Netul și Vecinetul

Bogdan MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Netul și Vecinetul jpeg

Întîi și-ntîi, o fază. Acum vreo zece ani, bunică-mea s-a înarmat cu un par cît toate zilele şi s-a suit în nuc să-l scuture. Cînd am venit noi acasă, era aproape în vîrf. O vreme ne-am milogit de ea să coboare. Nu ne-a băgat în seamă, lovea parcă şi mai vîrtos. Și tot bombănea. Că trebuie făcut, că ce zic vecinii că nu-i făcut? Am făcut-o inconştientă și dusă, şi nu mai ştiu cum. S-a oprit, s-a uitat urît, a dus un deget la gură. Am înțeles – ne-auzeau vecinii. Ce să fi făcut? Am -luat găleţi şi ne-am apucat să strîngem nucile pe care le ţintea ea cu parul. În anul următor, i-am ascuns scara. N-a mai vorbit cu noi zile-n șir, stătea pe bancă şi se uita la nuc. Abia cînd ne-a văzut pe toţi pregătiți de atac, a zîmbit. După aia, ne a dat indicații. 

Vecinii au fost mereu o parte importantă din universul bunică-mii și al multora din generația ei. Vecinii ne auzeau, ne vedeau, ziceau, oare ce ziceau, vecinii-n sus și-jos, niște mici dumnezei care băgau, după caz, like-uri, love-uri, ha-ha-uri, comentarii, share-uri, seen-uri și unfriend-uri. Nu ne-au convenit schemele astea, dar ne-au intrat în sînge, bunica a fost mereu o femeie dîrză. I-am explicat, nu demult, cum stau lucrurile acum, -auzi, buni, să știi că există un fel de rețea mai șmecheră, așa și pe dincolo. A ascultat: vasăzică, a spus, te lauzi pe fesbucu’ ăla și aștepți să vezi ce zice unu’ sau altu’? Da, am spus. Și poate să vadă oricine? Da, fix așa. Hm, atunci nu-i chiar așa bun, a zis. Mai bine numa’ cu vecinii, măcar ăștia te cunosc și te mai ajută.

Meci nul, așadar. Nu ne-a convins, n am convins-o, iată rezumatul. 

Unu: bunicii nu i-a trebuit cont pe fesbucu’ ăla. 

Doi: unii dintre cei care au trecut prin mîna ei au mormăit, dar au plecat capul și s-au străduit mereu să păstreze aparențele (cu vecinii, cu toată lumea), alții s-au încăpățînat și, la un moment dat, s-au îndepărtat (de vecini, de toată lumea), iar alții au stat în joc de glezne. Gata, recunosc, sînt și aici, și acolo, în toate categoriile astea – nu prea-mi iese cu vecinii, devin cam constipat în preajma lor. Transpir, mă bîlbîi, de-astea. Dar, uneori, cînd mă aștept mai puțin, apar situații care ne apropie. Și puf, mă înmoi, ca să zic așa.

Bun! Vecini.

S-a oprit în dreptul meu și a rîs. Era puțin bizar, de zece ani, de cînd eram vecini, nu ne spuseserăm altceva decît ’mnăziua și ’mnăseara. De ce s-a oprit? De ce a rîs? Aveam șlițul descheiat? Nu. Un muc, ceva? Nu, imposibil! N-am așteptat mult. Vecine, pot să ți pun o întrebare indiscretă? a zis. Ha?! Am dat din cap, da, dă-i drumul, ce să-i fi spus, nu, nu poți, lasă-mă-n pace, ciudatule? S-a scărpinat în cap. Auzi, ce-i cu puloverul ăsta, io te știam băiat serios, a zis. Poftim?! Unde bătea? Ce-avea puloverul? Era găurit? Pătat? Prea colorat, poate? Ce naiba, era vorba de o întrebare indiscretă și uite-l pe ăsta, că pulover, că băiat serios, se uita la mine și rînjea. Da’ ce-are puloveru’? am întrebat, mai mult ca să nu tac. A rîs iar și a urlat: are burtăăă, băăă, hă-hăăă! 

Nu mi-au venit în minte decît replici stupide, gen tu ai burtoc, bă, și ești și chel pe deasupra. Așa că n-am zis nimic. M am hlizit și mi-am văzut de drum. A, și mi-am supt burta. Un pic. 

