Nori bizari & limonadă - concertele

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Nori bizari & limonadă   concertele jpeg

Scena indie – numită „Nori bizari & bucurie“ – va aduce trupe din zona alternativă a rock-lui: KUMM şi Les Elephants Bizarres, respectiv a hip-hop-ului: Norzeatic împreună cu Avant’n’Gard feat. Tavi Scurtu şi Anghel Mailat; în timp ce scena jazzy – numită „Jazz & limonadă“ – îi va prezenta pe Maria Răducanu, împreună cu contrabasistul newyorkez Chris Dahlgren şi pe Jazzybirds. I-am întrebat pe muzicieni ce mai e nou în cariera lor şi ce înseamnă pentru ei faptul că o să cînte pe scenele Festivalului Dilema veche.

● JAZZYBIRDS

Momentan încercăm să renunţăm la piesele jazz „răsuflate“, din programul nostru, şi să le înlocuim treptat cu piese proprii sau cu preluări mai speciale, mai puţin cîntate de alţii. Căutăm să fidelizăm un public exigent care să ne motiveze în munca noastră. Nu pretindem că sîntem o trupă de jazz, nici nu vrem să fim judecaţi ca atare, vrem doar să oferim publicului ceea ce un englez ar numi quality time. Invitaţia de a cînta la festival ne onorează cu atît mai mult cu cît, pînă acum, nu am văzut borcane învelite cu paginile revistei, nici foc pentru grătar aprins cu Dilema veche. Asta nu poate decît să ne încînte. Veniţi la concertul Jazzybirds! O să fim şi noi acolo!

● KUMM

Am terminat de curînd înregistrările pentru al şaselea nostru album de studio. În vara asta vom cînta, pe lîngă piese mai vechi şi mai cunoscute ale trupei, şi cîteva cîntece de pe albumul nou, unele chiar în primă audiţie. De altfel, am lansat, acum două luni, şi primul single al albumului: „Să nu spui nimănui“, al cărui videoclip poate fi văzut pe YouTube. Componenta actuală a trupei îi cuprinde pe Eugen Nuţescu-Oigăn (voce, chitară), Mihai Iordache (saxofon), Kovács András (keyboards), Uţu Pascu (bas) şi John Ciurea (tobe). Cu Dilema veche am discutat de multe ori, în timpul existenţei noastre, despre muzică şi nu numai, şi ne bucurăm că avem, în sfîrşit, posibilitatea să ne întîlnim faţă în faţă cu publicul din Alba Iulia.

● LES ELEPHANTS BIZARRES

Am început cu o „returmare“ – scuzaţi gluma –, dar am mai strîns nişte elefanţi pe lîngă cei care eram. Am ajuns la un număr de opt, cu ajutorul unui percuţionist – Ati de Chile, un saxofonist – Sofian Miron, şi încă un chitarist – Jean-Victor Piloiu.

Ajunşi în acest punct şi cu noi trompe luminate, am redescoperit minunea acustică, motiv pentru care, la un moment dat, în această toamnă punem la cale un turneu acustic în cîteva locuri mai inedite şi puţin mai diferite faţă de ceea ce se aşteptau fanii noştri. O să fie cel puţin bizar. Ultima creaţie, „În culori“, va suferi şi ea oarecare modificări electrice şi, cel mai probabil, va fi legată şi de un videoclip. Pînă la finalizarea planurilor enumerate, nu vă faceţi griji, turma nu se va lăsa pe trompă, aşa că, pe lîngă transpunerea în formă acustică a şi mai multor piese din repertoriul bizar, se lucrează şi la piese noi, mai ales că, în noua formulă, ideile zboară prin sala de repetiţii ca elefanţii pe cer.

Vechea dilemă a elefantului: între urechile mari ale fiecărui elefant bizar se zbate un creier ce rezonează plăcut la teme sociale şi culturale, iar Dilema veche reuşeşte să bucure turma cu articolele sale. E bine de ştiut că mai sînt persoane şi instituţii care încearcă să ţină trompele şi creierele la doi-douăzeci! Ne bucură enorm că oamenii cu dileme s-au gîndit să includă în festivalul lor nişte elefanţi bizari. Şi tocmai pentru aceste lucruri frumoase, vrem să venim la eveniment cu forma acustică şi să bucurăm pe toată lumea cu reinterpretările pieselor noastre. Mai avem în plan şi cîteva surprize pe scenă, pentru a ajunge la un next level: „Dilema Bizara“. Ne vedem în Cetate. TROMPA SUS!

