Moştenire de familie

Irina DOBRIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Moştenire de familie jpeg

Doi activiști americani au făcut, prin 2015, un experiment: Au aliniat la o linie de start imaginară cîte zece oameni, cît mai diverși și au testat the privilege walk (defilarea privilegiilor). 35 de întrebări – despre avantaje sau dezavantaje care cel mai probabil au influențat modul în care am pornit, cum am continuat și cît de departe am putut ajunge în viață. 35 de pași înainte, pe loc sau înapoi pentru cei zece oameni puși inițial să se țină de mînă. Una dintre întrebările de pas în spate era: „Părinții tăi au fost nevoiți să muncească ture de noapte sau în week-end pentru a vă întreține familia?“ Sau „Dacă în casa în care te-ai născut erau mai mult de 50 de cărți, faceți un pas înainte“ sau „Dacă poți merge noaptea pe stradă fără să-ți fie teamă că vei fi agresat, un pas în față“ sau „Dacă ai fost/ești singurul din clasă sau de la locul de muncă care avea/are o religie / poziție socială / orientare sexuală diferită de a majorității, un pas în spate“.

Expunerea la fenomenul de bullying, orientarea sexuală, averea materială, handicapul fizic sau psihic, accesul la educație sau la servicii de sănătate, nivelul de educație al părinților, mobilitatea, siguranța personală și a locuirii deveneau pe rînd miezul întrebărilor despre privilegii și dezavantaje și determinau pașii făcuți de participanții la experiment dincoace sau dincolo de linia de start. Cei zece ajung la final în poziții foarte diferite, mulți dintre ei – altminteri similari în aparență – nu se mai pot ține de mînă, iar reprezentarea vizuală a inegalității de șanse dintre ei îi impresionează și emoționează pe toți. Unii se simt datori să-și explice „situația privilegiată“ prin muncă, sacrificii și eforturi personale sau „din tată-n fiu“, alții nu conștientizaseră pînă la experiment cît de neobișnuite le fuseseră piedicile în viață – le luaseră de bune. Majoritatea sînt contrariați, nu se așteptau să simtă ceea ce au simțit sau să realizeze ceea ce au realizat în timpul experimentului.

Înapoi la oile noastre: Cum reușim să surprindem mai bine distanțele care au fost mereu între noi, acelea care explică de ce alegem diferit și cum trăim în consecință? Există o „substanța de contrast“ care să ne poate revela, rapid, cît de diferiți sîntem, ce distanțe a trebuit fiecare să parcurgă sau e condamnat să adîncească?

Am încercat să-mi imaginez the privilege walk la noi, ba chiar să-l aplic – cu adaptări – în diverse contexte. Am constatat o reticență față de o astfel de (auto)verificare. Rezistența era uneori justificată prin respingerea etichetelor – clasate ca irelevante – pe care se construiesc întrebările experimentului („Da’ de ce e musai mai nasol să te naști rom decît român, că știu etnici care o duc mai bine decît mine?!“ sau „Gay-ii o duc bine-mersi acolo în societatea lor. Și n-am nimic cu ei, da’ de exemplu, dacă vrei tu, hetero, să intri în anumite industrii – fashion, artă – ai chiar un dezavantaj“). Iar asta vorbește despre alt sindrom al societății noastre: cînd ne gîndim la avantaje sau privilegii tindem să luăm în calcul doar situația materială a unui om. Sau efectele situației lor materiale (romii fură și dau în cap, asistații sociali fură și ei, indirect, persoanele fără adăpost sînt victimele propriilor alegeri iraționale – ca să citez grosso modo din mentalul nostru median). Calitatea vieții unui om, greutățile întîmpinate în construirea acelui statut OK, contextul alunecării în mizerie sau al marginalizării, prejudecățile cu care se confruntă nu prea contează. „Dacă are valoare, o să reușească!“ Iar despre cei care nu au reușit în viață, cei pe care nu-i vedem sau nu-i conștientizăm pentru că au decis să nu-și manifeste diferența (persoanele LGBT) sau care pur și simplu nu au acces la viața publică (persoanele cu dizabilități, persoanele instituționalizate) nici nu avem cum să știm sau să ne interesăm. Nu credem în șanse egale, credem în life sucks și-ntr-o meritocrație strîmbă care seamănă izbitor cu legea junglei. Într-un fel sau altul, mai asumat sau mai cu perdea, mai investit în cauză sau mai fatalist, spunem cu toții că în România cel mai mare handicap este să te naști sărac și, eventual, la țară. Și asta într-o țară cu peste 40% din populație expusă riscului de sărăcie.