E opt dimineaţa. Ies să-mi iau o cafea de la o bodegă. Showtime: o rablă de Golf cu uşile larg deschise, un tip spart, o sticlă de vodcă, Paraziţii. Îl recunosc pe ăla, stă prin zonă. Comand cafeaua şi aştept să vină gaborii. Aşa e în cartier. Băieţii fac scandal, vînzătoarele amenință cu Poliţia, pînă la urmă totul se rezolvă în mod amiabil. Azi e altfel. Tanti de la bodegă e altfel. Îşi pune mîinile-n cap, vai de mine şi de viaţa mea, cu ce ţi-am greşit, Doamne? Apoi, către scandalagiu: hai, puiule, te rog eu, te rog eu mult de tot, du-te acasă şi culcă-te! Gurrrreaaa! urlă tipul. Se mai clatină un pic pe Paraziţii, trage un gît de vodcă şi urlă din nou: băă, maaami, mi-i foame! Vînzătoarea apucă o pungă de chips-uri şi i-o aduce în grabă.

Cere cîteva cutiuţe de lapte condensat. Cîte, domnu’? Sînt un pic mai în spate, îl recunosc, e moșul de la trei. Fost boxer, am auzit. Haideți, domnu’, cîte? Nu multe. Vrea numai să-şi facă un pireu. Cîte, spuneți! Cîteva, acolo. La ce să dea 4 lei pe un litru? El nu bea lapte. Nevesti-sii îi plăcea, da’ s-a prăpă… Gata, ziceţi odată, cîte? Vreo cinci bucăţi, așa. Oare or fi destule? Cît să-i dea gust la pi… Un leu cincizeci. Un leu şi… da’ cît îi una? Cît să fie, treizeci de bani, vă dau sau nu? Păi, cum vine asta, treizeci de bani? Ori cinci, face mai mult decît pireul! Mai bine pune el apă. Merge şi-aşa. Dă să plece, apoi se răzgîndeşte, să-i dea numai trei, să aibă totuşi un pic de gust. Şi să-i ia naiba pe toţi, cu învîrtelile lor, că uite…

Bătrînul tace brusc şi dă din mînă a lehamite. Plăteşte, ia cutiuţele, le pune n buzunar, se-ntoarce, mă vede. Îl salut, se uită lung la mine, parcă nu știe exact de unde să mă ia. Mă uit în ochii lui, cu un fel de… da, mă uit cu milă. Cu milă! Moșul își încleștează pumnii, fornăie, are privire de ring de box. Transpir, îl ocolesc. Ziceți, domnu’! Ce dracu’ voiam să cumpăr?

M-am mutat la casă. Știu cum îl cheamă pe cîinele vecinului, dar habar n-am cum îl cheamă pe vecin. Cu toate că mi-a împrumutat un clește tip papagal. 

Un an mai tîrziu: m-am împrietenit cu vecinul pe Facebook.

Acum o săptămînă: în timp ce butonam, am aflat că a murit Ursu. Și că avea 16 ani. Am ieșit din casă, am făcut doi pași, m-am uitat în curtea vecinului. Într-adevăr, Ursu lipsea. Am scos telefonul și am apăsat pe sad. Și chiar eram trist.

Altfel, sîntem bine. Și eu, și bunica. Mai ales eu. Cei mai mulți dintre vecinii ei de o viață nu mai sînt, iar ăia de acum seamănă cu mine. Așa că adun nucile cînd am chef. 

Bogdan Munteanu este scriitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.
Jim Cantore a fost aproape de a fi lovit de un fulger png
Uraganul Ian: Reporter, la un pas de a fi lovit de fulger, în timp ce transmitea live VIDEO
Jim Cantore, un legendar reporter de televiziune din Florida, a văzut cu proprii ochi furia uraganului Ian de categorie 4, și a fost aproape de a-și pierde viața când s-a aventurat să transmisită live din mijlocul unei străzi.
Nord Stream FOTO Shutterstock
Putin este cel care a sabotat conductele Nord Stream, crede un fost oficial american
Robert Wilkie, fost secretar în administrația Trump, a declarat pentru Newsmax că nu are „nicio îndoială” în privința faptului că Vladimir Putin este responsabil de sabotarea conductelor Nord Stream.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.