Modernizare în România secolului XX

Alexandru ZUB
Publicat în Dilema Veche nr. 102 din 5 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

[...] Dacă ne referim la perioada interbelică, socotită un reper de excelenţă în raport cu altele, ea a fost în realitate un interstiţiu agitat şi convulsiv, în care s-au prelungit destule slăbiciuni mai vechi ale corpului social şi îndeosebi ale clasei conducătoare. Noile formaţiuni politice, unele de caracter etnic, altele izvorîte din realităţile sociale postbelice, au dus la tot felul de structurări şi destructurări, fuziuni şi amalgamări, privite adesea de societate ca surse de frustraţie şi disperare. Viaţa politică s-a întemeiat un timp pe o dualitate (Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc), dar cîştiga teren totodată şi ideea partidelor de clasă. Nemulţumiri profunde, mai ales la noua generaţie, abia ieşită din tranşee, au făcut să se nască mişcări extremiste, fie acestea de stînga sau de dreapta. Ele au pus adesea o amprentă tragică peste interstiţiul amintit şi au condus în cele din urmă la un regim autoritar (Carol II) şi la o dictatură militară (Ion Antonescu). Analiştii perioadei remarcă, pe lîngă fragilitatea vieţii politice, explicabilă, un civism scăzut în masa electorală şi factori externi nefavorabili stabilităţii sistemului. Grila liberală a modernizării avea şansa de a produce în adevăr efectele scontate, pe linia unui sincronism european, însă marea criză din 1929-1933 şi convulsiile social-politice succesive i-au diminuat sensibil eficienţa. Politica "prin noi înşine", reactivată din tradiţia liberală a secolului al XIX-lea, n-a putut fi valorizată conform aşteptărilor. Alternativa naţional-ţărănistă, beneficiind anume de experienţa transilvană şi de masivul aport rural din zonele extracarpatine, a fost încă mai mult subminată de circumstanţe. Bucurîndu-se de sprijinul unor nuclee intelectuale, ea ar fi putut oferi societăţii româneşti echilibrul necesar între centru-dreapta (liberali) şi centru-stînga (ţărănişti), asigurînd o nouă "rotativă" a puterii, însă aceasta n-a mai ajuns să devină funcţională. Ideea de ridicare a civilizaţiei satului, deşi consonantă cu proiectul modernizării, care însemna de fapt "occidentalizare", n-a cunoscut practic decît o împlinire parţială. Fuziunea ţărănismului din vechiul regat cu naţionalismul transilvan pare să fi rămas incompletă, iar modernizarea preconizată în spiritul acelui partid s-a dovedit imposibilă. Ideea de "stat ţărănesc", relansată ocazional, era de altfel anacronică, din moment ce competiţia între state se producea mai cu seamă în sfera industriei şi a comerţului. Cît despre grila social-democratică a modernizării, cu toate că dispunea de o anume tradiţie istorică în România şi de sprijin extern, ea n-a avut şanse reale de a se impune după întîia mare conflagraţie. Partidul Social-Democrat se afla într-o dublă opoziţie: faţă de o societate ostilă ideii socialiste în ansamblu şi faţă de practica liberală dominantă în epocă. Alianţele pasagere, chiar şi cu naţional-ţărăniştii, n-au putut-o scoate din conul de umbră unde o plasa radicalismul ei. Stînga politică a pierdut astfel şansa de a constitui o forţă redutabilă, necesară unui echilibru de durată. Aşa se face că regimul democraţiei parlamentare, fragil mai totdeauna, s-a prăbuşit lesne spre finele deceniului patru, sub presiunea mişcărilor extremiste din ţară şi din exterior. Extrema dreaptă românească a jucat un rol de seamă în lichidarea acelei democraţii, punîndu-şi amprenta asupra unei secvenţe tragice din istoria acestui secol. Anii prăbuşirii, cum i s-a spus celui de-al doilea război mondial, şi-au recrutat actorii din ambele extreme, care s-au pus de acord nu o dată să colaboreze la o "nouă ordine", solidare în acţiunea lor antiliberală şi antidemocratică. Merită să amintim aici reproşul pe care mentorul mişcării legionare, filozoful Nae Ionescu, i-l făcea lui Iuliu Maniu că n-a avut curaj, la putere fiind, "să organizeze partidul de mase şi dictatura de partid". [...]

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Masina in apă gasita in localitatea Unirea foto bistriteanul ro jpeg
Doi bărbați dați dispăruți, găsiți morți. Mașina de teren în care se aflau a căzut într-un râu
Doi bărbați care nu mai fuseseră văzuţi de două zile au fost găsiţi, duminică, 25 septembrie, decedaţi, într-o mașină de teren căzut în râul Bistriţa Ardeleană, lângă municipiul Bistriţa.
hacker foto pixabay
Capcana ingenioasă de 1,3 milioane de euro. Trei români au păcălit sute de cehi
Sub pretextul că vor să cumpere o mașină electrică din Germania, trei români au ticluit o schemă, folosindu-se de 28 de identități false și de ajutor extern. Cazul se judecă acum la Tribunalul Vâlcea.
Hunedoara Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (14) jpg
Orașe din România care au născut din propria cenușă. Au fost investiți milioane de euro VIDEO
În două zone ale țării, aflate în regiuni istorice diferite, oamenii gospodari și banii folosiți cu cap au transformat orașele în locuri în care progresul este vizibil. Botoșani și Hunedoara au găsit calea dezvoltării.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?