Cu gîndul la poziția de start a unui privilege walk made in RO, mi-am întrebat prieteni și cunoscuți ce-au moștenit mai de valoare ei în familie. I-am rugat să aleagă un obiect, unul singur, cel mai de preț. Mulți au sărit să vorbească despre trăsături de caracter sau de obiceiuri proaste moștenite de la părinți sau bunici, nu despre moștenire materială. Nu se așteptau să vreau să discutăm despre lucruri materiale și cu atît mai puțin despre unele cîștigate la loteria nașterii. Am insistat însă să aflu un obiect pe care l aș putea pune apoi într-o expoziție intitulată, să zicem, „Moștenire de familie“. Am vrut să clintesc un pic privilegiul ăsta de a ne uita „startul“ sau de a crede că el nu contează.

Vreo 60 de răspunsuri mai tîrziu, am realizat cît de diferiți sîntem – chiar în interiorul unui cerc restrîns – și cît de mare poate fi uneori distanța dintre pole-position și pluton. Una e să poți spune că moștenirea cea mai de preț este patefonul bunicii, care a salvat-o pe aceasta de la depresie, sau samovarul de argint, vechi de o sută de ani, refugiat din Basarabia odată cu bunicii tăi, dar să fi moștenit pe lîngă acest obiect și-o casă, livadă, terenuri și-un apartament la oraș. Alta e să rea­lizezi că, în afară de colecția de viniluri care-ți amintește cu drag de copilăria-n care rezistați prin umor, n-ai nimic nici de la bunici și că nici apartamentul părinților nu e vreo moștenire, căci va trebui împărțit la trei frați. Și cu totul altceva este să afli de la un om sărac de la țară că de la părinți n-are decît o poză veche, de la un rom cortorar că cea mai de preț moștenire primită a fost un ciocănel pentru alamă (și meseria furată de la bătrîni) și de la un altul că cel mai important lucru pe care-l lasă copilului este certificatul de naștere, adică dreptul la ajutor social, școală și, poate, altă viață.

Aș mai strînge, însă, răspunsuri înainte de a trage toate concluziile din această primă întrebare despre privilegii și distanțe sociale. Dacă vă încumetați la un privilege ­walk vă las cu trei-patru întrebări-indicații, de încălzire: A trebuit să munciți pentru a vă întreține la studii? Faceți un pas înapoi. V-ați născut la oraș? Un pas înainte! Puteți ajunge la medic oricînd aveți nevoie? Faceți un pas înainte! Dacă vă permiteți să vă cumpărați haine noi sau cina la restaurant oricînd aveți chef, faceți un pas în față! Și-ar mai fi. Și mi aș dori să ajungem cît mai mulți cît mai departe din cele 35 de întrebări. Dar să nu uităm să privim înapoi.

Irina Dobriță este PR într-un ONG și masterand la Studii vizuale și societate.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Nikolai Valuev FOTO EPA-EFE
Legendarul boxer Nikolai Valuev, recrutat să lupte în Ucraina
Vladimir Putin l-a recrutat pe Nikolai Valuev, fost campion la box în vârstă de 49 de ani, pentru a lupta în Ucraina.
Petre Daea FOTO gov.ro
Daea, despre preţul unui kilogram de caşcaval: Nu va ajunge la 100 de lei
Ministrul Agriculturii, Petre Daea, susține că preţul unui kilogram de caşcaval nu va ajunge la 100 de lei, aşa cum s-a vehiculat în spaţiul public în contextul scumpirilor din ultima perioadă.
hackeri sri png
Hackerii care au declarat război guvernului Japoniei nu plănuiesc să atace din nou țara
Grupul Killnet a spus că nu va putea efectua atacuri până nu va găsi noi sponsori.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.