Noul mutant electoral

Cristian GROSU
Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Noul mutant electoral jpeg

- naşterea, modul de utilizare şi portretul său upgradat -

Ipoteza

Pe peretele din sala de şedinţe a firmei de PR care se ocupă de strategia partidului e tabla. TABLA. Mare, cît să încapă cele 6-7 coloane cu scris citeţ despre mesaj, sloganuri, tactică, acţiune – şi tot ce le mai dă prin cap celor pricepuţi în a cotrobăi prin minţile alegătorilor de toată mîna. Pe care, cum îl iei? Cui, ce-i vinzi? Ce promisiune chiar se lipeşte? În cine, ce aşteptare poţi să redeştepţi?

Apoi ia-le pe toate şi include-le într-un singur predicat percutant, dar, atenţie! – fără să pierzi nimic.

Zis şi făcut. Atît că totul s-a prăbuşit în doar două-trei ore, cît a durat demiterea Guvernului Ungureanu în Parlament. A fost nu doar momentul în care toate partidele şi-au schimbat tactica, strategia, abordarea electoratului. Şi în care lansarea unui mesaj a devenit o acţiune anacronică, promisiunile în cascadă s-au scurs în tunelul timpului, iar amăgirile pentru dezamăgiţii care nu mai votează de ani de zile s-au dus pe apa sîmbetei.

A fost momentul în care s-a trecut la Planul B, pritocit – printr-un consens tacit care să nu tulbure apele în nici un partid de la stînga la dreapta – cu luni bune înainte, pe baza uninominalului într-un singur tur pentru locale, votat încă de anul trecut: proiectarea, fabricarea, izolarea şi folosirea noului mutant electoral, cel care urmează să decidă şi cine şi cum va lua deciziile în România. Plan care avantajează pe toată lumea, consfinţind o premieră în juna democraţie de după ’90: sistemul în care alegătorii îşi votează aleşii numai după ce mai întîi aleşii şi-au ales alegătorii.

Intriga: Mecanismele demobilizării şi proiectarea personajului

O privire lapidară, de jumătate de ceas, peste ediţiile online ale ziarelor, telecomanda vînturată cinci minute prin prime time. Nimic. Sîntem în plină campanie electorală, dar în afară de broşurile tîmpe în care candidaţii zîmbesc cartonat, nu găseşti nicăieri un mesaj electoral articulat, un program coerent şi făcut cu tragere de inimă; deşi se dispută – nu-i aşa? – atît puterea pentru patru ani, cît şi bugete de zeci, de sute de milioane de euro.

Dar mesajele electorale nu mai sînt pentru cei care citesc, şi nici măcar pentru cei care au răbdare să se mai uite la tocşourile de la televizor. În aceste arene se dau, îndeobşte, luptele deschise, purtate pînă în ultimul moment, confruntările care te ţin cu sufletul la gură, încleştările care-i fac curioşi pînă şi pe deconectaţi. Aproape că ţi-e dor de-o avalanşă de spectaculoase populisme şi de investigaţiile prin dosare servite urmate de „dezvăluiri“ frenetice despre candidaţi. De această dată mesajul este altul, şi el se adresează în mod exclusiv noului personaj.

Votul uninominal într-un singur tur a golit de tensiune şi miză confruntarea, a schimbat rînduielile şi reface socotelile:

„Cîţi candidaţi sînt?“ „Şase.“ „Sondajul ce arată?“ „Bine.“ „Cît ne trebuie?“ „Cîştigăm cu 25% din cîţi vin la vot.“

Ei, cîţi vin la vot?

O analiză făcută de Institutul de Politici Publice arată evoluţia prezenţei la vot din 1990 pînă la parlamentarele din 2008: prezenţă 76% în 1996, apoi 65% în 2000, apoi 58% în 2004, pentru ca în 2008 să ajungă la 39%.
Dacă din acest trist tablou al anilor electorali mai scoatem încleştarea dintre candidaţi (fără tensiunea şi mobilizările specifice turului al doilea, cu doar doi candidaţi) cît să punem pentru 2012: un 30% e bine? Mai punem de la noi încă un 8-10% pentru locale?