● MARIA RĂDUCANU

A cînta este un proiect exhaustiv în sine. Eu şi Chris Dahlgren pregătim concerte, turnee, înregistrări, albume. Cîntăm şi vrem să credem că o facem bine, astfel încît, ascultînd ceea ce cîntăm în concerte, să avem senzaţia că ascultăm ceva ce, multă vreme, multe urechi şi multe suflete o vor lua ca pe o hrană. Şi mîine, şi poimîine. Cei de azi, copiii lor, nepoţii noştri. Nu pregătim nimic nou, decît în măsura în care noi sîntem noi. E foarte posibil să fim. E foarte posibil să mergem în acea direcţie în care muzica are melodie, are tîlc, are miez; să ajungem într-un loc unde muzica îşi permite să se distanţeze şi să comenteze pînă la deconstrucţia în mici fărîme (vezi improvizaţia), să se bucure de ceea ce descoperă şi să transmită celor ce au în faţă (şi-n urechi, şi-n fiinţă) bucuria fără cuvinte. Un prieten, pianist, muzician, Siegried Kessler, spunea odată că „orice lucru măreţ, dacă e plictisitor, s-ar putea să aibă o problemă.“ Credem în împărtăşire, în comunicare, cum vreţi să-i spuneţi. Altfel, am face muzică de colivie preferenţială, am da mp3-uri prietenilor buni, „iniţiaţi“. Mai convenţional spus, să nu vă mire dacă veţi auzi că s-au şi scos nişte albume. Anul acesta. Şi anul ce vine.

Dilema veche e un vestigiu. Ne raportăm, aşadar, la acest vestigiu. Ne imaginăm o lume îmblînzită de cărţi, de cărţi care comunică între ele, de cititori care intră în vertijul comunicării livreşti şi se simt astfel mai puţin singuri, mai puţin ciudaţi, mai „salvaţi“. Nu-i de ici-de colo.

De ce n-ar trebui să rataţi recitalul nostru? Pentru că aveţi şanse minime de a vedea/asculta/simţi aşa ceva, pe căile media. Cum ar fi să mergi să vezi o cîntăreaţă cîntînd pe bune cu un contrabasist o muzică pe cît de simplă formal, pe atît de inedită în fapt? E ca şi cum ai veni să asişti la naşterea şi înflorirea muzicii, floare-care’nfloare-noaptea-pe răcoare. Veniţi, ascultaţi şi, mai ales, nu vă minţiţi – cînd trăiţi „sub vremi“, vremi ale depersonalizării în masă. Veniţi şi trăiţi – ca pe un cadou excentric, fără cod de bare!

● NORZEATIC

Anul trecut am lansat două albume, cel cu Khidja şi cel solo, iar din toamnă am tot avut concerte, în diverse formule (solo, împreună cu Tavi Scurtu, cu Avant’n’Gard şi alte colaborări). Aşa că acum nu lucrez la un material anume, însă strîng idei pe care le experimentăm live. Din cînd în cînd, mai apare cîte-o piesă, videoclip sau colaborare. Tocmai am lansat un clip nou – „În clar cu roşu Montana“ şi urmează concertele de la Roşia Montană (Fîn Fest) şi de la Alba Iulia. Iar din toamnă mai vedem pe unde ne duc drumurile.

Întîi de toate, mă bucur că Dilema veche m-a încurajat încă de la debutul discografic cu Khidja, din 2010, publicînd texte, recenzînd albumele şi încadrîndu-ne drept cultură, nu subcultură. Maria Balabaş de la Avant’n’Gard scrie articole cu profil muzical pentru revistă şi, nu în ultimul rînd, toţi cinci citim Dilema veche şi sîntem fani. Mai mult, am avut bucuria să cînt de două ori pînă acum în Alba Iulia, cu toţii iubim acest oraş şi Cetatea şi aşteptăm cu drag concertul. Formula Norzeatic şi Avant’n’Gard (featuring Tavi Scurtu la baterie şi Anghel Mailat la bas) e proaspătă şi foarte specială – pînă acum am testat-o în Timişoara şi în Bucureşti, la Street Delivery şi în deschidere la Akua Naru. Şi a fost primită surprinzător de bine. Într-un fel, sînt două trupe într-una singură – eu, pe de-o parte, cu proiectul solo, iar Avant’n’Gard (Maria şi Mihai Balabaş) cu specificul muzicii improvizate. Tavi şi Anghel sînt liantul pe partea de groove, de ritm. E o formulă care funcţionează foarte bine şi care pe noi ne bucură şi ne împlineşte. Sînt sigur că ne vom simţi foarte bine pe scenă şi vă aşteptăm să vă alăturaţi.



FANFARA CIOCÂRLIA, care va cînta în închiderea Festivalului, este una dintre cele mai iubite fanfare din întreaga lume. Cunoscută mai mult în străinătate decît în țară, Fanfara Ciocârlia a împlinit 16 ani de cînd s-a format și de cînd duce muzica românească în toate colțurile lumii. Are apariţii în mai multe filme şi interpretări inedite ale unor piese celebre, cum ar fi tema muzicală a seriei James Bond şi "Caravana" lui Duke Ellington, cărora le-a impregnat amprenta muzicii rome. Varianta lor pentru piesa "Born To Be Wild" a fost inclusă în 2006, în filmul Borat. Dintre albumele lor amintim: Baro Biao, Iag Bari, Queens and Kings şi Balkan Brass Battle.


pagină realizată de Luiza VASILIU şi Marius CHIVU

Foto: Gabi HIRIT, Claudiu POPESCU, precum şi din arhiva personală a muzicienilor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.