Noaptea fără curent - feerie în trei mişcări

Ioana PELEHATĂI
Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Noaptea fără curent   feerie în trei mişcări jpeg

Scurt preambul, ca să fim bine înţeleşi de la-nceput

În feeriile din capul meu nu ninge. Nici aprig, nici viscolit, nici molcom. Nu, nu: feeria mea e cu soare şi cu apă care-mi clipoceşte la glezne. Pe timp de feerie, n-am altă treabă decît să-mi fac planuri picotite, despre cînd ar fi mai bine să dezgrop sticla aia de vin, din cambuza săpată în nisip. Feeriile mele nu se întîmplă iarna.

Iarna stau în casă, hibernez după formula ennui + nevoie de satisfacţie imediată = fericiri mărunte, simple – şi cam atît. În rest, încerc să nu mă atrofiez complet. Sap în tezaurul de seriale, filme şi muzică al marelui Internet, în veşnica goană după aş-vrea-ceva-nou. Plimb cîinele cît să nu se transforme în pisică. Ies după ţigări, fructe şi atît alcool cît să trec iarna, şi lucrez, lucrez, lucrez. De-acasă. Singură. Dacă s-ar desfiinţa Internetul şi curentul electric, aş putea la fel de bine să mă transform eu în pisică. În urs. Într-un necuvîntător cu un mecanism tăcut şi eficient de autoreglaj termic, fără prea multe nevoi sofisticate.

Noroc că nu desfiinţează nimeni nimic – sînt o creatură a obişnuinţei şi a confortului, care ţine la mica ei burghezie electrificată. Noroc că m-am născut spre sfîrşit de regim totalitar, aşa că raţionalizarea consumului o ştiu doar din poveşti parentale.  

I. Fuga – poco allegro

În seara în care a picat curentul, am avut noroc. Lucrasem tot ce era de lucrat, era sîmbătă, nu se întîmpla nimic de bifat prin oraş, aveam prin casă un băiat simpatic, cu chef pînă acum inepuizabil (de văzut filme) şi ne era un pic foame. Sau poftă. Nuanţa nu era relevantă.

Şi apoi a picat curentul.

Da, ningea feeric afară şi era cerul roşu a noapte (de la ora 5 chiar; cu mulţumiri dlui George Vernon Hudson pentru trecerea la ora de iarnă). Da, în celelalte blocuri din cartierul meu muncitoresc, nordic, plin de pensionari, era curent. Nu, n-aveam nimic urgent de făcut.

Am menţionat pînă acum că sînt anxioasă – dar mă tratez?

Nu mi-a fost niciodată frică de întuneric, am ratat-o pe-asta. Probabil nu mai avea loc în inventarul meu de frici, de-atîta teamă de zbor, înălţime, singurătate, linişte etc. Dar nu-mi mai găseam casa pe întuneric. Casa mea, mereu luminată călduţ şi galben, în care se revarsă torenţi de filme şi curg muzici molcom în live streaming, în care frigiderul concurează motanul la turaţii de tors pe minut. Casa mea era rece şi neagră. Aşa că am înşfăcat băiatul, l-am aruncat în primul metrou şi am plecat. Nu ştiu exact unde. E deja ora 10 şi în zonă nici un supermarket nu mai e deschis – deşi acea celebră reţea belgiană, pe care n-o vom numi aici, a avut grijă să instaleze trei cutii de tablă, cu mîncare şi produse de uz casnic, pe o rază de 2 kilometri în cartier. „Ăla de la Obor e sigur deschis, că-i non-stop“, a spus băiatul, în căutare de soluţii dătătoare de calm, ca de-obicei. Trei schimbări de magistrală mai tîrziu, ieşeam din supermarket, cu două sacoşele de calm, întrupate în următoarele: o sticlă de vin franţuzesc foarte frecventabil, o pungă de cereale, un pepene galben, o brichetă nouă şi două pachete de ţigări. Seara putea să înceapă. În beznă.

II. Regulile jocului – scherzando ma non troppo

Regulile mele: aprindem toate lumînările, lumînărelele, candelele, felinarele, torţe. Dar departe de mustăţile inflamabile ale pisicului. S-a dovedit a fi o operaţiune complicată din punct de vedere logistic.

Regulile lui: lasă telefonul jos. Du-l pe birou şi lasă-l acolo. Băiatul, altminteri iubitor de acces liber pe Internet, mi-a închis pentru o seară Instagram-ul, Facebook-ul, news feed-ul, stream-ul, hashtag-ul, URL-ul.

III. Pe întuneric – tempo comodo

În seara în care a picat curentul, într-un apartament semidecomandat din nordul Bucureştiului, nu s-a întîmplat nimic notabil. Mă rog, poate doar faptul că am înţeles de ce e important să-ţi dezgheţi congelatorul. Altminteri, banal: un băiat şi o fată au stat de vorbă şi-au rîs. Şi-au repovestit episoade din copilărie, prin care mai trecuseră şi în alte seri, dar pe care, pentru că încă nu le înţeleg de tot, le tot povestesc şi răspovestesc pîn-or să capete un sens. Fata n-a avut revelaţia traiului simplu, fără social media. Nu vrea să se retragă în sînul naturii şi nici să experimenteze vreo cură de Internet.

Dar să-l recontextualizăm, involuntar, contemporan şi burghez, pe „s-a luat curentul“. Să n-avem la dispoziţie toată informaţia lumii. Să ne amintim că, înainte de Internet, existau lapsusuri şi să ne descurcăm navigînd printre ele. Să ajungem (previzibil, ştiu) să împingem timpul de la spate, cu poveşti, foc şi vin. Să treacă ore şi ore. Să nu ştim cît e ceasul şi ce se întîmplă în cealaltă parte a lumii, dar să aflăm ce făceam, şi unul, şi celălalt, la 13 ani.

Mi-am regăsit casa pe întuneric. Locuiesc într-o zonă de confort construită din poveşti – indiferent dacă afară ninge sau e soare.

Ioana Pelehatăi este masterand în studii vizuale la SNSPA. Scrie la SUB25.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.