Nimicurile sau neantul îmblînzit

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Nimicurile sau neantul îmblînzit jpeg

Angoasaţi de spectrul nimicului absolut şi de chipurile sale – negaţia tăioasă, nimicul anihilant, neantul devorator –, riscăm să pierdem din vedere beneficiile unui „nimic“ relativ, cumsecade şi folositor. Merită să amintim cîteva ipostaze onorabile ale acestuia din urmă.

Nimicul este, înainte de toate, o premisă a creaţiei: în mod activ, ca materie primă a „creaţiei din nimic“, fie că vorbim de vid cosmic sau de pămînt; şi pasiv, ca receptacul generos care găzduieşte lumea, ca absenţă binevoitoare care face loc creaţiei.

În ipostaza de vid, de gol, nimicul e precursorul şi latenţa conţinutului. „Umplerea“, în toate ipostazele ei – a neantului cu lumea, a liniştii unei săli de concerte cu acordurile muzicii, a unei cupe cu vinul – nu ar fi cu putinţă fără nimicul, vidul, golul prealabil. Nimicul se înscrie aici în orizontul posibilului, al disponibilităţii şi aşteptării active. În plus, lumea fără goluri, fără lacune, ar fi un monolit parmenidian, un continuum fix, imobil, identificabil, în cele din urmă, cu neantul însuşi. Una fără alta, neantul şi existenţa ar fi indiscernabile, ca noaptea fără zi.

Vorbind de forme, volume şi conţinuturi, nimicul are un rol delimitant şi definitor: conturul care permite unui obiect să fie perceput ca atare – ca formă distinctă, delimitată de fundal, decupată din context – este limita, întîlnirea dintre obiect şi aerul, golul, nimicul, altfel spus, din jurul său.

O altă ipostază a nimicului este şpanul, reziduul, materia sacrificată, transformată în nimic pentru a da naştere unui obiect, ca în cazul unei sculpturi „extrase“ din blocul inert de materie brută.

Ar mai fi nimicul ca excipient, ca materie pasivă, secundară, care permite principiului activ, componentei principale, să funcţioneze, să folosească sau să placă. Nimicul e aici solventul care asigură diluţia propice utilizării: îndoi cu apă, dizolvi, dozezi, diluezi un pigment, o esenţă sau o aromă, pentru a o putea utiliza. În raport cu substanţa diluată, diluantul e o formă relativă de nimic. Apa e nimicul vinului, diluantul e nimicul pigmenţilor, amidonul inert, excipientul din compoziţia unei pastile, e „nimic“ faţă de substanţa activă a medicamentului.

Dacă nimicul preexistă sau se constituie pur şi simplu, faţă de obiectul pe care îl găzduieşte sau defineşte, nimicurile sînt fabricate de om. Mulţimea nimicurilor e populată de entităţi subiective, alese şi numite de noi, cu afectuoasă modestie, ca atare. De aici fac parte nimicurile care pasionează, preocupă, motivează, bucură, apucăturile, tabieturile, obiectele maniilor, fetişurilor şi colecţiilor de tot felul.

Dar cum de pot stîrni nimicurile pasiuni şi afecte? Pesemne că voluptatea îndeletnicirii cu nimicuri împărtăşeşte ceva din frisonul jocului cu focul, al căderii în gol, cu fiorul abisal al confruntării cu un monstru: neantul. Nimicurile sînt, în cele din urmă, neant dresat, luat în grijă, sînt nimic domesticit, transformat în pet, în animal de companie. Dacă Dumnezeu a creat lumea din nimic, omul construieşte universuri întregi din nimicuri, într-un efort zadarnic de a îmblînzi neantul.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.