Normalitatea și tulburarea

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
image

Trecuseră primele două săptămîni de lockdown și încercam să trăim cu restricțiile impuse pentru scăderea ratei de infectare cu COVID-19. Măști purtate pretutindeni, limitarea accesului la tot ceea ce înseamnă viață socială – evenimente, muncă, plimbări prin parc, vacanțe, petreceri, sport. Totul se întîmpla de acasă, iar pentru a putea ieși pe stradă era nevoie de o constrîngătoare declarație pe propria răspundere cum că ai ieșit pentru ceva foarte important. Normalitatea banalului nostru cotidian era pusă între paranteze. Atunci au început să apară știri despre întîmplări dintr-o altă lume. Delfini care-și făceau apariția prin canalele din Veneția, orașe ale Europei care se bucurau de un aer mult mai curat, ca efect al scăderii traficului auto, accelerarea evadării din mediul urban către mediul rural pentru un contact mai hrănitor cu natura, părinți care descoperau că pentru a-și face copiii fericiți era nevoie să devină prezenți fizic și emoțional în viața acestora. Tot pe atunci, într-o după-amiază care mă găsea pe străzile liniștite ale Bucureștiului, am dat peste o scenă pe care nu o mai trăisem din copilărie. În mijlocul unei străduțe din centrul orașului, una care de obicei era acaparată de mașini prinse în ambuteiaj, patru copii stăteau pe jos, turcește, jucînd cărți. Lîngă ei mai erau lăsate cîteva palete de badminton și o minge de fotbal. Erau absolut nestingheriți, regi și regine ai unui tărîm liniștit, în care nimeni nu părea să aibă puterea de a-i deranja. Mi-am dat seama atunci că uitasem de această normalitate pe care o trăisem în copilăria mea și că mă adaptasem de minune să supraviețuiesc într-un alt firesc, cel al unui oraș care nu mai era de mult pentru oameni. 

Statistic, normalitatea este înțeleasă ca medie a comportamentelor întîlnite în rîndul membrilor unui grup. Normal este ceea ce manifestăm preponderent la nivel colectiv. Doar că normalitatea depinde și de context. Într-un fel ne comportăm atunci cînd putem gestiona fără greutate evenimentele din jurul nostru și într-un alt fel ne purtăm atunci cînd eului nostru îi este greu să se confrunte cu realitatea. Cel de-al doilea context este cel al traumelor.

Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona. Nu este nevoie să avem de-a face cu evenimente cataclismice, distrugătoare de lumi, ci doar cu orice eveniment care nu stă în puterea eului nostru. De pildă, chiar visele noastre. Se aude perfect în germanul „traum”, care se traduce prin „vis”. Visele sînt evenimente ale psihicului nostru care nu stau în puterea conștiinței. Ceea ce visăm este trăit ca realitate, ni se întîmplă fără a putea controla și uneori ne depășește puterea de a rezista sau de a suporta. În acest ultim caz ne trezim și spunem că am avut un coșmar.

La fel, mai ales în primii noștri ani de viață, un accident grav al unui membru apropiat al familiei poate fi greu de digerat. Și mai greu de gestionat sînt agresiunea fizică, umilințele, minimalizarea sau ignorarea emoțională pe care mulți dintre noi le-am avut de îndurat din partea unor părinți la rîndul lor purtători de răni neștiute. Cînd analistul jungian Donald Kalsched vorbea despre „Kandaharul copilăriilor noastre traumatizate” nu era figurativ, ci foarte descriptiv.

