Mrs. Dalloway, unicornii şi Obélix

Maria ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Mrs  Dalloway, unicornii şi Obélix jpeg

Nu ştiu vreo întrebare care să fi bîntuit mai mult prin istoria filozofiei decît cea despre relaţia dintre lume şi limbaj. Dacă limbajul e un fel de oglindă a lumii, în care tot ce se reflectă sînt fapte şi lucruri reale, atunci cum de e cu putinţă să vorbim, şi încă în atît de multe ocazii, despre ceea ce nu este? Cum ai putea spune despre Mrs. Dalloway că a ieşit de dimineaţă să cumpere flori, dacă, oricît ai răscoli prin lume, nu e de găsit nici o Mrs. Dalloway? De unde ştii că unicornii sînt albi şi că Obélix chiar a căzut în butoiul cu poţiune magică, dacă nici unicornii, nici Obélix nu au făcut vreodată parte din lumea reală oglindită de limbaj?

De unde se vede că ăsta nu e cel mai promiţător început. Poate că o parte din limbaj ne oferă o descriere fidelă a realităţii, dar multe alte lumi posibile sau ficţionale sînt construite cu aceleaşi cărămizi. Nu ne rămîne decît să clarificăm cum ne raportăm noi, ca locatari ai lumii reale, la toate celelalte lumi imaginate. Cum reacţionăm în întîlnirile planificate, ori în cele surpriză, cu persoanele care populează toate celelalte lumi posibile? Dar mai ales cum putem fi siguri că lumea din care ele fac parte nu e şi lumea noastră? Că toate aceste lumi, împărţind acelaşi spaţiu de posibilităţi, nu sînt de fapt de nedespărţit?

Cum altfel să împaci un sceptic atunci cînd te-ai ales cu el altfel decît dîndu-i dreptate? În termeni de accesibilitate, lumea actuală nu e decît la un scurt pas metafizic faţă de toate celelalte lumi posibile. Tom Baxter face un pas şi e Gil Shepherd, şi viceversa. Dintre cei mai fermi apărători ai teoriei lumilor posibile, David Lewis nu doar că se împăca de minune cu reprezentarea cinematografică a lui Woody Allen, dar o anunţa ca o nouă formă de realism. Nici o distincţie metafizică între lumile posibile şi lumea reală/actuală. Toate fiind în aceeaşi măsură de concrete, nu putem marca prezenţa noastră într-o anumită lume decît cu ajutorul unui indice care distinge lumea în care ne poziţionăm ca fiind cea reală, dar pe care, la o adică, o putem schimba la fel de uşor ca pe căciuliţa de pe â.

Deşi a ridicat multe sprîncene filozofice, ideea lui David Lewis s-a dovedit a fi o resursă importantă în tot atîtea arii filozofice cîte se confruntau cu problema diferenţei dintre ceea ce e real şi ceea ce e ficţiune. În estetică, precum şi în mai noul creat domeniu al filozofiei literaturii, realismul modal lewisian a condus la noi moduri de a conceptualiza relaţia dintre cititor şi opera de ficţiune. Şi totuşi, nu ar fi precaut să dăm de înţeles că un puzzle atît de întortocheat poate fi lăsat pe seama unei teorii despre limbaj. Pînă la urmă, în relaţia dintre realitate şi ficţiune nu putem evita un intermediar despre care cu siguranţă mai trebuie spuse multe.

Intermediarul sîntem noi. Ancoraţi în realitate, ne descoperim angajaţi într-o relaţie cu un text care construieşte o nouă lume posibilă. Într-o aşa situaţie, chiar dacă am avea teoria corectă despre cum funcţionează limbajul şi cum de reuşeşte să se lege de realitate, tot ar trebui să adăugăm un bonus despre cum funcţionăm noi. Cum înţelegem interacţiunile dintre persoanele din lumea ficţională? Cum interpretăm intenţiile autorului şi/sau ale persoanelor pe care autorul le creează în lumea ficţională? Cum reacţionăm afectiv atunci cînd sîntem confruntaţi cu toate astea?

Ajunşi la punctul în care numai o teorie despre mintea umană ne poate asigura înţelegerea relaţiei dintre realitate şi ficţiune, de ce nu am fi tentaţi să dăm înapoi? Cu siguranţă, dacă am fi în căutarea unei relaţii mai transparente decît cea dintre limbaj şi lume, am fi tentaţi să spunem, nu am vrea să ne alegem cu o variantă mult mai abstractă a relaţiei dintre mintea umană şi lume. Şi totuşi, dezvoltarea unor domenii precum ştiinţele cognitive sau neuroştiinţele, împreună cu teoriile discutate în filozofia minţii ar putea sugera cîteva piste promiţătoare pentru investigarea relaţiei dintre realitate şi ficţiune.

Analiza psihologică a unei experienţe precum citirea unui text de ficţiune poate indica numeroase capacităţi cognitive care joacă un rol important în determinarea relaţiei dintre realitate şi ficţiune. Modul în care atenţia, memoria de scurtă şi lungă durată sau mult mai speculativa capacitate pentru un limbaj intern determină construcţia lumii ficţionale descrise de text poate să ne ajute să înţelegem mai multe despre cum ne raportăm în general la ficţiune şi la rolul pe care ea îl are în vieţile noastre.

Astfel de ipoteze ar putea sugera şi noi soluţii pentru unele dintre numeroasele puzzle-uri pe care textele de ficţiune par să le producă. Jenefer Robinson (Deeper than Reason) discută numeroasele date neurologice şi psihologice care sugerează că emoţiile provocate de textele de ficţiune sînt la fel de „reale“ ca cele provocate de situaţii cotidiene precum confruntarea cu un pericol sau pierderea unui lucru îndrăgit. Mai mult, pentru că emoţiile par să fie mai curînd un set de răspunsuri afective imediate care o iau înaintea judecăţilor sau gîndurilor (António Damásio) provocate de o anumită situaţie, am putea fi înclinaţi să credem că o parte esenţială a înţelegerii unei opere de ficţiune constă în răspunsul emoţional pe care ea îl provoacă.

De la studiile de psihologie evoluţionară (Boyd) care investighează dacă sîntem într-adevăr singurele fiinţe capabile să creeze şi să consume ficţiune, pînă la studiile interculturale care urmăresc să surprindă diferitele moduri în care reacţionăm faţă de textele de ficţiune, şi de-a lungul şi latul istoriei filozofiei, întrebările despre relaţia dintre realitate şi ficţiune sînt aceste capcane irezistibile în care deocamdată nu ştiu decît cum să intru.

Maria Şerban este doctorand în filozofie la University of East Anglia, Norwich.

Foto: Florin Lăzărescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

politisti
Rămânem fără polițiști. Locurile la Școlile de Agenți, neocupate. SNPPC: „Puteți stinge lumina!“
Pentru prima dată în istorie nu se vor ocupa locurile la Școlile de Agenți de Poliție din MAI. Semnalul de alarmă este tras de SNPPC, în condițiile în care nici posturile cu încadrare din sursă externă nu au prezentat interes.
mic dejun foto pixabay
Două obiceiuri de dimineață care afectează sănătatea organismului
Sănătatea stomacului nostru este vitală, iar mai mulți experți susțin că oamenii își fac rău cu anumite obiceiuri.
niculae badalau foto marian iliescu
De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.