Nu aduce anul cît aduce ceasul

Vitalie CIOBANU
Publicat în Dilema Veche nr. 109 din 23 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă unora, la Bucureşti, le vor fi părînd redundante sau prea de tot imprudente afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu despre sprijinul românesc pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, ele rezonează puternic la Chişinău pentru că exprimă un mesaj aşteptat şi dorit de cele aproape patru milioane de români basarabeni, diminuînd senzaţia de abandon ce se întinde ca o molimă între Prut şi Nistru. În mod curios, aceste declaraţii, care aduceau altă dată în pragul apoplexiei conducerea comunistă, azi sînt recepţionate cumva resemnat la nivel oficial şi chiar, aş adăuga, cu o satisfacţie reţinută în unele cercuri mai "tehnice" ale puterii. Basarabia a rămas pe dinafara extinderii europene şi priveşte îngrijorată la reticenţele în creştere ale Bruxelles-ului faţă de continuarea procesului. Mai ales că Uniunea Europeană a considerat pînă de curînd Republica Moldova ca intrînd "firesc" în sfera de influenţă rusească şi nu şi-a manifestat dorinţa, în ultimii 15 ani, de a interveni politic, instituţional, investiţional aici, deşi costurile unei asemenea implicări ar fi fost incomparabil mai mici decît, de exemplu, în teritoriile palestiniene, unde decenii la rînd s-au turnat bani în prostie, ca într-un butoi al danaidelor, pentru ca la capătul acestei înduioşătoare campanii filantropice principalul produs de export al zonei să fie nu vinurile, ca în Basarabia, ci corupţia şi terorismul. Nimic nu s-ar mişca în materie de reforme şi democratizare în Republica Moldova fără presiuni externe. Integrarea europeană şi-a asumat-o un partid de guvernămînt deloc convins să renunţe la vechile practici "despotice". Preşedintele Voronin are o fire foarte schimbătoare şi ţine să-şi probeze la tot pasul această "elasticitate" deconcertantă. Săptămîna trecută, într-un interviu la postul de radio Echo Moskva, comunistul nr.1 de la Chişinău şi-a exprimat regretul pentru dispariţia Uniunii Sovietice şi a vorbit patetic despre organizaţiile de pionieri şi comsomolişti pe care le cultivă partidul său. Cînd auzi asemenea cîntece de sirenă, parcă ai rebobina în memorie coşmarurile cu moşieri şi legionari ale dlui Iliescu, doar că nostalgiile sovietice prefirate de preşedintele Voronin sînt mult mai puţin fantasmatice: Moldova e aservită într-o proporţie zdrobitoare scenariilor ruseşti de putere, via Transnistria. A demonstrat-o scandalul din zilele acestea legat de lovitura de stat pe care o planifica FSB-ul prin rezidentul său, Valeriu Pasat, în martie 2005. O confirmă răceala cu care a întîmpinat majoritatea comunistă Rezoluţia APCE de condamnare a comunismului şi refuzul său categoric de a adopta o Declaraţie de disociere tranşantă faţă de propria ereditate rău famată, propusă de Opoziţie. Dar nu-i bai, în ce priveşte trecutul roşu, tovarăşii europeni manifestă destulă înţelegere. În ciuda mult trîmbiţatului consens parlamentar privind integrarea europeană şi a majorităţii tot mai consistente de cetăţeni pro-UE, relevată de sondajele de opinie, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană reprezintă exclusiv un subiect al demersurilor diplomatice şi un ritual de "aburire" a electoratului. Nu există o interiorizare profundă . a ideii de Europa şi a valorilor sale, care să se reflecte în modul de a gîndi şi în comportamentul politicienilor. Nu se ţin nici un fel de dezbateri publice pe această temă, după cum nu există dezbateri publice în general (nici măcar nu se discută despre conflictul transnistrean!) în audiovizualul de stat, controlat cu stricteţe de comunişti. Scandaloase restanţe la capitolul libertatea de expresie, independenţa justiţiei, combaterea corupţiei, liberalizarea economiei, modernizarea sistemului de educaţie ş.a. plasează Basarabia la ani-lumină de obiectivul integrării. Există, ce-i drept, un Plan de Acţiune Moldova-Uniunea Europeană, adoptat în ianuarie 2005, doar că îndeplinirea cerinţelor sale rămîne un mister pentru opinia publică. Guvernanţii comunişti trimit la Bruxelles rapoarte triumfaliste cu sarcini bifate (prima compunere de acest fel a fost expediată în septembrie 2005), exact cum trimiteau înainte de 1989 la Moscova coloane de cifre sforăitoare. Dar chiar şi aşa, vagi şi formale cum sînt, exigenţele forurilor europene reprezintă singura speranţă că mersul şontîcăit al Basarabiei spre Vest nu se va înfunda. Să nu ignorăm, apoi, presiunile de context. Însăşi calitatea de "stat de frontieră" a Occidentului va genera multiple şocuri şi tensiuni în Moldova. Unda seismică se răspîndeşte deja. Integrarea României va aduce moldovenilor, pe termen scurt, o serie de neplăceri şi necazuri. De pildă, introducerea vizelor. Va cădea, inevitabil, acordul de liber schimb între Bucureşti şi Chişinău, se vor complica relaţiile şi în alte domenii. O soluţie ar fi simplificarea condiţiilor de obţinere a cetăţeniei române. În acest moment procedura e foarte greoaie şi umilitoare, şi pare făcută anume ca să-ţi taie cheful de-a fi român. Raportate la aceste obstacole, intenţiile lui Traian Băsescu pentru Moldova par o frumoasă utopie. Însă ipohondria nu ne ajută cu nimic. Scepticismul dizolvant, livrat pe post de "expertiză" înţeleaptă şi suficientă sieşi, nu are capacitatea să mişte lucrurile înainte, să mobilizeze energii, să regenereze caractere. De aceea este tonifiant aplombul preşedintelui român, iar iniţiativele sale reuşesc, paradoxal, acolo unde abordările convenţionale se lovesc de rezistenţa unor clişee de sens contrar. E greu să faci o previziune de integrare pentru Moldova. Ar trebui să vedem, mai întîi, cum va prinde România ziua de 1 ianuarie 2007 şi cît de bine se va acomoda cu noua ipostază. Mă aştept mai degrabă la o invitaţie în NATO, poate chiar pe durata actualei legislaturi de la Chişinău. Nu aduce anul, cît aduce ceasul, iar 33 de mii de km pătraţi ai Moldovei de Est, pe lîngă cei peste 200 de mii, deja contractaţi, ai României actuale, n-ar fi mare lucru, dacă interesele lumii libere o vor cere, iar realităţile de la faţa locului o vor justifica. Vitalie Ciobanu este scriitor, redactor-şef la revista Contrafort din Chişinău şi preşedintele PEN Club Moldova.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.