Ne cerem scuze pentru disconfortul creat...

Alexandra TODERIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Ne cerem scuze pentru disconfortul creat    jpeg

…şi mulţumim pentru înţelegere – Tratatul de la Maastricht în şantier 

Dacă s-ar organiza zilele acestea, în timpul summit-urilor pentru salvarea euro şi stabilirea guvernanţei economice europene, un spectacol de avioane cu reacţie care lasă mesaje pe cer, acesta ar fi cu siguranţă cel care ar trona pe cerul Bruxelles-ului. Vremurile în care Jacques Delors numea Uniunea Europeană un UPO (Unidentified Political Object) – şi acesta nu era neapărat un lucru rău – au apus definitiv odată cu primul bail-out acordat Greciei în mai 2010. 

După prăbuşirea Lehman Brothers în 2008, pieţele financiare internaţionale au fost puse la perfuziile bugetelor naţionale, care au funcţionat ca panacee de urgenţă pentru a înlocui toţi acei bani vaporizaţi peste noapte prin spargerea bulei imobiliare. Exact ca atunci cînd o maşină derapează şi trebuie să-i corectezi direcţia din două mişcări – întîi îi accentuezi tendinţa deviantă şi abia apoi imprimi direcţia dorită –, aşa şi autorităţile au pompat, într-o primă fază, şi mai mult credit în sistem, pentru a evita colapsul. Însă abia la pasul al doilea – evaluarea calităţii acestor datorii suverane de către pieţele financiare –, incongruenţele şi vulnerabilităţile de fond (sistemice) au devenit evidente. În ultimii doi-trei ani, autobuzul euro (în care s-au urcat, de-a lungul timpului, şi cîţiva pasageri fără bilet), tot ia din plin curba, tremurînd din toate încheieturile, cu „furnicile“ nordice la volan şi „greierii“ latini pe locurile din spate, preocupaţi să nu-i tragă în afară forţa centrifugă. Ambele categorii resimt azi nevoia acută de a redefini clauzele economice şi politice ale contractului care le uneşte sub umbrela monedei comune şi a Uniunii Europene.

În epoca lui Jacques Delors, economia  mergea atît de bine, încît o astfel de definire nu era atît de necesară. Prin Tratatul de la Maastricht, în 1992, se crea, pentru prima dată în istorie, o monedă fără de ţară. Cu o bancă centrală, dar fără o trezorerie comună. Iar în ceea ce priveşte setul de reguli pentru intrarea în club, s-au gîndit ceva la modul: hai să stabilim nivelul maxim al deficitului bugetar la 3%, după regula de aur a Germaniei care considera că deficitele bugetare sînt acceptabile numai dacă ele corespund cheltuielilor pentru investiţii publice – de 3%, în mod tipic, în Germania, iar datoria publică – la maximum 60%, pentru că atît s-a nimerit să fie nivelul mediu al acestui indicator în UE, la momentul respectiv. Contractul dintre state cum că vor respecta aceste limite s-a numit Pactul de Stabilitate şi Creştere. Pactul a fost criticat imediat după adoptarea sa, din cauza rigidităţii şi a modului arbitrar în care s-au stabilit cele două praguri. Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene din acea epocă, l-a numit chiar „stupid“, iar The Economist – „un totem politic, simbol al angajamentelor ţărilor din zona euro că nu se vor  «dribla» reciproc“.

În 2001 Portugalia a fost prima care a călcat pe bec. Un prim semn? Iar, în 2003, chiar cele mai mari susţinătoare ale acestui Pact – Franţa şi Germania – l-au încălcat şi au scăpat nepedepsite, determinînd o relaxare a regulilor în 2005. Cît de multă relaxare? Pe hîrtie, cotele de 3% şi 60% s-au menţinut, însă în practică au alunecat încet-încet în derizoriu. În 2006 datoria publică a Germaniei ajungea la 66,8% din PIB, a Franţei – la 80,3% şi a Greciei – la 144,9% în 2010. Deja intrăm pe teritoriul crizei.

Întorcîndu-ne la primii zece ani de existenţă a euro, aceasta a fost o perioadă relativ calmă, în care, în ciuda accentuării unor dezechilibre între state, economia mondială şi cea europeană, în special, au „duduit“. Indiferent de nivelul datoriei suverane, statele din zona euro veneau la ghişeul băncilor şi obţineau împrumuturi la aceeaşi rată a dobînzii ca şi Germania. Această îngustare semnificativă a diferenţialelor ratelor dobînzii a generat bule imobiliare în Spania, Grecia şi Irlanda. În loc să se ajungă la convergenţa ţintită de Tratatul de la Maastricht, aceste ţări au avut o creştere abruptă, creînd deficite comerciale în cadrul zonei euro. În acest timp, Germania şi-a văzut de treaba ei, şi-a susţinut competitivitatea şi a dezvoltat un surplus comercial cronic. 

Şi astfel ajungem cu povestea în zilele noastre, cînd se pune problema dacă principiul muschetarilor – unul pentru toţi... – se va aplica datoriilor suverane. După falimentul Lehman Brothers, miniştrii de finanţe ai zonei euro au declarat că nici o altă instituţie financiară de importanţă sistemică nu va fi lăsată să intre în faliment. Însă mesajul Germaniei a fost clar: fiecare ţară trebuie să aibă grijă de propriile bănci. De atunci, spirala dependenţelor ţărilor europene între ele şi a întreg proiectului economic şi politic european de rezolvare a crizei datoriilor suverane a devenit din ce în ce mai strînsă.  

Recent a fost adoptat un pachet de şase legi europene care să remodeleze guvernanţa economică în UE şi să consolideze pereţii zonei euro. Va intra însă în vigoare la sfîrşitul acestui an. Deocamdată însă, „zidarii“ UE trebuie să se asigure că va mai exista zona euro la sfîrşitul acestui an. Cînd scriu acest articol, trebuie să se înţeleagă asupra majorării Fondului European pentru Stabilitate Financiară, cît anume să şteargă din datoria Greciei şi cu cîte miliarde urmează să fie recapitalizate băncile de pe continent. Şi, mai ales, trebuie să se pună de acord ca nici unul dintre ei să nu-şi ia mistriile şi să lase casa neterminată. Şantierul continuă.

Alexandra Toderiţă este cercetător la Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.