Neo-machismul, dincolo de moda bărbii

Marius VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Neo machismul, dincolo de moda bărbii jpeg

Am avut de curînd o conversație cu un prieten chirurg care afirma foarte serios că femeile ar trebui să stea departe de marea chirurgie, fiind în mod clar mai puțin dotate decît bărbații pentru această grea parte a medicinei. Știam că în perioada aceea amicul se pusese în poziția în care suporta presiunea a două femei, iar acea criză se simțea în comportamentul lui zilnic. Am ținut totuși să îl întreb ce a determinat afirmația lui referitoare la femei și marea chirurgie. Mi-a răspuns că el încă nu a văzut o femeie care să fie chirurg la fel de bun ca un bărbat. Atunci l-am întrebat cîți bărbați a văzut operînd și cîte femei. Mi-a răspuns că asistase la operații efectuate de șase femei, în timp ce bărbați operînd văzuse cu zecile, poate spre o sută. Mai mult, a adăugat că, de curînd, o sfătuise pe o studentă a lui, care voia să practice și ea marea chirurgie, să renunțe, fiindcă „meseria aia nu e pentru femei“.

Departe de a fi un macho, amicul meu e un bărbat sensibil, credincios și citit, care își iubește familia. Totuși, nu i-a trecut prin cap că afirmația lui este subiectivă și discriminatorie.

Discriminarea femeilor e doar una din formele de manifestare ale noului machism. Acesta îmbracă forme noi, dar prelungește patriarhatul și îi consolidează poziția în noul secol, în special în zonele neatinse de mesajele ce susțin egalitatea de gen, cum sînt cele rurale, unde sfertul din populația României cu palma mai grea altoiește zilnic sfertul sărbătorit de 8 Martie. Schimbarea care s-a făcut, totuși, dar numai în orașele mari, este că femeile pot în sfîrșit să vorbească mai liber despre problemele lor și mai nou au și cu cine, spune revista Psychologies, însă atitudinea bărbatului a rămas în general condenscendentă și fără consecințe asupra felului în care e tratată femeia. În plus, s-a încetățenit ideea că omenirea a ajuns în punctul în care nu mai are nevoie de mișcarea feministă, femeile avînd deja drepturi destule. Chiar dacă, spre exemplu, femeile au acces foarte greu, chiar și la nivel european, la meserii care „nu li se potrivesc“, cum este marea chirurgie. E o realitate. În schimb, sînt îndemnate în continuare să participe la concursuri de frumusețe, unde defilează aproape goale prin fața unor bărbați îmbrăcați.

Cum spuneam, noul machism îmbracă alte forme: macho-ului i s-a luat exclusivitatea bucuriei expunerii tatuajului de pe deltoid, care se pierde în marea de cerneală colorată pe care o poți vedea fie și la locurile de joacă pentru copii duminica dimineață. La meciurile de fotbal, un sfert dintre spectatori sînt femei, iar o treime dintre cei ce se îndreaptă în patru labe la unu dimineața spre casă, ieșind din pub-ul londonez, sînt de asemenea femei. Pînă și la rugby, probabil unul dintre cele mai homofobe sporturi, devenit astfel prin faptul că masculinitatea este accentuată în fiecare element din joc și din jurul lui, cel mai valoros arbitru din lume este galezul Nigel Owens. Un homosexual care „a ieșit“ la scenă în urmă cu cîțiva ani, provocînd un uriaș scandal întreținut de homofobii de serviciu. Între timp, însă, lucrurile s-au așezat și Owens a fost arbitrul finalei cupei mondiale de anul trecut.

După cum se vede, noului macho nu îi rămîne să se manifeste decît în zone mai subtile, și, dacă ne întoarcem la România, ele sînt bine ascunse în cutele tradiției ortodoxe, spre exemplu. Aici rolul femeii este bine delimitat și nu se schimbă. Vinde lumînări, face prescuri, dacă vorbim de biserică, sau face copii și își servește bărbatul, dacă e familistă. Înfierată dogmatic în caz de derapaj, fără dreptul de a-și alege soarta – vezi avortul –, femeia este capul plecat pe care sabia bărbatului nu îl taie numai fiindcă are nevoie de o masă caldă cînd vine de la birou și de cineva care să îi facă copilului proiectele pentru școală.

E drept însă că presiunea se pune și pe bărbat, pînă cînd devine chiar o cauză a alimentării focului machist. Ea vine din partea unei societăți lente în gîndire și în schimbare, învăluită în din ce în ce mai multă ignoranță rezultată în urma eșecului sistemului educațional, combinat cu eșecul secularizării.  O societate degrabă emițătoare de judecăți la adresa bărbatului care nu ar avea mașina potrivită, telefonul potrivit sau locul de muncă potrivit. Stigmatizarea, la care participă de obicei chiar și partenera lui de viață, din motive ce țin de propriile-i dubii în consolidarea poziției sociale a familiei, este la ordinea zilei, iar asta îi dă bărbatului român o stare de hăituială care nu dispare nici măcar în grupul de masculi. Fiindcă de aici vine altă presiune, anume aceea că, și în grupul masculilor, el trebuie să ocupe poziția alfa.  

Sigur că există excepții, în special în rîndul familiilor influențate de stilul de viață occidental de tip anglo-saxon, unde, spre deosebire de zonele cu mentalitate mediteraneană și balcanică, lucrurile par ceva mai echilibrate. În unele cazuri se ajunge la situații în care bărbații preiau cu atîta abnegație și firesc rolul de mamă, încît riscă respingerea din partea părții masculine a societății, sub forma ridicării de sprîncene – mai nou, prea atent pensate.

În concluzie, cred că în România e la fel de greu să te lași de machism ca și de carne. Pur și simplu fiindcă, dacă nu rămîi acasă, alternativa aproape că lipsește cu desăvîrșire.

Marius Vintilă este realizator de programe la Radio Seven.

Foto: wikimedia commons

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.