Multibătrîneţi

Adriana SAVU
Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Multibătrîneţi jpeg

Bătrîneţea din oglindă

De ceva vreme mă tot uit în oglindă şi mă întreb dacă acesta este anul în care voi face tranziţia spre părul cărunt. Încerc să adun mental suficientă aroganţă pentru a mă elibera de servitutea faţă de vopsele, care durează de aproape două decenii, şi de imperativul afişării unei anume tinereţi de care nu mă simt neapărat ataşată. Pe de altă parte, am satisfacţia că o oglindă mai mare ar putea reflecta, cu mici excepţii, aceeaşi siluetă ca aceea din studenţie.

john hare 0007 jpg jpeg

Specialiştii în geriatrie, gerontologie şi genetică au realizat că, pentru a înţelege mecanismele îmbătrînirii, trebuie să studieze nu atît seniorii deja suferinzi de boli legate de vîrstă, cît mai ales adulţii (încă) tineri, de vreme ce senescenţa începe din punctul în care s-a atins maturitatea fiziologică. S-au evidenţiat astfel diferenţe semnificative în ce priveşte vîrstele biologice şi ritmurile de îmbătrînire la indivizi cu aceeaşi vîrstă cronologică.

Personal, îmi place să cred că vîrsta mijlocie este un prilej unic de a privi de pe creasta vieţii atît urcuşul, parcurs uneori într-o binecuvîntată inconştienţă, cît şi posibilele trasee de coborîre. Dacă eşti suficient de atent, poţi învăţa multe lucruri din istorisirile celor pe care îi în­tîlneşti pe drum.

Bătrîneţile de lîngă noi

Colegii mei de generaţie, chiar şi cînd manifestă evidente alergii şi refuză să se gîndească la propria lor îmbătrînire, nu au cum să se ascundă de bătrîneţea din jurul lor. Uneori locuiesc cu ea în casă, alteori muncesc împreună, o vizitează într‑un alt oraş, o altă ţară sau într-un cămin de bătrîni şi, de (prea) multe ori, o păzesc pe holuri şi prin saloane de spital.

Nu am nici o diplomă de expert în ştiinţa sau arta îmbătrînirii şi nici nu mă laud cu un extraordinar simţ de observaţie. Ca practicantă însă a unui tip de vagabondaj profesional, dar şi ca studentă permanentă a vieţii, am avut ocazia să mă aşez pe unele scaune lăsate libere lîngă tot felul de suflete şi singurătăţi. Am petrecut astfel un timp pe care majoritatea celor de vîrsta mea nu-l au la dispoziţie sau, dacă îl au, nu sînt dispuşi să-l împartă cu cei care ies din sfera intereselor lor imediate. Am înregistrat biografii video ale unor părinţi care mai sînt şi care nu mai sînt pe lume, pentru copii care mai sînt şi care nu mai sînt în ţară. Am fost adoptată simbolic de părinţii unor prieteni mutaţi pe alte continente şi mi‑am asumat rolul de aparţinător neoficial al altor prietene rămase în ţară, în relaţia cu unele instituţii medicale.

Aceste experienţe mi-au arătat că, de cele mai multe ori, nu realizăm imediat cînd noi sau cei din jurul nostru încep să îmbătrînească, mai ales în lipsa unor afecţiuni specifice evidente. Observăm, totuşi, mult mai repede bătrîneţea altora decît pe-a noastră. O mătuşă obsedată toată viaţa de ordine şi curăţenie nu mai vede sau nu-i mai pasă de praful adunat pe rafturi sau de perdelele necălcate. Un părinte factotum care s-a mîndrit toată viaţa cu propria independenţă şi dependenţa altora de el crează mini-crize familiale ori de cîte ori se află în situaţia de a solicita şi cel mai mic ajutor. Unii indivizi ajung, cum zicea Marie de Hennezel, la o senioritate arogantă şi egocentrică, fericiţi de fi înaintat în vîrstă fără ca aparent să îmbătrînească, pînă în momentul în care un eveniment neaşteptat îi face să cadă în propria lor bătrîneţe, devenită dintr-o dată cît se poate de reală.

