(Ne)Încrederea la 30
Laura Popa, 30 de ani, asistent social: N-am încredere în oamenii din jurul meu... în nici un caz în vînzători sau în prestatorii de servicii... Printre colegi? selectiv; încrederea trebuie cîştigată prin dovezi; în instituţiile statului? Zero! Răzvan Dobre, programator: Încrederea se naşte în timp; din păcate, în România, prefer să mă uit mereu pe unde calc şi să număr întotdeauna restul primit la casă; cred că nivelul de trai condiţionează corectitudinea, implicit încrederea în cei din jur şi în instituţiile statului. Gabriel Adrian, 28 de ani, informatician: Am încredere în oamenii rezervaţi; nu cred în cei care pretind că le ştiu pe toate; în oamenii din jurul meu, am, în general, încredere... la piaţă nu-mi întind antenele ca să fiu sigur că nu sînt furat la cîntar... în instituţiile statului? În contextul în care eu cred că România se destramă, încet, dar sigur, nici întrebarea şi nici răspunsul nu-şi mai au locul... Cosmin Golea , 31 de ani, web designer: În perioada studenţiei credeam că dacă ai încredere în cineva în privinţa banilor, poţi să te bazezi pe el, în orice altă privinţă; acum lucrurile s-au mai schimbat, viaţa mi-a demonstrat că şi aceia te pot trăda; un om în care aş avea încredere... ar trebui să fie, în primul rînd, serios... apoi să semene cu mine. În cei din jur? Nu, nu am încredere. Dar lucrul ăsta nu mă opreşte să am relaţii; fără încredere însă, calitatea relaţiilor este cu mult diminuată. În instituţiile statului? ...E o întrebare grea, cu un răspuns la fel de greu. Nu cred că voi avea vreodată încredere în ele; poate punctual, în cutare funcţionar. Dar atît. Oamenii în care am încredere sînt mama mea, familia şi foarte puţini dintre prieteni. Raluca Păun, 35 de ani, avocată: După ce trece cineva pe lîngă mine, nu mă uit cu coada ochiului să văd dacă nu-mi dă cumva în cap; cînd primesc restul la cumpărături, prefer să bag banii în buzunar, fără să-i număr... din cauza asta am luat multe ţepe, dar totuşi mă încăpăţînez să am încredere; nu vreau să-mi intre în reflex să număr restul sau să-l bănuiesc pe cel de lîngă mine; cum nu m-am născut pentru a fi o frustrată şi o depresivă, pornesc mereu de la premisa că oamenii sînt loiali; acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul instituţiilor statului. Nu pot să văd totul în negru, nu pot să nu am încredere.
