(Noi) sîntem români: avem valoare!
Românii sînt un popor de oameni buni, loiali, demni şi mîndri. Bine educaţi în cei şapte ani petrecuţi acasă, dar mai ales în anii de şcoală (şcolile românilor sînt printre cele mai frumoase, mai îngrijite şi mai încălzite clădiri ale ţării, iar profesorii, bine pregătiţi şi bine plătiţi, scot olimpici în serie), ospitalitatea şi politeţea românilor sînt branduri de ţară. La bloc, pe stradă, în trafic sau în metrou " iată tot atîtea locuri pentru a urmări felul civilizat, într-o discreţie şi un respect reciproc impecabile, în care românii convieţuiesc: nu există îmbulzeală, nici înjurături (de altfel, "buna-cuviinţă" şi "bunul-simţ" sînt mama şi tatăl limbajului acestui popor care nu are decît vreo două înjurături, şi alea hilare prin candoare), iar răbdarea şi amabilitatea excesivă creează adesea situaţii absurde: uneori metroul pleacă de la peron cu vagoanele goale întrucît nimeni nu îndrăzneşte să urce înaintea celorlalţi. Românii iubesc natura ("codru-i frate cu românul", spune un celebru vers românesc, de altfel munţii, pădurile şi Delta Dunării sînt curate şi protejate, fotografierea peisajelor fiind singurul act de intruziune umană) şi îşi întreţin oraşele la un nivel al curăţeniei care fac din România mica Elveţie (oamenii nu scuipă şi nu aruncă chiştoace pe străzi, nu calcă pe iarbă " de altfel, România este singura ţară din lume unde acest lucru este interzis ", iar posesorii de cîini de companie spală aleile în urma lor cînd ies la plimbare cu patrupezii). Recent cîteva mall-uri au fost dărîmate în centrul marilor oraşe pentru a se construi parcuri pentru copii şi terenuri de sport (de altfel, România este o pepinieră de sportivi înnăscuţi, fiecare fetiţă este o potenţială Nadia Comăneci şi fiecare băieţel este un Ivan Patzaichin, un Ilie Năstase sau un Hagi mai micuţ). Popor religios, românii şi-au însuşit valorile creştine în asemenea măsură încît se spune că este "noul popor ales" (Septuaginta se va distribui în curînd împreună cu un cotidian). Cinstea, respectarea cuvîntului dat, spiritul caritabil (remember Caritas), devotamentul sînt calităţi banale în România, iar legile ţării sînt respectate cu sfinţenie (se spune că în România îţi poţi lăsa laptopul pe bancă în parc sau cardul în bancomat şi nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de ele). Aflaţi de două mii de ani în acelaşi binecuvîntat spaţiu carpato-danubiano-pontic, românii au fost luptători curajoşi şi dîrji în a-şi apăra libertatea, tradiţiile, limba ("o comoară în adîncuri îngropată", singura de origine latină din Balcani) şi, mai ales, întregul Occident creştin de atacurile păgînilor migratori şi ale otomanilor. Aliaţi de nădejde, rolul istoric al românilor în oricare dintre războaiele zonale sau mondiale a fost decisiv. De altfel, românii sînt şi foarte toleranţi: romii, comunitatea de gay şi sectanţii conlocuiesc cu românii ortodocşi în pace, armonie şi bunăstare. Inteligenţi, muncitori neobosiţi, perfecţionişti şi ambiţioşi (cercetarea românească a făcut din România un Silicon Valley al Est-ului; stiloul, de pildă, a fost inventat de un român), românii sînt printre cei mai căutaţi meseriaşi/specialişti din lume. Consumul cultural ridicat al românilor este inexplicabil (a încercat, fără succes, Bourdieu): traducerea românească a opului heideggerian Sein und Zeit s-a vîndut în cîteva mii de exemplare, Cioran a reformat limba franceză, Br
