Nori bizari & limonadă - concertele

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Nori bizari & limonadă   concertele jpeg

Scena indie – numită „Nori bizari & bucurie“ – va aduce trupe din zona alternativă a rock-lui: KUMM şi Les Elephants Bizarres, respectiv a hip-hop-ului: Norzeatic împreună cu Avant’n’Gard feat. Tavi Scurtu şi Anghel Mailat; în timp ce scena jazzy – numită „Jazz & limonadă“ – îi va prezenta pe Maria Răducanu, împreună cu contrabasistul newyorkez Chris Dahlgren şi pe Jazzybirds. I-am întrebat pe muzicieni ce mai e nou în cariera lor şi ce înseamnă pentru ei faptul că o să cînte pe scenele Festivalului Dilema veche.

● JAZZYBIRDS

Momentan încercăm să renunţăm la piesele jazz „răsuflate“, din programul nostru, şi să le înlocuim treptat cu piese proprii sau cu preluări mai speciale, mai puţin cîntate de alţii. Căutăm să fidelizăm un public exigent care să ne motiveze în munca noastră. Nu pretindem că sîntem o trupă de jazz, nici nu vrem să fim judecaţi ca atare, vrem doar să oferim publicului ceea ce un englez ar numi quality time. Invitaţia de a cînta la festival ne onorează cu atît mai mult cu cît, pînă acum, nu am văzut borcane învelite cu paginile revistei, nici foc pentru grătar aprins cu Dilema veche. Asta nu poate decît să ne încînte. Veniţi la concertul Jazzybirds! O să fim şi noi acolo!

● KUMM

Am terminat de curînd înregistrările pentru al şaselea nostru album de studio. În vara asta vom cînta, pe lîngă piese mai vechi şi mai cunoscute ale trupei, şi cîteva cîntece de pe albumul nou, unele chiar în primă audiţie. De altfel, am lansat, acum două luni, şi primul single al albumului: „Să nu spui nimănui“, al cărui videoclip poate fi văzut pe YouTube. Componenta actuală a trupei îi cuprinde pe Eugen Nuţescu-Oigăn (voce, chitară), Mihai Iordache (saxofon), Kovács András (keyboards), Uţu Pascu (bas) şi John Ciurea (tobe). Cu Dilema veche am discutat de multe ori, în timpul existenţei noastre, despre muzică şi nu numai, şi ne bucurăm că avem, în sfîrşit, posibilitatea să ne întîlnim faţă în faţă cu publicul din Alba Iulia.

● LES ELEPHANTS BIZARRES

Am început cu o „returmare“ – scuzaţi gluma –, dar am mai strîns nişte elefanţi pe lîngă cei care eram. Am ajuns la un număr de opt, cu ajutorul unui percuţionist – Ati de Chile, un saxofonist – Sofian Miron, şi încă un chitarist – Jean-Victor Piloiu.

Ajunşi în acest punct şi cu noi trompe luminate, am redescoperit minunea acustică, motiv pentru care, la un moment dat, în această toamnă punem la cale un turneu acustic în cîteva locuri mai inedite şi puţin mai diferite faţă de ceea ce se aşteptau fanii noştri. O să fie cel puţin bizar. Ultima creaţie, „În culori“, va suferi şi ea oarecare modificări electrice şi, cel mai probabil, va fi legată şi de un videoclip. Pînă la finalizarea planurilor enumerate, nu vă faceţi griji, turma nu se va lăsa pe trompă, aşa că, pe lîngă transpunerea în formă acustică a şi mai multor piese din repertoriul bizar, se lucrează şi la piese noi, mai ales că, în noua formulă, ideile zboară prin sala de repetiţii ca elefanţii pe cer.

Vechea dilemă a elefantului: între urechile mari ale fiecărui elefant bizar se zbate un creier ce rezonează plăcut la teme sociale şi culturale, iar Dilema veche reuşeşte să bucure turma cu articolele sale. E bine de ştiut că mai sînt persoane şi instituţii care încearcă să ţină trompele şi creierele la doi-douăzeci! Ne bucură enorm că oamenii cu dileme s-au gîndit să includă în festivalul lor nişte elefanţi bizari. Şi tocmai pentru aceste lucruri frumoase, vrem să venim la eveniment cu forma acustică şi să bucurăm pe toată lumea cu reinterpretările pieselor noastre. Mai avem în plan şi cîteva surprize pe scenă, pentru a ajunge la un next level: „Dilema Bizara“. Ne vedem în Cetate. TROMPA SUS!

● MARIA RĂDUCANU

A cînta este un proiect exhaustiv în sine. Eu şi Chris Dahlgren pregătim concerte, turnee, înregistrări, albume. Cîntăm şi vrem să credem că o facem bine, astfel încît, ascultînd ceea ce cîntăm în concerte, să avem senzaţia că ascultăm ceva ce, multă vreme, multe urechi şi multe suflete o vor lua ca pe o hrană. Şi mîine, şi poimîine. Cei de azi, copiii lor, nepoţii noştri. Nu pregătim nimic nou, decît în măsura în care noi sîntem noi. E foarte posibil să fim. E foarte posibil să mergem în acea direcţie în care muzica are melodie, are tîlc, are miez; să ajungem într-un loc unde muzica îşi permite să se distanţeze şi să comenteze pînă la deconstrucţia în mici fărîme (vezi improvizaţia), să se bucure de ceea ce descoperă şi să transmită celor ce au în faţă (şi-n urechi, şi-n fiinţă) bucuria fără cuvinte. Un prieten, pianist, muzician, Siegried Kessler, spunea odată că „orice lucru măreţ, dacă e plictisitor, s-ar putea să aibă o problemă.“ Credem în împărtăşire, în comunicare, cum vreţi să-i spuneţi. Altfel, am face muzică de colivie preferenţială, am da mp3-uri prietenilor buni, „iniţiaţi“. Mai convenţional spus, să nu vă mire dacă veţi auzi că s-au şi scos nişte albume. Anul acesta. Şi anul ce vine.

Dilema veche e un vestigiu. Ne raportăm, aşadar, la acest vestigiu. Ne imaginăm o lume îmblînzită de cărţi, de cărţi care comunică între ele, de cititori care intră în vertijul comunicării livreşti şi se simt astfel mai puţin singuri, mai puţin ciudaţi, mai „salvaţi“. Nu-i de ici-de colo.

De ce n-ar trebui să rataţi recitalul nostru? Pentru că aveţi şanse minime de a vedea/asculta/simţi aşa ceva, pe căile media. Cum ar fi să mergi să vezi o cîntăreaţă cîntînd pe bune cu un contrabasist o muzică pe cît de simplă formal, pe atît de inedită în fapt? E ca şi cum ai veni să asişti la naşterea şi înflorirea muzicii, floare-care’nfloare-noaptea-pe răcoare. Veniţi, ascultaţi şi, mai ales, nu vă minţiţi – cînd trăiţi „sub vremi“, vremi ale depersonalizării în masă. Veniţi şi trăiţi – ca pe un cadou excentric, fără cod de bare!

● NORZEATIC

Anul trecut am lansat două albume, cel cu Khidja şi cel solo, iar din toamnă am tot avut concerte, în diverse formule (solo, împreună cu Tavi Scurtu, cu Avant’n’Gard şi alte colaborări). Aşa că acum nu lucrez la un material anume, însă strîng idei pe care le experimentăm live. Din cînd în cînd, mai apare cîte-o piesă, videoclip sau colaborare. Tocmai am lansat un clip nou – „În clar cu roşu Montana“ şi urmează concertele de la Roşia Montană (Fîn Fest) şi de la Alba Iulia. Iar din toamnă mai vedem pe unde ne duc drumurile.

Întîi de toate, mă bucur că Dilema veche m-a încurajat încă de la debutul discografic cu Khidja, din 2010, publicînd texte, recenzînd albumele şi încadrîndu-ne drept cultură, nu subcultură. Maria Balabaş de la Avant’n’Gard scrie articole cu profil muzical pentru revistă şi, nu în ultimul rînd, toţi cinci citim Dilema veche şi sîntem fani. Mai mult, am avut bucuria să cînt de două ori pînă acum în Alba Iulia, cu toţii iubim acest oraş şi Cetatea şi aşteptăm cu drag concertul. Formula Norzeatic şi Avant’n’Gard (featuring Tavi Scurtu la baterie şi Anghel Mailat la bas) e proaspătă şi foarte specială – pînă acum am testat-o în Timişoara şi în Bucureşti, la Street Delivery şi în deschidere la Akua Naru. Şi a fost primită surprinzător de bine. Într-un fel, sînt două trupe într-una singură – eu, pe de-o parte, cu proiectul solo, iar Avant’n’Gard (Maria şi Mihai Balabaş) cu specificul muzicii improvizate. Tavi şi Anghel sînt liantul pe partea de groove, de ritm. E o formulă care funcţionează foarte bine şi care pe noi ne bucură şi ne împlineşte. Sînt sigur că ne vom simţi foarte bine pe scenă şi vă aşteptăm să vă alăturaţi.



FANFARA CIOCÂRLIA, care va cînta în închiderea Festivalului, este una dintre cele mai iubite fanfare din întreaga lume. Cunoscută mai mult în străinătate decît în țară, Fanfara Ciocârlia a împlinit 16 ani de cînd s-a format și de cînd duce muzica românească în toate colțurile lumii. Are apariţii în mai multe filme şi interpretări inedite ale unor piese celebre, cum ar fi tema muzicală a seriei James Bond şi "Caravana" lui Duke Ellington, cărora le-a impregnat amprenta muzicii rome. Varianta lor pentru piesa "Born To Be Wild" a fost inclusă în 2006, în filmul Borat. Dintre albumele lor amintim: Baro Biao, Iag Bari, Queens and Kings şi Balkan Brass Battle.


pagină realizată de Luiza VASILIU şi Marius CHIVU

Foto: Gabi HIRIT, Claudiu POPESCU, precum şi din arhiva personală a muzicienilor.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Ale lumii două fețe
Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat.
p 10 jpg
Unidimensionala banalitate
Dacă România l-a ales pe Iliescu președinte în 1990, de ce s-ar mai fi făcut vreodată alegeri?
29903084942 33e7aa40d1 c jpg
Despre conceptul de „rău” din perspectiva diverselor teorii filosofice
Răul metafizic precum și cel empiric sînt explicate prin patru mari tipuri de teorii.
32851415932 5b1b685b66 c jpg
Hater-ul de Internet și hater-ul sub acoperire
„Hater”-ul, o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri, care își găsește o personificare a anxietăților și nemulțumirii ca poetul muza, a existat dintotdeauna.
1024px Don Chepito witnessing a boxing match between a black man and a white man MET DP869355 jpg
„Să te dezlănțui într-un mod controlat” – interviu cu Cătălin MOROȘAN
„E foarte bine să-ți dezvolți furia, dar trebuie s-o folosești în mod controlat, pentru că nu poți să încalci regulile. Și în ring, și în viață sînt reguli de respectat.”
p 1 jpg
O structură limbică arhetipală sau în miezul răului
Un copil nu are niciodată părinții pe care-i visează, doar copiii fără părinți au părinți de vis.
p 14 Parintele Rusu cu familia jpg
A fi cu „etichetă”
Un grăunte de răutate adîncă, izvorîtă din crunta răzbunare și din trufia unui slujbaș plenipotent al statului, a schimbat pentru totdeauna biografia peste veacuri a părintelui Rusu Petre.
p 21 sus WC jpg
Cele două fețe ale sufletului
Oricît de mult ne-ar plăcea să fim doar buni n-o să ne iasă, vom produce suferință și dacă ne-am propus, și dacă nu.
p 21 jos jpg
Fețe-fețe ale răutății
Cred că răutatea are o grămadă de fețe, ceea ce o face, deseori, greu de identificat. Sau ușor de confundat.
Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.