Noi cine sîntem?

Cosmin ALEXANDRU
Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Noi cine sîntem? jpeg

Problema imaginii României în lume nu se va rezolva pînă cînd nu vom rezolva chestiunea imaginii ei chiar în România. Discuţia e nevoie să înceapă aici, în spaţiul public, iar deciziile corecte trebuie luate şi aplicate tot aici, mai întîi.

Un brand nu se poate promova nicăieri în lume perpetuînd o părere proastă despre sine. Fervoarea cu care ne atacăm în spaţiul public conducătorii, instituţiile şi obiceiurile nu poate împinge în afară decît o imagine discutabilă. În orice ţară astfel de critici sînt la ordinea zilei, însă ele sînt dublate la fel de constant de celebrarea lucrurilor bune care se întîmplă acolo, a oamenilor cu care ţara se mîndreşte cît poate de des. Există un public consistent care resimte ambele nevoi în egală măsură şi care creează o cultură a echilibrului. Nu cred că nouă ne lipseşte acest public. Încă. Dacă va continua să fie spălat, însă, pe creier prin mass-media cu aceeaşi sîrguinţă vreme de cîţiva ani, probabil că el va dispărea şi va fi înlocuit treptat cu unul care nu mai ştie să citească decît semnele negative. Care nu mai are ochi şi urechi decît pentru lucruri urîte. Acela va fi capătul de drum pentru orice efort de construcţie a sentimentului de apartenenţă la o comunitate de valori naţionale.

În mod recurent, singurele valori contemporane pe care mai sîntem dispuşi să le recunoaştem sînt cele care sînt recunoscute, în prealabil, de o instituţie occidentală. Orice român care primeşte un premiu sau vreo formă de recunoaştere la vest de noi e un român care merită apreciat şi aplaudat. Orice român care reuşeşte ceva aici, acasă, se pierde la coada ştirilor sau pe manşeta ziarului, marginalizat de noianul continuu de tunuri, falimente, matrapazlîcuri sau divorţuri cu mare trecere la jurnalişti şi la un anume public. 

Cea mai îmbrăţişată formă de recunoaştere a noastră de către noi a devenit, foarte repede, emisiunea Românii au talent, care e tot un format occidental preluat aici pînă în cele mai mici detalii. Audienţa lui record e cea mai bună dovadă că există şi la noi un public numeros care caută motive de bucurie şi de mîndrie la el acasă.

Întotdeauna am apreciat la expaţii din lumea corporatistă pe care i-am întîlnit felul în care îşi duc cu ei ţara, oriunde ar merge. Au un fel de mîndrie a originii pe care o trăiesc natural şi implinit. Fără emfaze şi tuşe apăsate, doar uitîndu-se cu o bună măsură şi încredere la cele bune cu care vin şi cu o reconfortantă doză de autoironie exigentă la cele mai puţin bune. Aşa ceva cred că ne lipseşte şi ar trebui format. Ne lipseşte din raţiuni întemeiate – comunismul a construit numai false motive de patriotism – iar de 20 de ani nu ne-am apucat de reconstruit unul autentic şi convingător.

Un astfel de program de reconstrucţie a imaginii noastre de sine ar trebui să constituie obiectul de activitate al unei echipe dedicate exclusiv acestui scop. Toate demersurile de pînă acum au eşuat pentru că subiectul a fost, pentru oricine s-a nimerit să se ocupe temporar de el, un subiect între multe altele. N-are cum să meargă. E nevoie de un centru de putere (politică, civică sau economică) care să-l considere o prioritate şi care să-i dedice cîteva resurse rezonabile. Nu mari şi nici multe, dar bine organizate şi aliniate scopului. Sînt convins că, pe lîngă creativitatea care ne e specifică, am putea găsi în multe locuri din lume instituţii şi oameni de la care să învăţăm ce a mers şi ce nu a mers la ei într-un astfel de efort. Nu e de aşteptat ca totul să semene, dar e de aşteptat să nu difere totul. Şi mai cred într-o participare consistentă a acelora dintre noi care-şi doresc subiectul lămurit cumva.

Pentru că nu e uşor să te vezi în lume cam al nimănui. Să nu poţi duce cu tine, în tine, ceva românesc care să fie recunoscut şi apreciat de alţii. Să fii la mîna stereotipurilor negative care te plasează undeva între cerşetor pe străzile Parisului, spărgător de bancomate în Anglia sau violator în Italia. În timp ce acasă, cînd se întîmplă să nu tragem ţepe, chinuim copiii în orfelinate. Noi ştim foarte clar că nu sîntem asta, dar nu ne e deloc clar ce altceva sîntem.  De capul lor, lucrurile nu s-au aşezat nicicum. De la sine nu prea ne-am ales cu nimic. Poate a venit vremea să ne uităm în sinea noastră şi să găsim acolo puterea de a nu mai lăsa lucrurile să ni se întîmple cum o da norocul. Să le aranjăm într-un fel în care au sens şi ne dau un sens din care să înţelegem ce se vede în privirile celor care se uită la noi. 

Cosmin Alexandru este consultant în branding şi strategie.

Foto: L. Muntean

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.