. Problema în România e că această cifră a cititorilor şi, în consecinţă, reclama capabilă să susţină presa e foarte mică. Presa românească în marea ei majoritate este subperformantă economic şi trebuie subvenţionată. Şi o subvenţionează oamenii care au interese în politică şi care prin aceste subvenţii încearcă, de fapt, să facă trafic de influenţă sau să-şi facă influenţă politică. Deci, la ora asta, în presa românească de informare nu mai există un model de business de succes. Singurul model este cel al traficului de influenţă, adică eu, om de afaceri, sînt dispus să pierd bani cu o televiziune, dacă televiziunea respectivă va face propagandă – şi pozitivă, şi negativă (campaniile acestea de compromitere sau contra cuiva) –, din care eu să mă aleg cu ceva: contracte cu statul, imunitate judiciară sau diverse alte lucruri. Acest lucru s-a construit în ultimii şapte-opt ani tot mai mult, aşa încît, la ora aceasta, zonele de autonomie sînt cvasi-inexistente. Ne-ar trebui deci 500 de mii de cititori, nu mai mult, aşa cum sînt în Polonia. Dar nu avem atîţia.

Alina Mungiu-Pippidi este politolog, preşedinte al Societăţii Academice din România, profesor la Hertie School of Governance din Berlin. În 1996 a publicat lucrarea Românii după ’89 – Istoria unei neînţelegeri, în care analizează efectele propagandei comuniste în perioada de după căderea comunismului.

a consemnat Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

5 lidia fecioru jpg jpeg
Ingredientul care încetinește îmbătrânirea cu 25% și ține inima sănătoasă. Lidia Fecioru: „Ajută la refacerea colagenului”
Lidia Fecioru oferă „leacul” împotriva îmbătrânirii și care ajută la o sănătate a inimii mult mai bună. Ingredientul de care avem nevoie pentru a fi sănătoși și a arăta bine se regăsește în aproape orice bucătărie.
aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece