Mutat la țară
Am crescut la casă, în comuna Săvîrșin din județul Arad, copilărind pe dealuri și pe văi, pînă cînd viața m-a dus la oraș. Dar pînă atunci, mi-am construit colibe, am distrus vreo cinci biciclete, m-am lovit, m-am pierdut în pădure, am fost mușcat de cal și cîte n-au mai fost. Din 2016, după ce m-am întors de la Londra, am ajuns să trăiesc la munte și să fiu liber, iar asta pentru mine înseamnă mult. Dacă viața mea de acum se datorează dealurilor și văilor pe care mi-am tocit călcîiele la un moment dat, nu știu. Dar știu că dealurile nu cresc în spatele blocului și văile nu curg la robinet. Liftul nu e bicicletă. Casa scării nu e curte. Și cîinele din desene animate nu e cîine.
Cum ar fi fost la oraș? Nu vreau să știu. Și nu știe nici fetița mea. Dacă natura ar fi scris cîteva recomandări pe certificatul de părinte, cu siguranță asta ar fi fost una dintre ele: să crească la țară!
În Londra, unde am locuit șase ani, mergeam pe stradă printre mii de oameni și eram singur. Aici, la munte, cînd merg singur pe drum știu că nu sînt singur. Mă văd sătenii și mă invită în casele lor. Mă trezesc adesea cu cîte o farfurie de ciorbă în față, chiar dacă destinația mea e cu totul alta. Și asta nu se întîmplă doar de sărbători, ci tot timpul.
Cu toate acestea, Crăciunul e frumos oriunde ai fi, dacă ai oameni dragi în preajmă, pentru că e mai degrabă o stare de spirit, un moment magic al întîlnirii, al iertării, al prieteniei. Și aș vrea să spun că este cea mai minunată perioadă din an, datorită colindătorilor care încă mai vin la uși cîntînd, datorită aerului de sărbătoare, mirosului de prăjituri, zăpezii și, mai ales, datorită rudelor și prietenilor, dar, de fapt, fiecare perioadă din an are farmecul ei la țară. Primăvara este la fel de frumoasă, odată ce aduce cu ea o resetare a vieții omului, an de an. Vara, care ne lipsește multe luni de zile, e timpul în care consumăm cea mai mare parte din energie, pentru că la țară nu ai concediu, ci profiți de timpul bun ca să îți faci lucrările mari din gospodărie, iar sentimentul de concediu e prezent în fiecare zi, chiar dacă lucrezi. Toamna cu roadele și culorile pe care ni le dăruiește își are rolul ei într-o viață echilibrată de la țară. Așa că nu, iarna nu este cel mai fericit anotimp, ci este unul la fel de fericit.
Aici, acasă, la munte, Crăciunul parcă începe mai repede. Am pregătit cîrnați de casă afumați, am făcut pălincă și am împodobit un brad deja de la începutul lunii și vom pune podoabe pe cei replantați pe terenul casei – pentru că noi nu aruncăm brazi. Însă nu contează așa de mult ce e pe masă sau cît de mare e bradul împodobit lîngă masă, ci contează mai mult cine vine la masă. Familia, prietenii și vecinii care apar colindînd prin zăpadă, ei fac ca sărbătorile să fie Sărbători.
De cele mai mute ori am petrecut Crăciunul la țară, fie în Apuseni, în ultimii ani, fie la Ghilad, în Banat, la rude, sau în timpul copilăriei, la Săvîrșin – despre dubașii de la Săvîrșin găsiți o grămadă de articole online. Sunetul dubelor pe văi nu poate fi egalat, parcă le și aud acum, nici nu e nevoie să închid ochii. Am avut o copilărie plină și îmi amintesc de iernile în Săvîrșinul acoperit de zăpadă, cînd zilele își întindeau orele în întunericul nopții și încă ne dădeam drumul cu săniile de pe deal. Poate faptul că eram copil, poate sunetul dubelor, poate prăjiturile mamei… poate că toate la un loc îmi răscolesc sufletul și îmi aduc aminte mereu și mereu de vremea copilăriei în timpul sărbătorilor. Astfel de amintiri vreau să dăruiesc fetiței mele care crește la munte.
Așadar, nu pot face comparație între Crăciunul petrecut la sat și cel de la oraș, însă eu cred că sînt norocos să petrec sărbătorile la țară. Chiar acum, în liniștea satului, ne bucurăm de zăpada care deja a acoperit, aparent, o lume întreagă. De ce e frumos la sat? La sat, oamenii se ajută. La oraș, mulți vecini nu se cunosc între ei. Uneori îi desparte doar un perete, dar nu își cunosc numele. Comparativ cu Londra, aici la țară nu este casă din apropiere în care să nu fi fost sau vecin care să nu îmi fi trecut pragul. În Londra niciodată nu am vizitat vreun vecin.
Orașul oferă diverse oportunități, dar în zilele noastre o fugă pînă la oraș nu mai înseamnă mare lucru. Pe vremuri își pregătea omul traista și carul pentru un lung drum de cîțiva kilometri. Astăzi te sui pur și simplu în mașină, în vîrf de munte, și îți duci copilul la teatru de păpuși la oraș. Mă bucur să văd că multe dintre tradițiile și obiceiurile românești sînt mai popularizate ca oricînd. Cînd eram copil n-am văzut sau auzit atîtea despre ele ca acum.
Nu am la îndemînă statistici, dar am postările membrilor din comunitatea Mutat la țară – Viața fără ceas, grupul Facebook care a adunat 250.000 de membri în cîțiva ani. Sigur, viața la țară are avantaje și dezavantaje, așa cum e peste tot în lume. Aici, pe Pămînt, nu trăim în paradis, ci într-un cerc al binelui și răului. Dar ceea ce văd, ceea ce citesc, ceea ce ascult și ceea ce trăiesc, la un loc, îmi creează un sentiment de bine cu privire la viața în mediul rural.
Acum, în grădinița din sat, despre care se credea că va fi desființată curînd, doisprezece prichindei îl așteaptă Moș Crăciun.
Andy Hertz este scriitor și fondator al comunității Mutat la țară.
