Neodarwinismul -<i>paradigma biologiei moderne</i> -

Alexandru Al. ECOVOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 265 din 12 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biologia reprezintă, alături de informatică şi astrofizică, una dintre speranţele omenirii legate de transformarea societăţii prin intermediul cunoaşterii. Ştiinţa este prin definiţie obiectivă, iar societatea umană, mai ales în contextul unui prezumtiv succes al globalizării, are nevoie acută de obiectivizare. Aceasta nu înseamnă neutralizarea energiilor pozitive generate de gradienţii tradiţiilor, ci o balansare a relativismului artificial, generat şi livrat societăţii de către politică şi religie. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, biologia trecea printr-un moment în care resimţea lipsa unui cadru solid, obiectiv, care să confere sens descoperirilor din diferitele sale subdomenii. Iar cel mai greu de explicat era relaţia strînsă dintre variabilitatea lumii vii şi diversitatea condiţiilor de mediu. Cum de sînt organismele atît de potrivite cu mediul lor de viaţă? Ce inteligenţă sau ce legi ale naturii asigură această potrivire? Implicarea divinităţii în rezolvarea acestei dileme oferă un răspuns imediat, dar facil, întrucît solicită un efort intelectual minim şi permite explicarea oricărei stranietăţi. Expediţia vasului HMS Beagle i-a permis lui Charles Robert Darwin să exploreze regiuni de coastă din America de Sud, unde descoperă fosile ale unor animale care nu mai fac parte din fauna Terrei. Apare următoarea dilemă: de ce dispar speciile? Teoria creaţionistă susţine că speciile au fost create de divinitate în număr fix, acum circa 6000 de ani, şi că toate speciile au supravieţuit potopului, întrucît Noe ar fi luat pe arca sa cîte o pereche din fiecare specie. Dar dacă toate vieţuitoarele au fost create de divinitate, acestea ar trebui să fie perfecte şi ca urmare nu este logic ca unele specii să dispară, iar altele să dăinuiască. În acest context, descoperirea fosilelor conduce la ideea absurdă conform căreia unele specii ar fi fost pedepsite, chiar dacă sînt dificil de imaginat păcatele pentru care dinozaurii au fost sterşi din cartea vieţii... Nu au fost luaţi dinozaurii pe arca lui Noe, sau pur şi simplu ei nu mai existau la momentul îmbarcării? Evident, dacă unele specii dispar, e de aşteptat ca specii noi să apară. Cum şi de ce apar şi dispar speciile, aceasta este o dilemă veche. Darwin a fost atras nu doar de varietatea de vieţuitoare din America de Sud, dar şi de particularităţile geologice ale ţărmului Patagoniei. El a fost surprins să găsească fosile ale unor vieţuitoare marine în straturi de sedimente aflate mult deasupra nivelului mării, ceea ce sugerează că suprafeţele respective au fost cîndva acoperite de ape. Încolţeşte deja ideea că modificările reliefului şi ale climei ar putea fi asociate cu schimbarea repertoriului de specii de plante şi animale care populează un anumit teritoriu care trece prin schimbări majore. Darwin a fost influenţat de teoria gradualistă din geologie care, în esenţă, susţine că formele de relief se formează lent, în urma acţiunii permanente a apelor şi a altor factori de mediu. Se pare că acest scenariu i-a inspirat lui Darwin ideea că şi formele de viaţă apar gradat, lent, ca efect al adaptării continue la variaţia factorilor de mediu. Procesul prin care apar specii noi se numeşte speciaţie, iar motorul speciaţiei este selecţia naturală, prin care se înţelege supravieţuirea şi perpetuarea indivizilor cel mai bine adaptaţi la condiţiile de mediu în care aceştia trăiesc. Prin intermediul urmaşilor, caracteristicile ereditare favorabile se transmit descendenţilor, astfel încît, în timp, aceştia devin majoritari în populaţia respectivă. Darwin a sesizat corect, influenţat şi de Malthus, că numărul indivizilor unei populaţii creşte, iar resursele naturale care o susţin