Nenorocul transformat în șansă

Carmen MUŞAT
Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Nenorocul transformat în șansă jpeg

Pentru echipa de la Observator cultural, 2020 a început sub cele mai bune auspicii: în fond, la sfîrșit de februarie, mai exact pe 29, sărbătoream 20 de ani de la apariția primului număr al revistei. Pentru o publicație independentă, care apare din fonduri private, douăzeci de ani de apariție neîntreruptă constituie o probă de rezistență, pe o piață media profund distorsionată de amestecul politicului și de succesive crize economice. Nici nu ne gîndeam, în ianuarie 2020, în febra organizării petrecerii aniversare și a pregătirilor pentru cea de-a paisprezecea ediție a Premiilor revistei, că pentru cei mai mulți dintre noi acelea erau zilele de pe urmă ale unei ere spre care astăzi privim cu nostalgie. Totul s-a precipitat începînd cu 11 martie, iar provocările personale, profesionale și redacționale nu au întîrziat să apară. Pentru că, brusc, ne-am văzut puși în situația de a ne reinventa permanent, de a găsi zi de zi soluții de supraviețuire, știind cu certitudine un singur lucru: că nu vom renunța la varianta tipărită a revistei, oricît de mult s-ar fi prelungit perioada de lockdown, în care am fost nevoiți să apărem doar online.

Sigur că se poate lucra foarte bine de acasă, mai ales cînd e vorba de redactare, paginare, corectură, sigur că tehnologia actuală ne ajută să comunicăm de la distanță prompt și eficient, sigur că pentru noi, cei obișnuiți cu izolarea în bibliotecă și în camera de lucru, consemnarea forțată la domiciliu nu a fost o dramă atît de mare, dar dispariția ediției tipărite a însemnat, printre altele, și regîndirea atribuțiilor fiecărui om din redacție și, mai ales, încercarea de a construi o comunitate de cititori/abonați pe care să putem conta. Pentru că fără această comunitate activă, care ar mai fi rostul unei publicații? Restricțiile ne-au obligat să găsim modalități de a ajunge și în varianta tipărită la cititorii noștri, cu ajutorul unei campanii online susținute, menite să promoveze ofertele noastre de abonamente. A fost, cu siguranță, un an „altfel”, în care am continuat, după două luni de activitate online, să apărem „pe hîrtie” săptămînal. Dar decizia de a reveni pe piață în varianta tipărită am luat-o abia după ce ne-am asigurat că cititorii noștri își doresc să răsfoiască revista, nu doar să ne citească online. Campania de abonamente ne-a arătat că există un public interesat de Observator cultural, varianta pe hîrtie, căruia nu-i e indiferentă soarta revistei, iar astăzi, privind înapoi, aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care au înțeles cît de importantă e solidaritatea și cît de mult contează fiecare abonament în parte. Eu cred că o comunitate de cititori e mai mult decît un număr de abonamente. E mai degrabă o șansă acordată, implicit, culturii contemporane. Renunțarea grăbită la bunurile culturale – indiferent dacă acestea se numesc presă culturală, spectacole de teatru, cinematografie, concerte, expoziții – și la cei care le produc are ca efect, pe termen lung, vulnerabilizarea democrației și transformarea unui întreg popor într-o masă de manevră. Dezbaterile din spațiul cultural, diferențele de opinii, înfruntările de idei, dialogul – chiar și atunci cînd se desfășoară în contradictoriu, dar cu argumente valabile – nu pot avea decît consecințe benefice asupra mentalității generale. În absența acestora, riscăm să asistăm la recrudescența unor discursuri de tip extremist, neo-fasciste și neo-comuniste, care proliferează pe fondul amneziei și indiferenței generale. Hannah Arendt spunea că atunci cînd nu mai putem face diferența între adevăr și minciună democrația este în mare pericol. Ceea ce s-a întîmplat pe fondul pandemiei actuale ar trebui să ne pună pe toți în gardă, cu atît mai mult pe noi, cei din presa culturală, fiindcă avem o mare responsabilitate în această privință. Și cred că, dincolo de provocările medicale și financiare cărora a trebuit să le facem față de-a lungul ultimului an, pentru noi, cei de la Observator cultural, una dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat a fost reacția anemică a comunității intelectuale la rinocerizarea unora dintre reprezentanții ei auratici.

Altfel, cred că pandemia aceasta este un mare nenoroc și, în același timp, o șansă de regenerare. Cel puțin noi, în redacție, așa am văzut-o și am încercat să ieșim din zona noastră de confort, să gîndim proiecte noi, în continuarea celor începute în anii trecuți. Așa am ajuns să organizăm online festivitatea de acordare a premiilor Observator cultural, la sfîrșit de octombrie, și am constatat că se poate. De-a lungul acestui an, am pus la cale dezbateri, lansări și dialoguri online și am continuat să reflectăm în paginile revistei un an editorial cu multe cărți-eveniment, deschizînd revista nu doar unor personalități recunoscute din țară și din afara granițelor, ci și unor tineri și foarte tineri și talentați scriitori (printre ei și eseiști, critici și teoreticieni literari), în care ne punem mari speranțe.

Carmen Mușat este redactor-șef al revistei Observator cultural.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.