Răspunsul psihicului nostru față de evenimentele traumatizante sînt mecanismele de apărare. Unele sînt primitive, altele sînt imature, iar cîteva cele mature. Spre cele din urmă tindem, pentru că ele sînt cele care presupun prezența în cea mai mare măsură a reflexivității noastre, așa cum este cazul asertivității, al umorului, al sublimării sau al compensării. Problema este cu cele imature și cu cele primitive pentru că în ele inconștientul este mult mai prezent. Pe cele din urmă le dezvoltăm din primele luni ale vieții noastre, dacă nu le-am moștenit chiar transgenerațional de la părinți, bunici, străbunici, și acționează independent de conștiința noastră. Se declanșează pe negîndite și cu multă energie emoțională ca niște soft-uri, care rulează pînă cînd se asigură că și-au făcut treaba: prezervarea inocenței rămase în psihicul persoanei care a trăit trauma. Problema cu ele este aceea că se manifestă ca un ministru al Apărării care se transformă într-un tiran. Devenim prizonierii unui străjer care se comportă ca un temnicer cu idei fixe și puține. Mecanismele defensive nu ne ajută să ne întărim eul, capacitatea acestuia de a conține emoții și trăiri. Nu ne ajută nici să ne dezvoltăm personalitatea, nici să creștem pentru a putea înfrunta pericolul. Ci au ca scop să îndepărteze posibila amenințare: durerea pe care am putea să o retrăim dacă ne-am apropia de o situație dureroasă precum cea din contextul suferinței inițiale. Or, asta înseamnă să devenim prizonieri într-o logică a supraviețuirii. Una în care angoasa, anxietatea, frica sînt omniprezente. Normalitatea noastră este foarte adesea o cumințenie astenică plină de raționalizări, proiecții, deplasări, refulări, regresări sau negări oarbe. Nu doar că ne obișnuim cu răul, ci ne adaptăm lui pentru a ne salva viața. Iar prin asta îi rămînem, de fapt, fideli. Îl lăsăm neconfruntat prin conservarea neputinței noastre. „Rău cu rău, dar mai rău fără rău”, unul dintre hit-urile înțelepciunii adaptative care ne țin prizonieri în logica supraviețuirii.

Se întîmplă uneori ca normalitatea vieții confiscate de anestezia mecanismelor de apărare să fie tulburată. Unele evenimente provoacă o anxietate atît de mare încît vechile tipare defensive sînt puse la încercare. Prin asta ele se arată a nu mai fi suficient de eficiente, fie își pot dezvălui tușele groase și nerealiste în încercarea lor de supracompensare, fie ne stimulează capacitatea de a ne observa mai atent, de a ne vedea mai bine.

image

Părintele André Scrima considera că evenimentele tulburătoare care au loc în lume sînt semnul că Sfîntul Duh lucrează întru vindecarea omului. Pentru a ilustra acest mod de a vedea evenimențialitatea istorică, el trimitea către pericopa evanghelică în care se amintește despre Scăldătoarea de la Vitezda, cea lîngă care o mulțime de oameni bolnavi așteptau tulburarea apei, semn că Îngerul Domnului se pogorîse astfel încît cel dintîi om care se atingea de apă se vindeca de orice boală era stăpînit (Ioan 5, 1-4). Conform acestei înțelegeri, cel mai mare pericol sufletesc de care este pîndit omul e tocmai încremenirea în normalitatea mecanismelor defensive, cîrjele existențiale care ne lasă impresia că sîntem sănătoși. Ba chiar, am putea amplifica, Hristos vindecă tocmai un paralitic și o mai și face de ziua Sabatului, tulburînd astfel rigiditatea procedural defensivă a iudeilor.

Merită observat că mai multe mituri importante ale creației vorbesc despre un început în care era întuneric sau haos și din care, deodată, își face apariția un principiu animator care pune în act Creația, ca Ordine opusă Haosului (Jeanine Auger Roose, The Still Point of the Turning World,  Murray Stein, Mad Parts of Sane People in Analysis, ed. Chiron Publications, 2018).

Textul iudeo-creștin al Genezei vorbește despre „Duhul [suflarea] lui Dumnezeu [care] se purta peste fața apelor”. Așa-zisul mit pelasgian al creației vorbește despre zeița Eurinome care, ieșind din Haos, începe să danseze deasupra apelor, astfel încît vîntul stîrnit de mișcarea ei face posibilă lumea. Iar mitul orfic al creației vorbește și el despre Vînt, Spirit sau Aether, Haos și un Ou Cosmic din care se naște Eros pentru a pune în mișcare Cosmosul. În diversele variante și adaptări ale acestor mituri, vîntul, suflarea este cel/cea care tulbură apele haosului pentru a face posibilă Creația. Toate aceste imagini ne spun că Haosul este ceva static, încremenire, pasivitate și rigiditate amorfă. Și că din el se poate ieși doar în măsura în care ceva este pregătit să tulbure apele inconștientului din interiorul cărora se manifestă mecanismele noastre de apărare.

„Să mă pomenești la vii, puțin adormiți, dar vii”, mi-a zis într-o zi un Părinte conștient de pasivitatea în care fusese aruncat de normalitatea supraviețuirii de zi cu zi. Și nu e o treabă ușoară să ai această conștiință a faptului de a fi ușor somnolent. Să ne amintim de tulburarea dreptului Iov. Întreaga năpastă căzută pe capul său este făcută posibilă tocmai de adormirea sa. La adăpostul statutului informal de „cel mai credincios dintre credincioși”, în apogeul relației de pînă atunci cu Dumnezeu, Iov ajunge să doarmă în papucii relației cu divinitatea. Viața lui căzuse într-o soporifică normalitate. Avea copii, supuși și averi – expresii ale darurilor acestei relații –, iar din ecuație lipsea tocmai relația, starea de tindere către adîncul sufletului său.

