Mrs. Dalloway, unicornii şi Obélix

Maria ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Mrs  Dalloway, unicornii şi Obélix jpeg

Nu ştiu vreo întrebare care să fi bîntuit mai mult prin istoria filozofiei decît cea despre relaţia dintre lume şi limbaj. Dacă limbajul e un fel de oglindă a lumii, în care tot ce se reflectă sînt fapte şi lucruri reale, atunci cum de e cu putinţă să vorbim, şi încă în atît de multe ocazii, despre ceea ce nu este? Cum ai putea spune despre Mrs. Dalloway că a ieşit de dimineaţă să cumpere flori, dacă, oricît ai răscoli prin lume, nu e de găsit nici o Mrs. Dalloway? De unde ştii că unicornii sînt albi şi că Obélix chiar a căzut în butoiul cu poţiune magică, dacă nici unicornii, nici Obélix nu au făcut vreodată parte din lumea reală oglindită de limbaj?

De unde se vede că ăsta nu e cel mai promiţător început. Poate că o parte din limbaj ne oferă o descriere fidelă a realităţii, dar multe alte lumi posibile sau ficţionale sînt construite cu aceleaşi cărămizi. Nu ne rămîne decît să clarificăm cum ne raportăm noi, ca locatari ai lumii reale, la toate celelalte lumi imaginate. Cum reacţionăm în întîlnirile planificate, ori în cele surpriză, cu persoanele care populează toate celelalte lumi posibile? Dar mai ales cum putem fi siguri că lumea din care ele fac parte nu e şi lumea noastră? Că toate aceste lumi, împărţind acelaşi spaţiu de posibilităţi, nu sînt de fapt de nedespărţit?

Cum altfel să împaci un sceptic atunci cînd te-ai ales cu el altfel decît dîndu-i dreptate? În termeni de accesibilitate, lumea actuală nu e decît la un scurt pas metafizic faţă de toate celelalte lumi posibile. Tom Baxter face un pas şi e Gil Shepherd, şi viceversa. Dintre cei mai fermi apărători ai teoriei lumilor posibile, David Lewis nu doar că se împăca de minune cu reprezentarea cinematografică a lui Woody Allen, dar o anunţa ca o nouă formă de realism. Nici o distincţie metafizică între lumile posibile şi lumea reală/actuală. Toate fiind în aceeaşi măsură de concrete, nu putem marca prezenţa noastră într-o anumită lume decît cu ajutorul unui indice care distinge lumea în care ne poziţionăm ca fiind cea reală, dar pe care, la o adică, o putem schimba la fel de uşor ca pe căciuliţa de pe â.

Deşi a ridicat multe sprîncene filozofice, ideea lui David Lewis s-a dovedit a fi o resursă importantă în tot atîtea arii filozofice cîte se confruntau cu problema diferenţei dintre ceea ce e real şi ceea ce e ficţiune. În estetică, precum şi în mai noul creat domeniu al filozofiei literaturii, realismul modal lewisian a condus la noi moduri de a conceptualiza relaţia dintre cititor şi opera de ficţiune. Şi totuşi, nu ar fi precaut să dăm de înţeles că un puzzle atît de întortocheat poate fi lăsat pe seama unei teorii despre limbaj. Pînă la urmă, în relaţia dintre realitate şi ficţiune nu putem evita un intermediar despre care cu siguranţă mai trebuie spuse multe.

Intermediarul sîntem noi. Ancoraţi în realitate, ne descoperim angajaţi într-o relaţie cu un text care construieşte o nouă lume posibilă. Într-o aşa situaţie, chiar dacă am avea teoria corectă despre cum funcţionează limbajul şi cum de reuşeşte să se lege de realitate, tot ar trebui să adăugăm un bonus despre cum funcţionăm noi. Cum înţelegem interacţiunile dintre persoanele din lumea ficţională? Cum interpretăm intenţiile autorului şi/sau ale persoanelor pe care autorul le creează în lumea ficţională? Cum reacţionăm afectiv atunci cînd sîntem confruntaţi cu toate astea?

Ajunşi la punctul în care numai o teorie despre mintea umană ne poate asigura înţelegerea relaţiei dintre realitate şi ficţiune, de ce nu am fi tentaţi să dăm înapoi? Cu siguranţă, dacă am fi în căutarea unei relaţii mai transparente decît cea dintre limbaj şi lume, am fi tentaţi să spunem, nu am vrea să ne alegem cu o variantă mult mai abstractă a relaţiei dintre mintea umană şi lume. Şi totuşi, dezvoltarea unor domenii precum ştiinţele cognitive sau neuroştiinţele, împreună cu teoriile discutate în filozofia minţii ar putea sugera cîteva piste promiţătoare pentru investigarea relaţiei dintre realitate şi ficţiune.

Analiza psihologică a unei experienţe precum citirea unui text de ficţiune poate indica numeroase capacităţi cognitive care joacă un rol important în determinarea relaţiei dintre realitate şi ficţiune. Modul în care atenţia, memoria de scurtă şi lungă durată sau mult mai speculativa capacitate pentru un limbaj intern determină construcţia lumii ficţionale descrise de text poate să ne ajute să înţelegem mai multe despre cum ne raportăm în general la ficţiune şi la rolul pe care ea îl are în vieţile noastre.

Astfel de ipoteze ar putea sugera şi noi soluţii pentru unele dintre numeroasele puzzle-uri pe care textele de ficţiune par să le producă. Jenefer Robinson (Deeper than Reason) discută numeroasele date neurologice şi psihologice care sugerează că emoţiile provocate de textele de ficţiune sînt la fel de „reale“ ca cele provocate de situaţii cotidiene precum confruntarea cu un pericol sau pierderea unui lucru îndrăgit. Mai mult, pentru că emoţiile par să fie mai curînd un set de răspunsuri afective imediate care o iau înaintea judecăţilor sau gîndurilor (António Damásio) provocate de o anumită situaţie, am putea fi înclinaţi să credem că o parte esenţială a înţelegerii unei opere de ficţiune constă în răspunsul emoţional pe care ea îl provoacă.

De la studiile de psihologie evoluţionară (Boyd) care investighează dacă sîntem într-adevăr singurele fiinţe capabile să creeze şi să consume ficţiune, pînă la studiile interculturale care urmăresc să surprindă diferitele moduri în care reacţionăm faţă de textele de ficţiune, şi de-a lungul şi latul istoriei filozofiei, întrebările despre relaţia dintre realitate şi ficţiune sînt aceste capcane irezistibile în care deocamdată nu ştiu decît cum să intru.

Maria Şerban este doctorand în filozofie la University of East Anglia, Norwich.

Foto: Florin Lăzărescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.