Muzici ± stil(uri)

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima reacţie în faţa binomului acesta aparent atît de contra naturii - muzica pop contemporană şi eleganţa - e să ridici uşor din umeri (un gest prea apăsat n-ar fi tocmai de bun-gust...) şi să murmuri cu o strîmbătură vagă (mimica exagerată nu face casă bună cu pretenţiile de finesse) că în mod clar n-au nici în clin, nici în mînecă. Şi, într-adevăr, la prima vedere stilul/graţia/eleganţa au luat-o de ceva timp la picior din spaţiul ultra-formatat, pre(a)fabricat, populat de "vedete" scoase pe bandă rulantă & înlocuite imediat după cele "15 minute de glorie" şi pe cît de strălucitor, pe-atît de găunos, al aşa-numitei muzici uşoare. Dar mai bine să luăm lucrurile încetişor. Primul (sau ultimul) exemplu clar care să-ţi vină în minte pentru un moment cînd muzica & eleganţa au mers mînă-n mînă, sînt anii '30 (hai, maxim '40). Jazz, foxtrot, swing, Busby Berkeley & musicalurile clasice, Ella (elle l'a, vorba cîntecului), Louie, Billie Holiday, Marlene, (port)ţigarete, acele rochii costume/pălării ş.a., baruri de subsol înecate în fum - nu trebuie să fii Madonna ca să-ţi dai seama că oamenii aceia aveau stil. Apoi totul o ia razna, odată cu lumea post-WWII: mode care se succed cu viteza luminii, isterii, crize, melanjuri tot mai complexe & aberante care alătură această "singură plăcere senzuală ne-vicioasă" (Samuel Johnson) unora nu neapărat senzuale, dar sigur lipsite de inocenţă - în primul rînd politica. Am sărit clasici, gen Sinatra sau şansonetiştii francezi, căci mi se pare că ei fie ţin de epoca interbelică deja dusă, fie nu mai au de-a face cu seninătatea - e prea multă tristeţe/ardoare la Brassens, Brel & co pentru a-i include în panteonul mai sus amintit. Iar din anii '60 muzica devine a mulţimii; începuse mai timid cu petrecerile rock'n'roll, continuase cu isteria Elvis (ale cărui mişcări erau oricum, doar classy nu!) & Beatles, contemporană cu avîntul folk (şi Dylan e un geniu, dar unul al străzii, departe de orice salon şi de civilitatea predecesorilor, deja subminată de ritmurile îndrăcite audibile pe la radio). S-ar mai putea vorbi de o oarecare graţie la controversaţii mods britanici cu tunsorile lor ţepene şi costumele la patru ace asezonate cu toate accesoriile de rigueur, dar ei sînt doar una din multele tendinţe pasagere ale momentului, printre rochiile lungi & lălîi & colorate, pletele dezordonate, cămăşile de in cu motive orientale & evazaţii generaţiei hippie. Urmează rapid răbufnirea în mainstream a tuturor marginalilor: spiritul camp care caracterizează glam rock- ul (cu machiajul strident, pantofii cu platformă, ţesăturile lucioase şi ambiguitatea sexuală), substratul în egală măsură gay & afro al febrei disco - cu paietele, briz-briz-urile şi frivolitea nesmintită, ţinutele delabrate, preponderent negre, asezonate cu ace şi creste în culori electrice ale punk-ului - al cărui mesaj era, să nu uităm, pe lîngă distrugerea a tot ce-l precedase & Anarchy [not only] in the UK, că nu trebuie să ştii să cînţi ca să te-apuci de muzică), costumaţiile neglijente şi cam vulgare (plus tunsorile geluite sinistre!) ale valului de synth pop, barocele outfit-uri negre & retro însoţite eventual de accesorii de inspiraţie creştină (deturnate, dar pe care vedetele de prim-plan le vor prelua curînd, fără a le ataşa vreo semnificaţie simbolică) şi cît mai întunecat machiaţi & rimelaţi (i.e. o revigorare a look-ului androgin) ale primilor gotici (Bauhaus, Cure ş.cl.), bulinele, fundele şi coafurile expandate ale anilor '80, hainele de piele, tatuajele, motocicletele şi pletele heavy metal-ului, pantalonii ultra-largi şi cu fundul pîn' la genunchi adoptaţi de rapperi, blugii tociţi, helăncile şi cămăşile largi & cadrilate ale generaţiei grunge (sau renaşterea conceptului de uncool mîndru de sine) etc. Pe scurt, o modă după alta (cînd nu suprapuse), fiecare cu adepţi care s-o urmeze orbeşte/în detaliu, unii părăsind-o cînd s-a "trecut", alţii rămînînd pe veci blocaţi în (apar)e(nţ)a (ei). Şi asta fără să mai pomenim de mai recenta obsesie a tuturor fătucilor & băieţeilor de plastic de-a se face mai "duri" adăugîndu-şi tatuaje-machiaje-accesorii punk-grunge-gotice. În condiţiile astea (şi acum la MTV & nu numai vedeţi tot/doar îmbinări ale celor de mai sus), mai putem vorbi de eleganţă - cînd se ştie că aceasta nu e de masă, ci clar individual(ist)ă - în alt context decît al genialei formulări elegantly wasted (şi ce cîntec adictiv & memorabil era...)? Poate, cred, doar în cazul acelor ciudaţi care şi-au construit un stil atît de al lor, încît e practic imposibil să-i imiţi: poţi să te îmbraci ca Nick Cave, dar n-o să ai niciodată acea privire bîntuită care-ţi spune că a văzut iadul pe care-l cîntă de foarte aproape; sau poţi să trînteşti pe tine combinaţii improbabile tip pălărie-rotundă-de-fetru-sacou-pînă-la-genunchi-pantaloni-corsar, tot brambura o să arăţi dacă nu eşti Patti Smith (poate cea mai longevivă & autentică - în spirit - punkeriţă); ca să nu mai pomenesc de acel ultim dandy al (brit)-popului - Jarvis Cocker. Căci stilul nu e în haine şi nici în poze împrumutate, ci în felul cum le porţi şi în atitudinea care spune că eşti exact cine, cum & unde vrei să fii. E suficient să deschizi televizorul ca să te convingi de asta...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.