În aceste momente de platfus existențial ar fi bine să ne putem întreba dacă nu cumva e ceva ce nu facem bine, dacă nu sîntem pe undeva jucați de mecanismele supraviețuirii. Iar dacă răspunsul întîrzie să vină avem de sperat la o limpezitoare tulburare.

Andrei Găitănaru este psihoterapeut și publicist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Romania   Schengen Foto shutterstock 2345910601 jpg
Aderarea României la Schengen terestru: Întâlnire, vineri, între România, Austria şi Bulgaria
Miniştrii afacerilor interne din România, Bulgaria, Ungaria şi Austria se reunesc, vineri, la Budapesta, pentru discuţii informale legate de data la care ar urma să aibă loc intrarea României şi Bulgariei în Schengen terestru.
stampila de vot alegeri romania foto inquam photos
De ce acte avem nevoie pentru a vota la alegerile prezidențiale
Pe 24 noiembrie 2024, românii sunt chemați la urne. Important de reținut este că nu toate documentele de identitate sunt acceptate pentru a putea exercita dreptul de vot, așa cum este pașaportul simplu sau electronic.
revolutia Portocalie Ucraina, foto wikimedia jpg
22 noiembrie: Revoluția Portocalie din Ucraina. În 1963 a fost asasinat președintele american John F. Kennedy
La 22 noiembrie 2004, zeci de mii de manifestanți s-au adunat în Kiev, protestând împotriva rezultatului alegerilor prezidenţiale. Tot într-o zi de 22 noiembrie a murit singura fiică a lui Stalin, cea care a declanşat un scandat internaţional atunci când a cerut azil politic în SUA.
truck 2920533 1280 jpg
Este obligatoriu să faci asta dacă ești pe drum. În caz contrar, primești amendă până la 50.000 de lei
Începând cu 21 noiembrie 2024, regimul sancțiunilor aplicabile pentru nerespectarea obligațiilor de raportare în cadrul sistemului RO e-Transport a fost revizuit, astfel încât să reflecte mai bine gravitatea și frecvența abaterilor.
image png
Val de reacții la adresa Cristinei Șișcanu după ce a declarat că nu lasă familia să intervină între ea și Mădălin Ionescu: „Dar ce ți-au făcut? Sau îi atenționezi aici?”
Cristina Șișcanu a încins din nou spiritele pe internet, în urma unei postări pe care a făcut-o pe Facebook. Vedeta a povestit că atât ea, cât și Mădălin Ionescu, nu au permis niciodată altor persoane să intervină în relația lor, chiar dacă făceau parte din familie.
sectie votare jpg
Ghidul alegerilor de duminică, pentru viitorul preşedinte
Duminică are loc primul tur al alegerilor prezidenţiale din România. Secţiile de votare vor fi deschise între orele 7.00 – 21.00. Click! vă spune tot ce trebuie să ştiţi despre această zi. Dacă nici un candidat nu obţine în primul tur 50 la sută plus 1 din numărul voturilor valabil exprimate, are lo
lovituri Beirut/ FOTO:AFP
Aviaţia israeliană a bombardat intens sudul Beirutului. Lovituri și în estul Libanului, unde au murit 22 de oameni
Aviaţia israeliană a bombardat pe tot parcursul zilei de jou periferia de sud a capitalei libaneze Beirut, considerată un bastion al grupării Hezbollah, precum şi estul Libanului, unde 22 de persoane au fost ucise, potrivit autorităţilor libaneze.
amabasada romaniei chisinau
Alegeri prezidențiale 2024. Unde pot vota moldovenii cu cetățenie română
Moldovenii cu cetățenie română își vor putea exercita dreptul electoral în cadrul a 59 de secții de votare, care vor fi deschise timp de trei zile, adică în perioada 22-24 noiembrie.
banner viorel lis png
Viorel Lis, internat de 2 săptămâni în spital. Cât de gravă este situația fostului edil al Capitalei
Vești neplăcute legate de starea de sănătate a lui Viorel sunt făcute de soția sa, Oana Lis. Fostul edil al Capitalei se află internat, pe patul de spital, de mai bine de două săptămâni. Informațiile complete le aflați din rândurile de mai jos.