25-30% din voturile celor 30-40% care votează înseamnă 10-12% din electorat. De numai atît are nevoie un politician ca să ajungă la decizie şi la miliarde.

Punctul culminant: Folosirea personajului şi feţele sale

Odată izolat prin noua logică a votului într-un singur tur şi liniştea bine chibzuită din piaţa politică, acest 10% primeşte ştampilă şi devine personaj funcţional. Din acest moment, raportat la decizie electorală, el e o elită! Dar una care, invers decît la votul cenzitar, nu-şi permite cens-ul.

Dacă în ’90 şi ’92 alegerea era făcută de o majoritate confuză, acum „acţiunea“ cade pe umerii acestui minoritar rupt de realitate. O acţiune cu atît mai bine gestionată de politicieni, încît nu e lăsat nimic la voia întîmplării. Personajul e dezasamblat, astfel încît fiecare dintre feţele sale să fie folosită cu maximum de eficienţă. Căci fiecare reclamă o strategie aparte. Să-i vedem aşa cum îi percep politicienii:

1) Cei care oricum te votează. Avantajaţi sînt politicienii aflaţi deja în funcţii, care au deja fanii lor electorali. Cu ei e simplu: singurul mesaj despre programul politic, strategii, planuri şi viziune asupra prezentului şi viitorului încape într-o singură propoziţie: „Votaţi-mă ca să termin ce-am început!“. Sau: „Nu disperaţi, rămîn la datorie!“. Investiţii minore.

2) Activiştii, simpatizanţii cu timp liber, chibiţii, „şoşonarii“. Disciplinaţi, activi, insistenţi, sufletişti – costă mărunţiş şi nu vin cu mîna goală: mai aduc la vot o rudă, o cunoştinţă, un vecin.

3) Abia aici e niţică cheltuială: mituiţii. În noua rînduială a anului 2012, ei devin „baza“. Săraci, rupţi de realitate, obişnuiţi să „capete“ mereu cîte ceva – merg la vot. La ei se duc banii care, la alegerile trecute, se duceau pe „media şi mesaj“. Dar nu toţi, căci acest personaj colectiv costă mai puţin şi e lipsit de fasoane: uleiul şi zahărul nu se cumpără de la Non-Stop, ci direct de la producător, de şepci şi tricouri se ocupă băiatul care o să renoveze, după alegeri, şcoala, de celelalte o să se ocupe domnul care o să pună, tot după alegeri, al treilea rînd de borduri şi care o să mai asfalteze de două ori drumul.

4) Imprevizibilii. Sînt cei care vin la vot fără să-i fi chemat nimeni în mod special. De fapt, nimeni nu ştie precis de ce vin. Lipsa dezbaterilor electorale, evitarea confruntărilor şi „liniştea“ răresc serios numărul lor. Un politician bun organizator în materie de alegeri este acel politician care-i ţine pe imprevizibili în marja de eroare.

Dar ei merită atenţie: dacă salvarea din acest mecanism demobilizator va fi vreodată posibilă şi dacă alegerile vor reuşi vreodată să impună atît un alt criteriu de-a alege decidenţii, cît şi o altă structură de politician, ea va veni de la imprevizibili.

Deznodămîntul. Răspunderea personajului: alegeri şi selecţia „noii clase politice“

Progresăm? Hai să vedem. Mai întîi: momentul e rarisim. Scena noastră politică trece printr-un moment sensibil – schimbarea de generaţii în marile noastre partide (şi la PDL, şi la PSD).

Ce va rezulta din această schimbare va fi – aşa cum a fost, pînă la urmă, în toţi cei 22 de ani – produsul electoratului care-şi foloseşte ştampila. Tocmai de aceea, un atare moment de tranziţie în clasa politică avea nevoie de un sistem de vot care să ascută confruntarea, să dinamizeze dezbaterea, să aleagă apele. Lucrurile stau, însă, pe dos.

Sigur, strategiile şi socotelile, analizele şi anticipările bazate pe studiul comportamentelor sociale sînt ceva mai complicate. Acolo, la bază, în „coledzi“ (cum ar zice amicul Dandanache), problema cam aşa se pune. Eu, unul, aş fi mai curios cum arată politicienii celor (mulţi – majoritatea!) care nu mai votează.

Da: separat, în felul său, de ceilalţi şi proiectat după desenul de mai sus, ne va livra politicienii el: noul mutant electoral care se numeşte 10%.

Cristian Grosu este jurnalist, redactor-şef la cursdeguvernare.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

calin georgescu jpg
Călin Georgescu acuză o scădere masivă pe TikTok. Cum a ajuns de la „milioane de vizualizări” la doar „câteva zeci de mii”
Candidatul pro-rus Călin Georgescu spune despre contul său principal de TikTok că este victima unei operațiuni de shadowban, iar vizualizările au scăzut dramatic.
1 barbut jpg jpeg
„Nu vă jucați viitorul la barbut”. Un specialist în economie vorbește de „risc masiv de faliment si austeritate”, dacă Georgescu câștigă alegerile
Planurile lui Georgescu, puse în practică, înseamnă risc mare ca România să piardă zeci de miliarde fonduri europene din PIB. Calculați câte joburi se pierd aici, de la constructori, șoferi, la personal tehnic din diverse domenii, avertizează un specialist român.
banner Iasmina Hill png
Cât de bine s-a simțit Iasmina Hill de Ziua Recunoștinței în America! A lăsat curcanul pentru o super cină la un restaurant luxos! „Am mâncat ca regii”
De când este căsătorită cu milionarul american Bradford Hill, frumoasa româncă Iasmina Hill are o viață ca în povești și își face toate poftele.
victor ponta id76298 inquam photos octav ganea jpeg
Cu cine va vota Victor Ponta. Răspunsul neașteptat al fostului premier: „Nu o să votez cu..."
Victor Ponta a spus clar că nu o va vota pe Elena Lasconi în finala prezidențială de duminică, însă nu s-a exprimat nici în favoarea lui Călin Georgescu.
Diana Șoșoacă FOTO Inquam Photos / George Călin
Diana Șoșoacă: „Eu şi colegii mei primim să ne sacrificăm”. Cum arată guvernul cu 31 de membri al SOS România
Președinta SOS România, Diana Șoșoacă, a anunțat că partidul său se poate „sacrifica” la guvernare, în contextul perioadei grele care urmează, propunând o listă cu 31 de miniștri.
Elena Lasconi declaratii dupa primul tur 25 noiembrie 2024  Foto Inquam Photos Octav Ganea (3) jpg
Miting pro-Europa în Piața Victoriei, anunțat de Elena Lasconi: „Vino alături de mine”
Elena Lasconi, președinta și candidata USR în turul II al alegerilor prezidențiale, a anunțat pe rețelele de socializare un miting pro-Europa în Piața Victoriei.
IMG 2994 1536x1152 jpeg
Jaf armat la o bancă din Călărași. Un individ cu cagulă a amenințat angajații și a fugit cu o sumă importantă de bani
Un jaf armat a avut loc marți seară în municipiul Călărași. Un bărbat a amenințat angajații și a fugit cu o sumă importantă de bani. Polițiști au împânzit zona și îl caută pe atacator.
Refugiati cu copii din Mariupol ajung la punctul de evacuare din Zaporizhzhia Ucraina FOTO EPA-EFE
Avioane sub controlul lui Putin, folosite pentru a deporta copii ucraineni
Un raport al Yale School of Public Health arată că avioane şi fonduri prezidenţiale ruse au fost utilizate într-un program prin care sute de copii au fost luaţi din teritorii ucrainene ocupate, au fost privaţi de identitatea ucraineană şi plasaţi în familii ruse.
Valentina Aldea 3  jpeg
Iată pe cine trimite POT în Parlamentul României! De pe site-urile de adulți, direct în Senat?
Valentina Aldea, candidată din partea Partidului Oamenilor Tineri (POT) și cunoscută online sub numele Justin Jade, a fost aleasă senator, stârnind controverse din cauza trecutului său ca videochatistă, în contrast cu valorile promovate oficial de partidul său.