Cei mai norocoşi sau mai înţelepţi sînt cei care văd în bătrîneţe o oportunitate, de a fi mai aproape de cei dragi, de a-şi urma pasiuni mult timp ignorate, de a oferi tot ce pot şi a fi recunoscători pentru tot ce primesc, de a experimenta eventual noi dimensiuni ale iubirii. La fel sînt şi cei care nu se sperie de mantia invizibilităţii pe care societatea o aruncă peste ei. O menţiune specială aş avea pentru acei pensionari al căror ritm de îmbătrînire cognitivă pare să fie mai mic decît zero, personaje a căror capacitate intelectuală intră în contradicţie cu accesoriile locomotorii şi mersul tîrşîit.

Bătrîneţi oficiale

Omenirea se ştie a fi meditat asupra înaintării în vîrstă de cînd se-ntinde memoria arheologică şi documentară, în funcţie de epoci şi spaţii geografice, valorizînd în mod diferit senectutea. Ultimele două secole, surprinse oarecum de noile (r)evoluţii, au împins spre margine analiza filozofică şi s-au aruncat în cursa explicaţiilor ştiinţifice şi a demersurilor administrative. Am dezvoltat cu toţii o obsesie a taxonomiilor, a îndesării fiecăruia dintre noi în tot atîtea sertăraşe şi cutiuţe cîte am reuşit să producem în toată istoria noastră socio-culturală. Aşa-zisele vîrste clasice ale vieţii suferă continuu noi divizări. Nu mai avem bătrîneţe, avem vîrstnici tineri, medii şi vîrstnici bătrîni. Însăşi vîrsta la care începe bătrîneţea variază în funcţie de diferite sisteme de referinţă. De cele mai multe ori, primirea deciziei de pensie echivalează cu oficializarea intrării în aşa-zisa vîrstă a treia, deşi se ştie bine că vîrsta de pensionare nu este uniformă, chiar în interiorul aceleiaşi societăţi.

În tot acest timp, n-am încetat să căutăm elixirul tinereţii. Ne închinăm la zeii Sănătate şi Productivitate mai ceva ca spartanii, dar nu prea ştim ce să facem cu cei 13% vîrstnici din populaţia lumii (sau 25%, în cazul Europei). Ne mulţumim să redefinim bătrîneţea ca boală şi să dezvoltăm o întreagă industrie anti-îmbătrînire. Violenţele lumii arhaice faţă de bătrîni sînt sublimate în metode moderne de ecleraj şi, scuzaţi, ecarisaj social, mai mult sau mai puţin programate. Regimul de lumini şi umbre aplicat diverselor neputinţe ale omului favorizează dezvoltarea unor anxietăţi colective şi diseminarea obsesiilor şi fricilor construite social. Căci, spun psihologii, doar două frici sînt înnăscute – frica de cădere în gol şi frica de zgomote puternice –, pe toate celelalte le achiziţionăm ulterior în interacţiunea cu mediul, respectiv în procesul de constituire a individualităţilor şi de funcţionare a colectivităţilor.

În fine, dacă ne referim strict la societatea românească, o anxietate generalizată, pe fondul căreia poate încolţi inclusiv frica de bătrîneţe, este perfect explicabilă în condiţiile unei instabilităţi politice, economice şi sociale şi ale unui fenomen de desolidarizare a tuturor de toţi. Lăsînd deoparte temerile care ţin de boală, deces profesional sau chiar fizic, cele legate de siguranţa materială a actualilor şi mai ales a viitorilor pensionari sînt mai mult decît justificate. Într-un raport care analizează sistemele de pensii ale Uniunii Europene, de pildă, singurul punct „pozitiv“ înregistrat de România este, în mod cumplit ironic, speranţa noastră de viaţă comparativ mai mică. Din această perspectivă gri a timpurilor ce urmează să vină, culoarea gri a părului unui potenţial viitor pensionar devine cu adevărat irelevantă.

Adriana Savu este doctorandă în sociologie la SNSPA.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.