„Noi ne luăm rolul de facilitatori“ - interviu cu Corina VASILE

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
„Noi ne luăm rolul de facilitatori“   interviu cu Corina VASILE jpeg

Este directoarea de Comunicare şi Relaţii Publice a Raiffeisen Bank. Am stat de vorbă cu Corina Vasile şi am încercat să înţelegem în ce fel de proiecte investesc şi, mai ales, de ce o fac. Unde se întîlneşte filozofia unei bănci cu problemele comunităţii? De ce e important pentru un business de felul acesta să fie atent la nevoile lumii din jur şi să susţină proiecte culturale, educaţionale, sociale sau de mediu? (A. M. S.

Andrei Manolescu: Care sînt criteriile după care Raiffeisen alege proiectele în care se implică? 

Totul porneşte de la strategia de afaceri, după aceea, facem studii similare cu cele de piaţă, prin care încercăm să cunoaştem publicurile cu care interacţionăm. Aşa am aflat care sînt priorităţile lor sau care cred ei că sînt priorităţile comunităţii. În domeniul acesta de intervenţie socială, de investiţie comunitară, facem ceea ce facem şi în viaţa de afaceri, zi de zi: încercăm să facilităm coeziunea între diferiţi factori din societate, ca împreună să rezolvăm o problemă.

Dar noi ne luăm rolul de facilitatori, pentru că, pînă la urmă, oamenii din domeniile respective ştiu să-şi facă bine treaba. Mergem pe principiul: e bine să-i dai omului de mîncare un peşte, dar mai bine îl ajuţi să pescuiască.

De aici pornind, am dezvoltat cîteva piste de acţiune. De exemplu, susţinem arta şi cultura alegînd proiecte care sînt de foarte bună calitate, după cum cred, mai ales, specialiştii. Ne dorim ca aceste proiecte să ajungă la cît mai multă lume. Aşadar, fără să intervenim în nici un fel în actul cultural, putem să facem ca publicul interesat să devină mai mare, prin faptul că aducem mai multe lumi împreună. 

A. M.: Ideea generală fiind, de fapt, că o bancă nu poate să funcţioneze bine într-un spaţiu necivilizat? 

Ne interesează tot ceea ce îmbogăţeşte şi educă o comunitate. Pentru că, într-o comunitate dezvoltată şi prosperă, publicul, mai educat, va avea şi un venit mai mare la un moment dat. Pe termen mediu şi lung, apar şi beneficiile economice. Noi sîntem o bancă cu operaţiuni în toată ţara şi nu poate să ne fie indiferent ce locuri de muncă şi ce venituri are populaţia dintr-un anumit oraş. Altfel spus, sprijinim proiecte prin care să putem facilita dezvoltarea comunităţii.

Vorbind în termeni de business, acesta e rolul nostru: să ne consiliem clienţii, să-i ajutăm să-şi dezvolte afacerea, să-şi planifice financiar viitorul, să aibă acces la o educaţie de mai bună calitate, care poate costa, să planifice economisirea pentru diferite perioade din viaţă. 

Ana Maria Sandu: Cei mai educaţi vor avea, la un moment dat, venituri mai mari. E aceasta o viziune pe termen lung? 

E dovedit acest lucru în toate ţările, că educaţia e un factor de creştere economică important.

Să ai clienţi mai educaţi, mai sănătoşi, asta însemnînd nu doar educaţie artistică şi culturală, care deschide orizonturile sau educaţie financiară (care lipseşte destul de mult la noi, pentru că nu a fost practicată de generaţii) – toate contribuie, pe termen lung, la un beneficiu economic pentru fiecare actor din societate. 

A. M.: La ora actuală, numai 60% dintre persoanele adulte au, totuşi, în România conturi şi deci, legături cu băncile… 

În termenii noştri, asta se numeşte grad de bancarizare şi vine şi din procentul de populaţie relativ mare, faţă de alte ţări, care se află în zona rurală şi, în general, nu are un venit stabil.

Situaţia şi mai interesantă şi care ne preocupă şi pentru care nu prea există studii e să ştim cîţi îşi planifică economisirile pentru ca în ultima parte a vieţii să nu depindă strict de pensia de stat, sau cîţi planifică nişte economii pentru studiile copiilor. Acestea sînt lucruri care nu se rezolvă de pe o zi pe alta. Cu cît îţi pui mai devreme această problemă, cu atît eşti mai pregătit, cînd vine momentul respectiv. Dar mai e mult pînă cînd un tînăr de 20 de ani, care îşi ia primul job, o să se gîndească să pună deoparte 10% din venitul său pentru momentul cînd se va retrage din activitate. 