scad, ceea ce conduce inevitabil la o competiţie pentru resurse similare între indivizi ai aceleiaşi specii. Cei mai bine adaptaţi cîştigă competiţia deoarece prezintă caracteristici biologice (fenotipuri) favorabile. O parte dintre acestea se transmit descendenţilor, astfel încît populaţia respectivă se modifică, în sensul că anumite caracteristici biologice tind să devină preponderente. În schimb, fenotipurile indivizilor mai puţin adaptaţi, incapabili să răspundă eficient la modificările condiţiilor de mediu, vor avea descendenţi puţini sau deloc, astfel încît fenotipurile acestora vor avea o frecvenţă din ce în ce mai redusă în populaţia respectivă. Schimbarea frecvenţei fenotipurilor reprezintă un prim pas spre evoluţie şi spre transformarea speciei respective într-o specie nouă, care exploatează mai eficient resursele noului mediu de viaţă. Selecţia naturală şi implicit evoluţia nu au un scop anume, cum ar fi acela de a crea specia perfectă, imuabilă. Pur şi simplu, variaţiile întîmplătoare care permit supravieţuirea într-un mediu aflat în schimbare vor avea succes, fără a fi însă favorabile în orice condiţii de mediu. O lacună a teoriei darwiniste clasice era incapacitatea de a explica modul prin care apar variaţiile ereditare, însă descoperirile din domeniul geneticii au rezolvat această problemă. Astfel, caracterele biologice sînt determinate de gene, care pot suferi mutaţii. Acestea determină variaţii fenotipice, dintre care unele sînt ereditare, adică se pot transmite de la o generaţie la alta. Fuziunea dintre darwinism şi genetică a generat teoria sintetică modernă a evoluţiei, numită şi neodarwinism, care reprezintă paradigma biologiei. O dovadă experimentală evidentă în sprijinul neodarwinismului este furnizată de rezultatele secvenţierii genomurilor a numeroase specii de bacterii, plante şi animale, precum şi a genomului uman. Analiza comparativă a acestor genomuri confirmă observaţiile morfo-anatomice clasice. Astfel, cu cît două specii sînt mai apropiate în ceea ce priveşte planul anatomic de organizare, cu atît genomurile lor sînt mai asemănătoare în ceea ce priveşte tipul, structura şi funcţiile genelor componente. Alături de universalitatea codului genetic şi de demonstrarea faptului că variaţiile fenotipice au la bază mutaţii genice, înţelegerea organizării structural-funcţionale a genomurilor reprezintă un pivot al neodarwinismului, care nu mai e doar o teorie, ci o cucerire incontestabilă a ştiinţei. Avalanşa de descoperiri din subdomeniile biologiei capătă sens numai dacă sînt analizate prin prisma neodarwinismului, care unifică, explică şi permite predicţii, îndeplinind astfel atributele esenţiale ale unei paradigme ştiinţifice. În absenţa evoluţionismului nu pot fi înţelese interacţiunile complexe dintre speciile unui ecosistem, eforturile extraordinare pe care organismele le fac pentru a se reproduce, relaţiile gazdă-parazit, dezvoltarea rezistenţei la antibiotice (care reprezintă selecţia artificială a acelor microorganisme care sînt în mod întîmplător rezistente la acţiunea unui anumit antibiotic). Aplicaţiile practice ale teoriei evoluţioniste sînt numeroase, una dintre cele mai spectaculoase fiind transferul de gene între specii. De exemplu, înrudirea omului cu bacteriile şi drojdiile, după cum demonstrează existenţa unui cod genetic unic, permite sinteza hormonului de creştere sau a insulinei prin metodele ingineriei genetice. Astfel, genele respective de la om sînt transferate în microorganisme, care interpretează corect informaţia genetică şi sintetizează compuşii respectivi. Fără neodarwinism, biologia rămîne fără paradigmă, devine confuză şi incoerentă, neputînd articula cuceririle sale într-un ansamblu unitar, dinamic. În esenţă, opera lui Charles Darwin, completată de descoperirile geneticii, reprezintă nava amiral a biologiei moderne.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.