Moştenirea lui François Hollande

Yves-Claude LLORCA
Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Moştenirea lui François Hollande jpeg

François Hollande nu putea bănui că cei cinci ani petrecuți la Palatul Elysée, din mai 2012 pînă în mai 2017, vor bulversa într-atît peisajul politic francez. Nimeni nu se gîndea, în urmă cu doar un an, că Emmanuel Macron, în vîrstă de doar 39 de ani, care nu mai fusese niciodată ales într-o funcție și fără să aibă un partid în spate, avea să devină al optulea președinte al celei de-a cincea Republici – fondată în 1958 de Charles de Gaulle –, liderul celei de-a cincea puteri mondiale, membru al Consiliului de Securitate ONU și deținător al puterii nucleare.

În cei cinci ani de mandat, François Hollande, altfel decît exuberantul său predecesor Nicolas Sarkozy, s-a vrut un „președinte normal“. A trebuit să suporte din plin schimbările de pe eșichierul politic tradițional, atît la dreapta, cît și la stînga, fără a mai reuși să oprească ascensiunea extremei drepte. Marine Le Pen a obținut 34% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 7 mai.

Părăsit de mulți dintre apropiații săi, toamna trecută, după publicarea unei cărți de interviuri intitulată Un président ne devrait pas dire ça („Un președinte n ar trebui niciodată să spună asta“), într-un moment în care sondajele indicau că se află la cel mai scăzut nivel de popularitate, Hollande se vede nevoit să renunțe la a mai visa la un al doilea mandat. Lasă în urmă o țară fracturată economic, social și politic. Detractorii îi conced totuși succesul acordului istoric de la Paris împotriva încălzirii climatice globale, așa-numitul COP21. De asemenea, a fost de partea bună – într-un moment de mobilizare fără precedent a dreptei – cînd s-a adoptat „căsătoria pentru toți“, o măsură favorabilă homosexualilor.

Dar, mai ales, a trebuit să se confrunte cu teribilele atentate teroriste care au însîngerat Franța de mai multe ori: la redacția revistei Charlie Hebdo, la sala Bataclan sau la Nisa, anul trecut, pe 14 iulie. Tot pe seama lui Hollande e pusă și intervenția armatei franceze împotriva grupărilor militare islamiste în Mali.

Să ne amintim: cu un an înainte să fie desemnat candidat la primarele socialiste, Hollande nu era cotat cu prea multe șanse în confruntarea cu directorul de atunci al FMI, Dominique Strauss Kahn, promisiunea unei alegeri facile – într-atît de puternic era sentimentul de repulsie față de „omniprezentul“ Nicolas Sarkozy.

Odată cu întîmplarea devastatoare de la hotelul Sofitel din New York și acuzația de viol care l-a scos din joc pe DSK, Hollande a devenit candidat al stîn-gii, aproape din oficiu, și avea să cîștige alegerile prezidențiale împotriva lui Sarkozy.

Dar, foarte repede după învestire, Hollande se va confrunta cu problemele economice și sociale și va dezamăgi tocmai stînga care l-a ales. „Finanțele sînt dușmanul meu!“, a spus el într-un discurs de campanie de la Bourget, lîngă Paris, promițînd, printre altele, să renegocieze tratatul european din 2012 cu cancelarul german. Destui sînt cei care îi reproșează că a cedat în fața Angelei Merkel, slăbind în mod durabil „motorul“ franco-german al Uniunii Europene.

Începînd cu 2012, aflat în fața unei datorii publice colosale, care încă mai dă bătăi de cap Comisiei Europene, cu impozite tot mai mari, șomajul explodează și creșterea economică rămîne slabă, în ciuda celor 40 de miliarde de euro de ajutoare de stat oferite întreprinderilor. Ruptura între Hollande și Partidul Socialist se produce în 2014, odată cu „fronda“ miniștrilor Arnaud Montebourg și Benoît Hamon, care părăsesc guvernul.

Noul premier, Manuel Valls, considerat autoritar, ba chiar brutal, va accelera ruptura între două aripi ale stîngii devenite ireconciliabile, cea a guvernului și cea din stradă.

Grație articolului 49-3 din Constituția gaulliană, Hollande a impus, fără a mai trece prin votul Parlamentului, o reformă a Codului Muncii care facilitează concedierile, și asta, în ciuda opoziției de dreapta și a „frondorilor“ de stînga. Această ruptură în tabăra lui Hollande se va traduce, la alegerile prezidențiale din 2017, printr-o prăbușire a candidatului oficial al PS, fostul frondor Hamon, care nu avea să obțină decît 6%, în vreme ce șeful stîngii celei mai radicale, Jean-Luc Mélenchon, avea să ajungă, în turul întîi, pînă la aproape 20%.

Ce rămîne din cincinalul Hollande, președintele „normal“? Să fie un fiasco? Ca adesea, cu timpul, istoria va putea fi mai îngăduitoare cu succesorul lui Sarkozy, cu cel care a contribuit atît de mult la desacralizarea figurii de „monarh republican“ pe care au încarnat-o un De Gaulle sau un François Mitterrand.

Fără să intrăm în considerațiile de tipul celor din presa tabloidă, putem să ne amintim de episoadele din viața privată a președintelui Hollande, de cartea devastatoare a consoartei lui, Valérie Trierweiller, care a venit odată cu el la Elysée, pentru ca apoi să fie înlocuită cu o actriță mai tînără, Julie Gayet, cea după care șeful statului umbla în scuter.

Această desacralizare a președintelui francez, condamnată de majoritatea francezilor, va lăsa urme, poate la fel de multe ca reducerea mandatului prezidențial de la șapte ani la cinci ani, instaurarea primarelor, catastrofale atît pentru Partidul Socialist, de stînga, cît și pentru partidul de dreapta, Les Républicains, la fel cum și inversarea calendarului electoral, prin organizarea alegerilor legislative după cele prezidențiale, aduce deservicii funcționării statului. Instituțiile celei de-a cincea republici au fost zdruncinate... Iar Emmanuel Macron, foarte tînărul nou președinte, nu e deloc sigur că va avea o majoritate în Parlament, pentru a putea să guverneze cu adevărat. 

Yves-Claude Llorca este jurnalist și publicist. A fost director al biroului de la București al Agenției France Presse în perioada 2002-2007. Cofondator al Asociației Presei Străine în România.

traducere de Matei MARTIN

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.