"Nici un preot nu îl conducea"

Roland BARTHES
Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

SINGUR. Figura nu ne evocă singurătatea omenească a celui îndrăgostit, ci singurătatea "filosofică", iubirea-pasiune nefiind asumată azi de nici un sistem important de gîndire (de discurs). 1. Cum se numeşte individul care persistă într-o "eroare", împotriva a toţi şi a toate, "greşind" mereu, ca şi cum ar avea în faţa lui nemurirea? - i se spune eretic înverşunat. De la o iubire la alta, sau în mrejele aceleiaşi iubiri, mă "prăbuşesc" mereu într-o doctrină interioară pe care nimeni nu mi-o împărtăşeşte. Cînd corpul lui Werther este adus noaptea într-un colţ al cimitirului, sub cei doi tei (arborele cu mireasma uşoară a amintirii şi adormirii), "nici un preot nu îl conducea" (spune ultima frază a romanului). În Werther, religia nu condamnă numai sinucigaşul, ci şi, poate, îndrăgostitul, utopicul, declasatul, cel "legat" doar de sine, de nimeni altul. 2. În Banchetul, Eriximah constată cu ironie că a citit undeva un panegiric al sării, dar nimic despre Eros; cenzurat ca subiect de conversaţie, Eros devine, pentru mica societate a Banchetului, obiectul mesei sale rotunde: ca nişte intelectuali de azi, care acceptă să discute, împotriva curentului, tocmai despre Amor, şi nu despre politică, despre Dorinţa (erotică), şi nu despre Nevoia (socială). Excentricitatea conversaţiei vine din faptul că ea e sistematică: convivii nu încearcă să prezinte opinii dovedite sau rezultatele unor experienţe, ci o doctrină: pentru fiecare dintre ei, Eros este un sistem. Şi totuşi, azi nu există nici un sistem al iubirii; iar cele cîteva, care se ocupă în treacăt de îndrăgostitul zilelor noastre, nu îi rezervă nici un loc (poate doar unul devalorizat): degeaba apelează la limbajele primite, nici unul nu-i răspunde, cel mult doar ca să-l îndepărteze de la ceea ce îl atrage. Discursul creştin, dacă el mai există, îl îndeamnă la reprimare şi sublimare. Discursul psihanalitic (care, cel puţin, îi descrie situaţia) îl obligă la doliul propriului Imaginar. Iar discursul marxist nu dă nici un răspuns. Dacă mă încearcă dorinţa de a bate la aceste porţi pentru a mi se recunoaşte undeva (oriunde) "nebunia" ("adevărul" meu), ele se închid una după alta; iar aceste porţi închise mă înconjoară ca un zid de limbaj care mă îngroapă, mă apasă şi mă respinge - dacă nu cumva ajung la căinţă şi accept să "mă lepăd de X..." ("Am avut acest coşmar cu o fiinţă la care ţin mult; făcîndu-i-se rău pe stradă, ea cerea cu disperare un medicament; dar toată lumea trecea şi o refuza cu asprime, deşi eu mă agitam nebuneşte. Neliniştea acelei persoane se apropia de isterie, iar eu am început să-i fac reproşuri. Ceva mai tîrziu am înţeles că fiinţa aceea eram, bineînţeles, eu. Pe cine altcineva să visez? Recurgeam la toate limbajele (sistemele) ce treceau pe lîngă mine, dar, refuzat, imploram în gura mare, indecent, o filosofie care "să mă primească" - "să-mi dea adăpost". 3. Singurătatea îndrăgostitului nu este singurătatea unei fiinţe (iubirea se destăinuie, ea vorbeşte, se povesteşte), ci singurătatea sistemului: doar eu fac din ea un sistem (poate pentru că sînt redus întotdeauna la solipsismul discursului meu). Complicat paradox: pot fi auzit de toată lumea (iubirea vine din cărţi, dialectul său este comun), dar nu pot fi ascultat (acceptat "profetic") decît de indivizii care au acum şi exact acelaşi limbaj cu mine. Îndrăgostiţii, spune Alcibiade, sînt asemeni celor muşcaţi de năpîrcă: "Se spune că aceştia nu vor să destăinuie oricui ce au făptuit; ei nu vorbesc decît celor ce au suferit la fel. Pasămite, numai pe aceştia îi cred în stare să le-nţeleagă durerea şi să-i ierte, dacă în suferinţa lor au avut cutezanţa cine ştie căror fapte şi vorbe": sărmana ceată a "Răposaţilor nesătui", a Sinucigaşilor din dragoste (de cîte ori nu se sinucide oare acelaşi îndrăgostit?), cărora nici un mare limbaj (poate doar, pe alocuri, cel al vechiului Roman) nu le dă glas. 4. Asemeni misticului de odinioară, greu tolerat de vechea societate ecleziastică în care trăia, şi eu, îndrăgostitul, nici nu înfrunt, nici nu contest; pur şi simplu, nu dialoghez: cu aparatele puterii, gîndirii, ştiinţei, administraţiei etc.; nu sînt neapărat "depolitizat": devierea mea constă în aceea că nu sînt "excitat". În schimb, societatea mă supune unei ciudate refulări, pe faţă: fără cenzură, fără interdicţie: prin simpla suspendare a humanis, departe de cele lumeşti, printr-o tacită decizie de insignifianţă: nu intru în nici un repertoriu, în nici un azil. 5. De ce sînt singur: / "Toţi cu avutul lor, / numai eu cu sărăcia. / Par neştiutor, / căci mintea mi-e greoaie. / Toţi cu prorocirea lor, / doar eu cu bîjbîiala. / Toţi cu iscusinţa lor, / doar eu cu mintea-ncîlcită, / schimbătoare ca marea, uşoară ca adierea. / Toţi ajung la ţintă, / numai eu - nedumerit ca un ţăran. / Şi totuşi, asemănare n-am cu alţii. / Să sug al Mamei lapte-aş vrea din nou." (Tao Te King, XX, 85) ("Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit" în Romanul scriiturii , selecţie de texte şi traducere de Adriana Babeţi şi Delia Şepeţean-Vasiliu, Editura Univers, 1987)

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.