A. M. S.: Şi totuşi, unde se întîlneşte filozofia unei bănci cu problemele comunităţii? 

De exemplu, ne gîndim că un stil de viaţă sănătos, cum ar fi practicarea unui sport de masă, îmbunătăţeşte calitatea vieţii unui om. Cei care se simt bine gîndesc mai bine, sînt mult mai activi, sînt mai independenţi. Folosesc tot felul de servicii, economisesc mai mult, iau credite să-şi cumpere case şi tot felul de alte lucruri care le sînt necesare şi, probabil, sînt mai interesaţi de educaţie. Pentru că, atunci cînd nu te presează o problemă de sănătate, în principiu, interesul pentru celelalte aspecte ale vieţii e mai mare. La nivel social, este un factor pozitiv.

Sîntem ancoraţi în realitatea românească şi ştim şi că asta a lipsit mulţi ani. Sportul era un fel de Cenuşăreasă, toţi am avut scutiri ca să facem mai multă matematică. Şi asta este filozofia care stă la baza implicării noastre în evenimente sau proiecte care promovează sportul de masă.

Iar în privinţa bicicletelor, la vremea cînd am început proiectele, primăriile ne spuneau că nu există această problemă a pistelor, pentru că nu există biciclişti. A devenit foarte popular acum mersul cu bicicleta şi ce ne propunem e să-l promovăm nu doar ca mijloc de agrement, ci şi ca mijloc de transport. Sigur că vrem şi un mediu mai curat. 

A. M. S.: Nu se bat aceste lucruri cap în cap? Nu ar fi mai logic ca o bancă să-şi dorească, de exemplu, mai multe credite pentru maşini? 

Nu ne gîndim că în felul acesta ne canibalizăm business-ul. Nu credem că cine merge cu bicicleta nu-şi cumpără şi o maşină. Ce vedem este că, dimpotrivă, oamenii care au început să aibă această pasiune a mersului pe bicicletă evoluează către a merge în condiţii de munte sau off-road. Şi ce văd este că vor şi nişte maşini mai puternice. Tendinţele consumatorilor, reflectate în cheltuieli şi investiţii, arată că sînt diferite stiluri de viaţă care se conturează, iar noi putem să venim în întîmpinarea lor. 

A. M. S.: Cum se vede România anului 2016 prin ochii unei bănci cum este Raiffeisen? 

Pare cumva că şi-a revenit după criza economică destul de profundă, pare că e gata să se dezvolte din nou, apar extraordinar de multe modele de afaceri de nişă, foarte diferite ca modele faţă de ce am văzut în anii trecuţi. Efervescenţa creativă îşi face simţită prezenţa şi la nivelul acesta de afaceri. E în continuare foarte mare deosebire între oraşele mari şi restul României. Partea de vest este mult mai activă şi economic: companii mai multe, noi şi dinamice. Bucureştiul este cel mai vibrant din punctul ăsta de vedere. Şi, apoi, mai avem oaze, în alte oraşe mari: Constanţa, mai puţin Iaşi, dar se simte şi acolo, Craiova, Ploieşti, Piteşti. Şi dacă te uiţi la persoane e valabil, nu doar la companii. E un fel de a privi viaţa care se reflectă în comportamentul financiar. Ne aşteptăm ca încet-încet aceste tendinţe să se ducă spre oraşele din linia a doua şi să începem să le vedem şi în zona rurală, legate mai ales de oamenii care au fost plecaţi un număr de ani în străinătate şi se gîndesc să se întoarcă. 

România anului 2015 e una mult mai activă, mai creativă în anumite segmente, decît acum cinci ani, să zicem. Şi încrederea în viitor s-a mai redresat. Se fac studii şi a fost clar că am avut o depresie economică foarte puternică în 2009-2010, dar dincolo de ea, neîncrederea şi pesimismul românilor au ţinut mult mai mult. Şi asta s-a reflectat în primul rînd în sistemul financiar. De prin 2014, se vede că încrederea românilor îşi revine, ceea ce e un lucru bun, pentru că oamenii se gîndesc ce să facă să le fie mai bine în viitor şi caută soluţii, şi atunci, toate afacerile, companiile, activităţile devin mult mai dinamice.

au consemnat Ana Maria SANDU şi Andrei MANOLESCU   

Foto: M. Mocanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pedeapsă pentru șoferul de 19 ani care a spulberat șase copii pe trecerea de pietoni. Claudiu Nițariu circula cu 140 km/h
Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat sentința definitivă în procesul în care tânărul Claudiu Nițariu a fost judecat pentru omor, pentru că a spulberat șase copii pe o trecere de pietoni. Una dintre victime a decedat la spital.
image
O familie de „țepari în serie” a fugit fără să plătească din nu mai puțin de şapte restaurante în ultimul an
După ce o familie de opt persoane a plecat dintr-un restaurant italian din Țara Galilor fără să plătească şi patronul a făcut plângere la poliţie, a ieşit la iveală faptul că aceştia erau de fapt „ţepari în serie”.
image
Roșiile românești au ieșit pe piață. Cu cât vând marfa producătorii din celebrul bazin legumicol Matca
Legumicultorii din Matca, județul Galaţi, au scos la vânzare prima recoltă de roşii de anul acesta. Pentru că e prima cultură din acest an şi preţul de plecare din solarii este unul pe măsură: 20 de lei kilogramul.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.