Neîncrederea românilor în români – perspectiva macro

Barbu MATEESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Neîncrederea românilor în români – perspectiva macro jpeg

Grupurile cu reguli clare și cu un sentiment puternic al identității comune generează empatie. Familia este exemplul cel mai important: învățăm, practic de la naștere, cum să relaționăm cu rudele noastre (deci regulile sînt clare), iar faptul că avem o identitate comună măcar în parte cu ceilalți membri ai familiei ne este repetat, explicit sau implicit, aproape în fiecare zi de a lungul vieții.

Un element semnificativ, dacă ne uităm strict la societatea românească, este faptul că între familie și, pe de altă parte, restul societății (necunoscuți, instituții oficiale, societate în abstract) există o cezură puternică. Importantă în context, la noi ca și la alte țări vecine, este influența comunismului, care în anumite domenii a înrăutățit o comunicare deja deficitară între cetățeni și stat, creînd în plus noi breșe în interiorul societății. S-a ajuns la această stare de fapt pe mai multe rute, din care voi cita cîteva:

1) mitologia consistentă a polițiilor secrete, prezentate invariabil drept omnisciente și experte într-ale infiltrării („omul de lîngă tine poate fi securist!“);

2) mimarea forțată a atașamentului de grup, cuplată cu reducerea spre zero a capacității organice a societății de a construi grupuri autentice;

3) șocul urbanizării rapide și adeseori forțate, care a dislocat milioane de cetățeni din cadrul social (rural) în care se formaseră și la care erau adaptați, obligîndu-i să trăiască în circumstanțe noi, în mediul urban, în care încrederea nu se mai dobîndește sau pierde pe baza apartenenței familiale;

4) penuria resurselor de orice tip, în special în ultimul deceniu, care a transformat deseori societatea într-o competiție hobbesiană;

5) împletirea identității naționale cu ideologia regimului în sine („național-comunismul“) care a golit de semnificație în bună parte comunitatea națiunii.

Dispariția sistemului nu a dus la dispariția modului de gîndire clădit de sistem. Mergînd pe lista de mai sus, punct cu punct, găsim ecouri și ramificații în prezent. Mitologia serviciilor secrete este ideologia oficială a mai multor posturi de televiziune din România cu o audiență vîrstnică sau extrem de vîrstnică. Generația decrețeilor a avut probleme autentice în a crea mișcări solidare după 1990. Urbanizarea a continuat, pe alte coordonate și cu altă viteză, producînd noi șocuri ale adaptării (un indiciu relevant este volumul conversațiilor stradale – în mediul rural, datorită densității mici a populației, o discuție este purtată în mod uzual la o cotă a decibelilor care, în mijlocul Bucureștiului, e nelalocul său. Cît de des se strigă pe strada ta? Cît de des și la ce ore se utilizează bormașina? În cîte ocazii ai poluat fonic gîndindu-te că, oricum, „doar o dată nu contează“ sau „hai, că nu deranjez pe aproape nimeni“?). Trauma psihologică a penuriilor din comunism este încă evidentă în volumul imens de mîncare achiziționat „ca să fie acolo“ și apoi aruncat la gunoi de către români – 130 kg/om/an, locul 2 (în rău) în Uniunea Europeană după Grecia. Psihologic, ne-am contrabalansat dinspre autarhia psihologică a ceaușismului (înțelegem oare subtextul primului vers din imnul național ceaușist, și anume „[doar] trei culori cunosc pe lume“?) spre un pesimism major, la rîndul său contrabalansat parțial de manii punctuale și marginale (dacopatia, vise abstracte de suveranitate, mitologizări naiv-pozitive ale comunismului românesc). Ca percepție cu privire la ce înseamnă să fii român, de aproape un secol învîrtim volanul în mod radical ba într-o parte, ba în alta, fără a putea să ne menținem pe mijlocul benzii de mers.

Trecerea timpului și formarea unor generații noi ar trebui, în mod logic, să reducă măcar parțial cultura neîncrederii, pe măsură ce copii se formează (sau chiar se nasc) într-un alt tip de societate. Însă în România lucrurile au luat altă turnură: aproximativ patru milioane de persoane formate în epoca post-Ceaușescu au părăsit țara în ultimul deceniu și jumătate, ponderea celor mai vîrstnici fiind astfel mult mai mare în populația aflată în țară decît în totalul celor cu cetățenie română. Iar cum sondajele sau măsurătorile se fac în țară – și nu includ diaspora –, milioane de oameni formați, măcar parțial, de epoca post-comunistă nu sînt incluși în studii de vreun fel. Practic și statistic vorbind, moștenirea comunistă este suprareprezentată. Astfel, scepticismul produs de comunism vizavi de omul de lîngă noi ar avea șanse, cel puțin pentru încă un deceniu, să pară definitoriu pentru România.

Cu atît mai impresionante sînt evenimentele din ultimii aproximativ șapte ani, după decenii și decenii de tăcere socială apărînd mișcări civice puternice. Poate că nu e vorba de o generație mai optimistă sau mai empatică, ci de una mai conștientă de semnificația limitată a opțiunii de a participa la un eveniment („Particip la protest alături de oameni pe care nu-i cunosc, dar asta nu înseamnă că mă căsătoresc cu ei!“). De asemenea, accentul asupra responsabilității personale este disonant cu normele comuniste. Comportamentul reprobabil al unei persoane la un concert nu alocă responsabilitate tuturor celor care au venit – nu există o referință constantă și invizibilă la „un colectiv al oamenilor muncii“ care toți să fie pedepsiți uniform pentru gafa sau greșeala unuia dintre ei. Temerea de infiltrare și manipulare a protestelor, comună mai multor generații, este redusă. Cauza acestui curaj este abundența și viteza tehnologiilor moderne (informația circulă prin Facebook Live, nemaifiind controlată de posturi TV sau de o presă aliniată Puterii). Manipulările grotești din România anului 1990 au fost copiate la indigo în august 2018, dînd chix în ochii publicului larg întrucît controlul asupra comunicării în epoca actuală este, prin definiție, greu de monopolizat.

În mod evident, există și în România actuală vulcani ai neîncrederii, focare de propagare a scepticismului cu privire la celălalt. Sistemul de învățămînt și birocrația sînt obtuze, legislația din orice domeniu este extrem de stufoasă și imposibil de urmărit chiar și de către experți (abia aștept sosirea unei guvernări care să elimine legi), procedurile sînt antiergonomice ­– toate aceste aspecte produc efecte. Într-o societate în care regulile sînt deficitare, prost alcătuite și mai mult împiedică (decît să încurajeze) atingerea obiectivelor, încălcarea regulilor devine o opțiune rațională. Epidemia de neîncredere de aici pornește – fiecare om este un potențial competitor în lupta pentru a găsi o cale neoficială, necinstită, dar eficientă de a ajunge la resurse, că e vorba de obținerea unui certificat de înmatriculare sau o funcție în aparatul administrativ.

Fenomenul unic ca amploare în istoria României din ultimii ani – și anume contactul nemijlocit cu Occidentul – produce schimbări majore în mentalul colectiv. Mă aștept ca unele dintre ele să aibă drept subprodus propagarea regulilor clare, deși crearea unei identități comune are loc mai degrabă la nivel local sau regional, și nu peste tot. O modificare aparent banală – trecerea de la alimentarele în care gestionarul era Dumnezeu, putînd oferi accesul la resurse speciale în mod discreționar, la hypermarket-uri unde procesul de achiziție al bunurilor este mult mai ordonat – schimbă deja norme, percepții, valori. Acest tip de modificări sînt peste tot în jurul nostru. Încet, dar sigur, ele produc climatul necesar încrederii. 

(Bibliografie: Technology options for feeding 10 billion people – Options for Cutting Food Waste, Parlamentul European, Trust, Confidence and Social Environment in Post Communist societies, Sapsford și Abbott, Communist and Post-Communist Studies, martie 2006, World ­Values Survey – runda 6, 2010-2014.)

Barbu Mateescu este sociolog. Interesele sale profesionale sînt dezvoltarea urbană, inegalitățile regionale și sociologia electorală.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

cheibicaz Sursadansofronia jpg
Bazarul kitsch din Cheile Bicazului, somaţii de demolare. Istoria unui litigiu de graniţă Neamţ - Harghita
Chioşcurile din bazarul kitsch aflat în Cheile Bicazului au primit somaţii de demolare sau de mutare, deoarece constituie pericol pentru circulaţia rutieră. Zona a fost litigiu de graniţă între Neamţ şi Harghita.
militar mort focsani jpg
Sora militarului găsit mort la Focșani susține că acesta nu s-a sinucis. „Nu e împușcat în cap“
Maistrul militar Andrei Dănilă, de la UM 01471 Focșani, a murit sâmbătă, 1 octombrie, în urma unei răni prin împușcare. Militarul nu se afla în serviciul de zi pe unitate.
disparut olt jpg
Dispariția unui bărbat din Olt, anunțată după cinci luni. Poliția cere ajutorul populației pentru găsirea acestuia
Un bărbat pe care membrii familiei l-au văzut ultima dată în cursul lunii aprilie 2022 a fost dat în urmărire de-abia acum. Fiica bărbatului i-a anunțat pe polițiști.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.