Nivelul zero

Emil HUREZEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Există un nivel zero al democraţiei, care ţine, pentru fiecare dintre noi în parte, de libertatea individuală. Cînd vrei să călătoreşti în SUA, eşti cetăţean român şi ai nevoie de o viză, scena eliberării ei la Consulatul general american din Bucureşti, după 11 septembrie 2001, pare desprinsă din Orwell. Te strecori, mai întîi, la ora fixată, printre garduri de fier, sub privirile suspicioase ale poliţiştilor români. Te iau în primire apoi funcţionarii americanoizi (români în uniforme cu acvile înstelate pe umeri) din paza clădirii. Au mai trecut două ore. Cînd ajungi în sala finală, într-o atmosferă de maximă încordare, eşti aşezat cu spatele la funcţionarii care pun întrebări celor chemaţi, unul cîte unul, la interogatoriu. Confidenţialitatea acestor discuţii, în prezenţa a zeci de persoane în aşteptare, cu faţa la perete, dar cu urechile şi nervozitatea stîrnite de frînturile de întrebări şi scîncetele de răspunsuri, devine o formă perversă de complicitate selectivă la stresul colectiv. Pentru că de acest stres suferă şi funcţionarii bănuitori şi petiţionarii angoasaţi. În sfîrşit, ajungi în faţa funcţionarului consular. Engleza ta de-acasă, din literatură şi sălile de cinema, nu se potriveşte cu dialectul texan al domnişoarei de culoare. Poţi avea parte de un interpret, dar atîta vreme cît ştii englezeşte, o a treia prezenţă şi ideea că engleza ta e nulă alcătuiesc o umilinţă suplimentară. Ţi se răsfoieşte paşaportul, privirea cade asupra vizei libaneze. Ce-ai căutat acolo? Cînd, cu cine, de ce, de fapt? Cînd se termină, pleci cu toate întrebările puse şi răspunsurile nespuse, atîrnînd atît de greu în coşul tău zilnic de griji. Cîndva, în după-amiaza celei de-a doua zile, revii în grupul de cîteva zeci sau sute de persoane. Ninge sau plouă, dar stăm cu toţii afară, pe o stradă baricadată la capete, sub privirile ironice ale subofiţerilor români de poliţie, care te recunosc cu vicleană satisfacţie, pe tine, vorbăreţul mondialist de la TV, în lumea petiţionarilor care nu cuvîntă. Apoi cineva ne strigă pe nume, unul după altul. Prilej de socializare definitivă a privacy-ului în care doresc să călătoresc în America. "A, domnul X, unde mergeţi, şi eu tot la Corpus Christi, ce mai face domnul Cristian Tudor Popescu, e într-adevăr mai vesel în realitate?" Evazionez cu un zîmbet popular, printre mătuşile din Vaslui chitite să crească copii în Providence, şi-o tai spre Batiştei, nu înainte de a-l auzi pe poliţistul de la Sri mîrîind, sub chipiul postsovietic: "asta dacă venea pe-aici pe vremea împuşcatului, se lecuia definitiv de America". Acesta este un episod desprins din realitate. Din toate punctele de vedere, avem de-a face cu una din scenele normalităţii post-nine-eleven. Bastionul democraţiei trebuie - nu-i aşa - apărat în faţa terorismului şi scopul scuză mijloacele. În mod evident, parametrii democraţiei jeffersoniene au fost depăşiţi în ciné-vérité-ul propus mai sus de actualitatea celor brucanieni, pe care s-a grefat doctrina Bush-Cheney. Din perspectiva libertăţii individuale şi, în general, a "valorilor lumii libere", avem de-a face cu un recul de tip central-asiatic. Dar libertatea mea individuală de călătorie, ponosită de birocraţia vizelor, nu este mai ameninţată de posibilitatea detonării unei bombe islamiste, educată într-o universitate germană, sub scaunul metroului, pe care tocmai m-am aşezat mulţumit, la Madrid sau Londra? Caut apoi grăbit argumente în favoarea superiorităţii libertăţii individuale, de tip anglo-saxon, în faţa egalităţii comunitare de tip germanic sau rusesc. Prima este motorul democraţiei liberale, a doua poate fi, ca în prima jumătate a secolului trecut, suportul autoritarismului totalitar. Există însă un al treilea argument, pe care ni-l livrează Aristotel, cu mult înaintea "valorilor occidentale": definiţia democraţiei asociază libertatea ( eleutheria ), egalităţii (isonomia). Doar aşa, omul "poate să trăiască aşa cum vrea". Dar mai multe microfoane cu camere de luat vederi pe cap de occidental, mai mulţi funcţionari austeri şi oculţi pe urmele tale nu ne transformă, cu timpul, pe toţi, în vinovaţi, în timp ce duşmanii societăţii deschise, în Irak sau aiurea, au învăţat să ocolească obstacolele puse în calea libertăţii tuturor, optînd pentru sinucidere ca act suprem de libertate, în timp ce noi preferăm în continuare supravieţuirea, cu orice preţ? Cred că din această dilemă de dramatică actualitate nu ieşim decît asumînd următoarele premise: Mai întîi, trebuie să ne spunem că lumea noastră, a libertăţii curente şi paşnice este vulnerabilă, şi păstrarea ei poate să ducă la repetarea atentatelor teroriste din America, oricînd şi oriunde. În al doilea rînd, creşterea vigilenţei şi a măsurilor de supraveghere poliţienească ar putea să aibă efecte secundare importante pentru alte bunuri private sau publice. Severitatea mijloacelor de interceptare a teroriştilor sporeşte succesul autorităţilor în combaterea traficului de droguri, a migraţiei clandestine, a violării embargoului asupra exporturilor interzise. Cineva credea chiar că supravegherea sporită a gărilor, aeroporturilor sau a conductelor cu apă ne-ar putea apăra mai bine nu doar împotriva teroriştilor, ci şi a agenţilor înalt-patogeni H5N1, Saars, Ebola, Sida. În al treilea rînd, apărătorii securităţii imperative le-ar putea spune practicanţilor laxismului libertar că intervenţia militară americană din Irak, pe lîngă zeci de mii de morţi şi haos, a creat condiţiile pentru democratizarea, oricît de lentă, a acestui spaţiu. În această ipoteză, acum imposibil de verificat cu succes în realitate, ar consta tocmai victoria democraţiei asupra terorismului. Dar de cîtă democraţie şi securitate este nevoie, dacă preţul impunerii şi menţinerii lor este mai mare în vieţi omeneşti şi suferinţă, decît non-intervenţia? Zgribulit, cu viza americană în buzunar şi legea morală clipind intermitent din cerul înstelat, petentul îşi face loc, oarecum consolat, printre greviştii de la gura metroului.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic